Petrecea atâta vreme în faţa geamului. Privind... aşteptând... Privind ploaia şi aşteptând să o spele de toate urmele unui trecut nedemn de amintiri... la fel cum spăla geamul de firişoarele de praf. Aştepta să i se vindece rănile - văzute şi nevăzute - aştepta să i se spele greşelile. Stătea la geam aşteptând să vadă ceva diferit. Privea la cuplurile ce se plimbau mână în mână pe sub geamul ei, sărutandu-se, vedea copiii râzând, florile crescând, dar niciun un bărbat nu se uita înapoi la ea şi să-i zâmbească. Ea aştepta la geam. Dar pe ea n-o aştepta nimeni. Nu la geam, căci el o aştepta la uşă. În faţa uşii cu numărul 114.