Stuck with the mafia

Capitolul 2 (2)

CAPITOLUL 2
-partea 2-

Matteo a chicotit la vorbele fratelui meu, Fabiano, privindu-ne pe fiecare în parte amuzat, alături de Luca.

—Asta e prea tare. Mă bucur că tata m-a convins să vin.

—Ți-a ordonat, a corectat Luca, dar nu și-a luat ochii de la mine.

Nu i-am putut întoarce privirea. Obrajii mei s-au aprins de căldură la privirea lui scrutătoare. Tatăl meu și gărzile lui de corp se asigurau că Gianna, Lily și cu mine nu ne aflam prea des în preajma bărbaților, iar cei pe care îi lăsau să se apropie de noi erau fie rude, fie bătrâni. Luca nu era nici rudă, nici bătrân. Era doar cu cinci ani mai mare decât mine, dar arăta ca un bărbat și mă făcea să mă simt ca o fetiță în comparație cu el.

Luca i-a dat drumul lui Fabiano, iar eu l-am tras spre mine, cu spatele lipit de picioarele mele. Mi-am încrucișat mâinile peste pieptul lui mic și bombat. Nu se oprea din a se holba la Luca.

Mi-aș fi dorit să am curajul lui, dar era un băiat, un moștenitor al titlului tatălui meu. Nu ar fi fost obligat să se supună nimănui, cu excepția Șefului. Își putea permite curajul asta.

—Îmi pare rău, am spus, chiar dacă cuvintele nu erau sincere. Fratele meu nu a vrut să aibă un comportament lipsit de respect.

—Eu am făcut-o! a strigat Fabiano.

I-am acoperit gura cu palma, și el s-a răsucit în strânsoarea mea, dar nu i-am dat drumul.

—Nu-ți cere scuze, a spus Gianna brusc, ignorând privirea de avertisment pe care i-am aruncat-o. Nu e vina noastră că el și gărzile lui de corp ocupă atât de mult loc pe coridor. Cel puțin Fabiano spunea adevărul. Toți ceilalți cred că trebuie să îi sufle zahăr în fund pentru că va fi Capo...

—Gianna! Vocea mea era ca un bici. Și-a strâns buzele, uitându-se la mine cu ochii mari.

—Du-i pe Lily și Fabiano în camerele lor. Acum.

—Dar... a aruncat o privire in spatele meu. Mă bucuram că nu puteam vedea expresia lui Luca.

—Acum!

L-a apucat de mână pe Fabiano și i-a târât pe el și pe Lily deoparte. Nu credeam că prima mea întâlnire cu viitorul meu soț ar fi putut merge mai rău de atât.

Pregătindu-mă, m-am confruntat cu el și cu oamenii lui. Mă așteptam să fiu întâmpinată de furie, dar am găsit în schimb un zâmbet pe fața lui Luca. Obrajii îmi ardeau de rușine, iar acum că eram singură cu cei trei bărbați, nervii îmi răsuceau stomacul.

Mama ar fi luat-o razna dacă ar fi aflat că nu eram îmbrăcată elegant pentru prima mea întâlnire cu Luca. Purtăm una dintre rochiile mele maxi preferate, cu mâneci care îmi ajungeau la coate, și mă bucuram în tăcere de protecția pe care mi-o oferea toată țesătura. Mi-am încrucișat brațele în fața corpului, neștiind ce să fac.

—Îmi cer scuze pentru sora și fratele meu. Ei sunt... m-am luptat pentru a găsi un alt cuvânt decât nepoliticos.

—Protectori față de tine, a spus Luca simplu. Vocea lui era egală, profundă, fără emoții.

—El este fratele meu, Matteo.

Buzele lui Matteo erau trase într-un zâmbet larg. M-am bucurat că nu a încercat să mă ia de mână. Nu credeam că mi-aș fi putut păstra calmul dacă vreunul dintre ei s-ar fi apropiat mai mult.