Ochii destinului.

Prolog.

|"Te privesc , te urmaresc pana in ultima secunda din viata ta , te pandesc si te inebunesc.Te vrajesc , te fac sa uiti ce poti face , te invaluie cu puterea si insistenta lor...si asa se naste teama.Teama de nereusita si teama de necunoscut...chiar daca acel neunoscut se afla chiar in fata ta.Nu il accepti , ti-e frica , si intr-un final pierzi lupta cu ei."

Am continuat sa scriu , poate cineva se trezea , poate imi raspunde la intrebarea nescrisa dar aflata in tainele sufletului meu.O singura intrebare , un singur raspuns.Si cel ce ar fii trebuit sa fie pozitiv a devenit brusc cauza problemelor mele.Si asa am devenit prada lor , prada ochilor lor.

Am cercetat , am intrebat si intr-un final am aflat chiar de la raspuns adevarul.Mi s-au aratat in vise de multe ori , insa nu mi-am dat seama...uitasem raspunsul.|

Andreea Sasoc , o eleva in anul I la liceu , o boboaca putin mai ciudata.De mica credea in vampiri , simtea mereu acei fluturi cand trecea pe langa o alee.Mereu se simtea urmarita , insa nu stia ce sa faca.Nu stia daca sa renunte.Multi ii spuneau ca vampirii nu exista , propria persoana ii spunea ca ei exista insa ambele parti o avertizau , sa nu caute un raspuns.

Andreea insa era mult prea incapatanata , era ca o pisica , trebuia sa afle.Si intr-o zi a aflat , a aflat adevarul.                                                                                                                                                    Mergea pe strada ,noaptea , gandindu-se ce sa creada , era putin dezorientata , ramasese blocata.Auzi un scurt tipat , si o vazut pe prietena ei , Alexandra , prinsa de un om , ii pusese mana la gura.Alexandra il musca si o lua la fuga , Andreea vru sa o ajuta.Incerca sa faca un pas insa , se auzii doar un busit.Un busit , adanc , intunecat  si Andreea o lua razna.Alerga spre Alexandra , ii puse mana la gat ca sa afle daca are puls si atunci afla.Pe gatul ei erau doua semne , ca doua alunite , Andreea intepenii.O privi pe Alexandra care abia mai respira , incepu sa o calmeze insa ea era ceea panicata:

-Alexandra!O sa fie bine , o sa-ti revi.Tine ochii deschisi.Hai!O privi cu lacrimi in ochi , stia ce urma insa nu vroia sa accepte asta.Alexandra o privii in ochi si ii soptise:

-V...Vampir!La auzul acelor cuvinte Andreea inlemnise.Putea oare sa fie adevarat , vampirii existau?Soferul se tot scuza , ca aparuse de nicaieri.O femeie vorbea la telefon ingrozita , un copil plangea si sirenele ambulantei nu existau pentru Andreea.Era surda , nu mai auzea ce spunea lumea , auzea dor glasul propriei persoane.Isi auzea inima cum batea , isi vedea spaima...nu stia ce sa faca.Privi in reapta ei vazu o femeie cu ochelari de soare care o privea fix.Ramasese blocata uitandu-se in ochii ei , apoi lesinase.

Femeia intrase intr-o duba neagra , si zambi:

-Am gasit-o.A spus cu o voce putin amuzata , omul ce o prinsese pe Alexandra , o privi si el amuzat:

-Ce i-ati facut?A intrebat pornind masina.Femia a ras malefic si l-a privit smechera:

-I-am sters acel episod...nu-si va amintii.Oriu nimeni nu o va crede.Soferul a zambit multumit de rasuns si i-a darut femeii un lantisor:

-L-am luat de la gatul Alexandrei.Femeia l-a privit atenta si l-a intrebat nervoasa:

-Unde e medalionul?

-Nu avea.Imi pare rau Doamna Pamela , poate l-a pierdut...

-Sa dea Domnu' sa fie cum spui tu.Ma tem insa Fabio , ca nu am omorat fata potrivita...