Vânător de suflete (Atingerea morții II)

Capitolul 10- Adevăr cu vampiri și vârcolaci

-Continuă! spuse el făcând  un gest din încheietura  mâinii.

-"Reproducerea ființelor supranaturale" , am citit titlul unei cărți  de pe raftul de la nivelul privirii mele , înclinându-mi capul pentru a citi. "Ghid pentru vânătorul începător " scria pe o carte pe un raft mai sus. "Cum să  omori vampirii simplu si ușor" , " Efectele lunii " , "Vrăjitoare  și  magicieni". Ce sunt toate astea ?Ți-am cerut adevărul , nu să-ți bați joc de mine!

Tot felul de emoții  se puteau citi pe chipul meu în  acel moment: derută,  surprindere, negare, curiozitate, iar lista poate continua.

-Asta, spuse tata  făcând un gest de parcă  ar fi putut cuprinde sala cu un braț , este adevărul  pe care puțini  îl  știu.

-Existența  ființelor  mitice ? El clătină  din cap în semn că  da. Există  chestii  precum varcolaci ? Și  vampiri ? Și  mumii ? Știind ce eram eu  în stare să fac , părea liniștitoare acceptarea ideii că puteau exista creaturi de acest gen.

-Mumii nu , spuse el puțin  încurcat.  Mama ta a fost o vrăjitoare , la fel și  ghicitoarea.

-Iar eu ce sunt ? Am intrebat cu speranța că  as fi aflat ceva folositor despre puterile mele.

Silueta mamei se profilă ușor  în  spatele lui , un voal decolorat , urma a ceea ce fusese. Privirea ei îmi  spunea pe muțește să  nu pomenesc de puteri , așa  că am urmat instrucțiunile,  dorind totuși  un răspuns.

-Ar trebui sa fii o elementară. Dar cum se pare că  nu ești, presupun că  genele mele ți-au stârpit puterile. Râse încordat. Nici măcar nu fusese o glumă bună!

Mi-am inclinat capul într-o parte , așa cum fac câinii  din filme când sunt confuzi.

-Iar tu ce ești ?

-Un vânător,  un păstrător  al echilibrului.

O bătaie  ușoară  în ușă pusese reluarea evenimentelor din acea zi pe pauză.

Malia sări  buimacă  din pat , scoțând  de sub pernă  un pumnal cu lama subțire. Se părea că nu mai trebuia să se ascundă  de mine acum , din moment ce știam  adevărul.  Ea se apropie de ușă  cu pași  mărunți  dar grațioşi și  o deschise ușor.  Mă abțineam cu greu din a începe să mă rog pentru viața mea. Malia în ipostaza asta putea fi confundată cu un ucigaș în serie. Avea pe chip înverșunarea caracteristica.

-E pentru tine , spuse ea îmbufnată , mergând  la loc în  patul ei de sus. Nu știu cum reușea fata asta - poate că e o chestie de-a vânătorilor- dar adormise în timp ce îi cădea capul pe pernă.

Am îndepărtat  pătura  subțire  și m-am postat în  dreptul ușii, realizând  cât  de zgomotoși  fuseseră  pașii  mei comparativ cu ai Maliei. Frecându-mi ochii , sperând  să  par abia deșteptată din somn.

Trupul lui Trevis era acoperit de materialul unor pantaloni de pijama de culoare neagră  și  un tricou vechi ,ponosit , cu o mică gaură în mânecă,   dar impecabil de curat.

-Tata a zis să  mă  lașii  naibii în  pace , mi-am trecut o mână prin părul încâlcit.

-Nu am venit să  te dădăcesc ...începu el.

-Ce bine ! Credeam că  ți-ai facut deja un obicei din asta.

-Am venit să îți spun ceva important , lasă-mă să vorbesc, spuse ușor  fâstâcit. I-am facut un semn din mână pentru a continua. Am venit să-ți  mulțumesc pentru că  nu i-ai spus lui Connor despre ...asta , spuse dându-mi o șuviță de păr  la o parte de pe zgârietură,  atingând-o ușor  cu degetul mare.