Stuck with the mafia

Capitolul 20

CAPITOLUL DOUAZECI

     Când m-am trezit în dimineața următoare, eram singură în pat. M-am ridicat, dezamăgită că Luca nu mă trezise. Am coborât încet din pat, chiar când el a intrat în dormitor venind dinspre hol. Era deja îmbrăcat în negru, cu un toc prins de piept, în care ținea două cuțite și două pistoale, și cine știe câte alte arme mai ascundea pe restul corpului.

     —Pleci deja?

A făcut o grimasă.

     —Bratva a pus mâna pe unul de-al nostru. L-au lăsat în bucăți mici în jurul unuia dintre cluburile noastre.

     —Cineva pe care cunosc? am întrebat cu teamă.

Luca a clătinat din cap.

     —Se va implica poliția?

     —Nu, dacă pot să împiedic asta. Luca mi-a cuprins fața cu palmele. O să încerc să ajung devreme acasă, bine?

     Am dat din cap. Și-a coborât capul, privindu-mă în tot acest timp pentru a vedea dacă mă voi retrage. Buzele lui le-au atins pe ale mele. Am deschis gura pentru el și m-am scufundat în sărut, dar s-a terminat prea repede. I-am privit spatele când pleca, apoi am ridicat telefonul și am sunat-o pe Gianna.

     —Am crezut că nu o să mai suni niciodată, a fost primul lucru care i-a ieșit pe gură.

I-am zâmbit.

     —Nici măcar n-am apucat să fac duș, și e abia opt în Chicago. Nici tu nu cred că ești trează de mult timp.

     —Nu m-ai sunat ieri, și tot ce am primit a fost un mesaj scurt. Am fost bolnavă de îngrijorare. Nu am putut să dorm din cauza ta. Urăsc faptul că suntem atât de departe una de cealaltă și nu pot să văd cu ochii mei dacă ești bine. Ești bine?

     —Da, sunt.

     I-am povestit despre conversația mea cu Luca și despre cum ne-am petrecut ziua de ieri împreună.

     —Ce nobil din partea lui că a fost de acord să nu te mai înșele și să încerce cu adevărat să facă mariajul să funcționeze. Să-i dai niște fiori omului.

     —Nu este un om bun, Gianna. Nu există bărbați buni în lumea noastră. Dar cred că el chiar vrea să încerce. Și vreau și eu.

     —De ce nu-l întrebi dacă pot veni în vizită pentru câteva zile? Nu am școală decât peste două săptămâni și mă plictisesc de moarte fără tine. Am putea petrece câteva zile la plajă în Hamptos și am putea merge la cumpărături în Manhattan.

     —Dar tata? L-ai întrebat?

     —Mi-a spus să vă întreb pe tine și pe Luca.

     —Îl voi întreba. Nu cred că se va supăra. Nu e ca și cum ar fi acasă foarte des în acest moment. În majoritatea zilelor sunt singură cu Romero.

     —De ce nu-l întrebi pe Luca dacă poți merge la facultate? Ai note perfecte și ai intra cu ușurință la Columbia.