Pângărită

Capitolul 2

Bărbatul rămase pe loc, privind nemişcat silueta ce se îndepărta rapid de el. Numai după ce a dispărut din câmpul lui vizual, ascunsă de uşile balconului, şi-a permis să facă un pas înainte, un rânjet drăcesc brăzdându-i chipul.

- E perfectă... îşi spuse lingându-şi buzele. O zărise de cum intrase pe peluză. Şi de atunci nu îşi mai putuse dezlipi ochii de la ea. Venise însoţită de alte două fete, cărora nici nu se sinchisise să le acorde vreo atenţie. Nu erau cu nimic mai speciale de restul "frumuseţilor" pe care el le întâlnise. Femei la duzină, cu feţele îmbunătăţite de produse cosmetice, haine croite la comandă şi trupuri modelate la sălile de sport sau pe mesele plasticienilor. Dar erau naturale. Simpla afirmaţie îi lăsă un gust amar.

Dar ea, ea era diferită. În acea rochiţă a ei albă ce îi ajungea până la jumătatea coapselor, dezvelindu-i picioarele apetisante şi acel decolteu timid ce îi camufla sânii. Simţea cum sângele îi coboară şi brusc pantalonii îi erau prea strâmţi. Era atât de inocentă cu părul ei castaniu alunecându-i în valuri pe spate. Atât de firavă, atât de delicată. Se perinda ca o muză imposibil de atins prin faţa lui şi tot ce îşi dorea era să o posede. Să îi mângâie pielea catifelată, să îi simtă căldura trupului lângă al său. Să o facă să tremure sub atingerea lui. Oh cât de mult îşi dorea să îi răpească puritatea aia enervant de strălucitoare şi să o aducă în lumea lui întunecată. Buzele i se înconvoiau într-un surâs sinistru. O va transforma în propria lui Monalisa. 

Să se apropie de ea a fost uşor. Să îi strecoare câteva prafuri în paharul cu bere a fost şi mai simplu. Tot ce a avut atunci de făcut a fost să aştepte momentul oportun. Ca ea sa bea şi drogurile să îşi facă efectul. Nu era nimic periculos doar ceva să o facă mai...abordabilă.

Aşteptase destul, hotărâse văzând-o dansând parcă temător. Dacă nu voia ca altcineva să îi fure prada de sub nas trebuia să acţioneze rapid. S-a apropiat de ea şi şi-a pus mâinile pe talia ei iniţiând cu mişcări tandre dansul. Nu s-a aşteptat să fie atât de receptivă însă nu i-a displăcut câtuşi de puţin.

Acum tot ce trebuia să facă era să o revendice.

Aer! Avea nevoie de aer! După dansul mult prea provocator pentru gusturile ei, Cami, se refugiase pe balcon inspirând cu nesaţ aerul rece al nopţii. Nu ştia ce anume o provocase să se comporte astfel. Întreaga ei fiinţă părea posedată de o înflăcărare stranie şi oricât de mult ar fi încercat nu o putea domoli. Sângele încă îi mai clocotea în vene ca urmare a unei calamităţi naturale.  Oare asta era pasiunea şi dorinţa aceea carnală despre care ea citise de atâtea ori în cărţi?  Dacă da, chiar ar fi indicat să o renege astfel? Vechea Camelia sigur i-ar fi întors spatele şi ar fi fugit la loc sigur, însă nu dorea ea să se reinventeze? Nu pentru asta a venit la petrecerea asta? Cu siguranţă Cami ar fi acceptat-o.

- Îţi pot aduce ceva de băut? Privi peste umăr străinul ce îi perturbă gândurile şi îl recunoscu pe bărbatul alături de care dansase atât de intim mai devreme. Se întoarse către el şi zâmbi involuntar. Abia acum a avut ocazia să vadă cât de atrăgător era. Îşi înclină capul spre dreapta lăsându-şi ochii să îi cutreiere în voie statura înaltă şi atletică. Un truc pe care l-a învăţat din numeroasele poveşti de dragoste citite şi care ar trebui să îi transmită unde pozitive.

