Dangerous Things - Harry Styles A.U. - FanFic

Capitolul 31

-          Doar ca sa ne amintim cu totii a cui esti.

Am zambit usor la vorbele lui si mi-am dat ochii peste cap in timp ce mana lui mi-a apucat talia, tragandu-ma la masina lui neagra. Am observat privirea invingatoare pe care i-a aruncat-o lui Toby care pur si simplu statea acolo si privea amutit.

-          Esti gelos? am intrebat cand Harry a pornit masina doar ca sa ma joc putin cu el.

-          Nu mi-am impartit jucariile cu nimeni cand eram mic si nu am sa incep acum, a spus cu dintii inslestati.

-          Singura diferenta e ca eu nu sunt o jucarie, am raspuns usor enervata.

El a zambit satisfacut, dar nu am inteles de ce.

-          Astazi stai? am intrebat.

-          Nu pot azi, am o treaba cu baietii.

Nici nu am mai intrebat ce treaba pentru ca nu primeam niciun raspuns niciodata. Era fara sens. Restul drumului a fost plin cu glume si discutii, iar cand am ajuns, m-am aplecat sa-l sarut scurt.  Am iesit afara si m-am indreptat spre restaurant, facandu-i cu mana inainte sa plece in viteza. Lumea parea asa frumoasa acum.

*

Ce mama dracului e gresit cu persoanele din lumea asta?! O saptamaan si trei zile. Atat a trecut de cand Harry m-a lasat la restaurant si nu s-a mai intors. Nu ma deranja ca nu m-a dus cu masina, dar ma calca si pe ultimul nerv faptul ca de o saptamana si trei zile nu stiu nimic de el. Tot ce am avut au fost un telefon si cateva mesaje. L-am intrebat unde e, iar el mi-a spus ca e cu baietii. Sa moara el? Nu cred ca m-am prins cand am vazut ca toti cinci lipsesc de la scoala, iar eu si Bella facem pe dracu-n patru incercand sa-i gasim. Bella e doar trista si ingrijorata, dar eu sunt doar nervoasa.

Am aflat prin mesajele cu el – adica eu scriam si stateam cu telefonul in mana jumatate de ora pana raspundea inapoi momosilabic – ca este la casa parintilor sai, unde naiba ar mai fi si asta. Trebuia sa fac ceva, nu? Nu puteam sa stau ca proasta si sa astept. Deci daca el nu voia sa imi spuna unde era casa parintilor sau, urma sa aflu singura.

In ziua asta cretina de vineri m-am oferit sa o ajut pe doamna secretara cu dosarele pentru ca sunt “un elev asa saritor”. Dupa ore, m-am prezentat la birou.

-          Multumesc de ajutor, domnisoara Cooper! a zis ea cu un zambet. Du-te, te rog, cu aceste foi si fa-mi cate o copie din fiecare. Ai putea sa treci cand te intorci pe la arhiva scolii si sa-mi aduci dosarul lui Liona Stone? E din clasa a zecea, primul raft pe dreapta. Asta e cheia.

Am zambit satisfacuta. Cineva ma iubea asa de tare acolo sus. Am fugit pana la Xerox si am am facut copiile, injurand aparatul pentru ca nu mergea mai repede. Apoi m-am indreptat direct spre arhiva scolii. Am intrat in incaperea intunecoasa in care se aflau doua becuri cu lumina slaba. Am cautat prima data dosarul pe care l-a cerut secretara ca sa fiu gata cu ceea ce imi ceruse. Apoi atentia mi s-a indreptat catre raftul cu elevii claselor a doisprezecea.

Cand am deschis sertarul si am inceput sa caut litera “S” , degetele mi-au furnicat. Inima imi bubuia. “Styles”. Am scos dosarul care era foarte subtire. L-am deschis repede, tinandu-l in asa fel incat lumina sa bata pe el. Mi-am mijit ochii. Erau datele lui personale pe care deja le stiam. Nume, prenume, varsta, fisa medicala, numar de urgenta, absolut tot. Mi-am dat ochii peste cap cand am vazut ca la numar de urgenta era trecut propriul numar. Privirea mi-a cazut peste parintii lui care erau, intr-adevar, Marie si Daniel Styles. Deci inelele le apartineau. Au murit cumva sau de ce le avea Harry inelele? Erau divortati? Am hotarat sa ma gandesc la asta mai tarziu si am continuat sa ma uit dupa ce cautam si am gasit. Era o singura adresa, notate ca si domiciliu. Stiam ca nu era a sa, deci trebuia sa fie a parintilor lui.