Îşi împreună braţele deasupra pieptului atrăgând astfel atenţia asupra decolteului în formă de bărcuţă şi îl privi în ochii de un albastru închis ce în lumina difuză a lunii păreau violet. Un fior rece îi străbătu corpul ţintuit de intensitatea acelor orbite întunecate şi îşi întoarse chipul.

- Da, de preferinţă ceva băubil. Spuse tânăra în ceea ce spera a fi un ton încrezător uitându-se scârbită la un pahar de bere pe jumătate plin ce rămăsese abandonat pe pervazul balconului.

- Dacă voi accepta sau nu, continuă ea sprijinindu-se de balustradă, depinde de cât de drăguţ te  dovedeşti a fi. Termină aruncându-i o ultimă ocheadă, regretând cuvintele de îndată ce le spusese. Oricât de cuprinsă de pasiune era in acel moment, vocea raţiunii încă se făcea auzită şi o îndemna să fugă! Bărbatul însă râse cu poftă şi din câţiva paşi îi ajunse în faţă, proptindu-şi mâinile puternice de fiecare parte a ei, blocându-i astfel orice cale de scăpare. O privi în ochi şi fără a scoate un sunet se aplecă şi o sărută blând, bucurându-se de gustul ei dulceag. Cami gemu neajutorată şi îşi închise ochii lăsându-se din nou pradă patimii.

Nu era sigură când au plecat de la petrecere şi nici cum au ajuns la el acasă. Tot ce îşi putea aminti era dormitorul prost iluminat, unde singura mobilă vizibilă era patul situat în mijlocul camerei şi cearceafurile de un alb imaculat ce îl îmbrăcau. Ce a urmat ar fi putut la fel de bine să fie un vis. În noaptea aceea s-a culcat pentru prima dată cu un străin, un bărbat pentru care nu nutrea nici un sentiment de iubire decât poftă carnală.

Rememora scenă cu scenă modul în care făcuse dragoste cu ea, încet, răbdător, savurând parcă fiecare moment petrecut împreună, delectându-se cu fiecare părticică a corpului ei, memorându-i prin atingeri până şi cele mai subtile trăsături ale trupului, întipărindu-şi în minte imaginea chipul ei cuprins de extaz. Poate dacă nu ar fi fost orbită de amor ar fi observat la timp luminile ce scăpărau puternic din toate direcţiile la intervale de numai câteva secunde.

Avea să regrete însă asta în dimineaţa următoare când se trezi singură într-un pat imens cu o durere îngrozitoare de cap. Deschise cu sfială ochii şi gemu nemulţumită când lumina o izbi din plin. Scânci asemenea unui copil răsfăţat ce era trezit de dimineaţă şi se ridică greoi în şezut, ignorându-şi muşchii ce protestau la fiecare mişcare. Trase adânc aer în piept şi îşi deschise din nou ochii, clipind des pentru a îi ajuta să se adapteze la noile condiţii. Se uită lung la patul gol aşteptându-se parcă să găsească un bărbat la fel de gol ca ea dormind alături. Probabil a plecat de mult. Un foşnit de haine îi atrase atenţia şi tresări speriată strângând cearceaful alb ce o acoperea cât mai aproape pentru a-şi ascunde goliciunea.

            Acolo, în dreapta ei, aşezat pe un fel de tron ciudat, aştepta răbdător bărbatul misterios al cărui nume nu îl cunoştea nici până acum şi căruia i se dăruise cu numai câteva ore înainte. Însă nu figura lui atât de calculată o înspăimântă ci imaginile de care era înconjurat şi care atârnau aşa de sinistru pe pereţi. Înghiţi în sec, capabilă acum să observe ce azi-noapte întunericul ascunsese. "Dormitorul" era mai degrabă un studio, un atelier plin de imagini şi picturi toate ilustrând femei: triste, fericite, plângând, râzând, singure, însoţite, îmbrăcate, dezbrăcate, unele legate, încătuşate.

            Cami le privi înspăimântată simţind cum un nod  i se formează în adâncul stomacului. Îşi dorea să plângă, să ţipe, să fugă de acolo! Oare, oare dacă şi-ar fi închis ochii şi i-ar fi deschis din nou ar fi dispărut acele sute de perechi de ochi ce păreau a o privi acuzator?

            SNAP

            Sunetul unui aparat foto o readuse la realitate şi tânăra îşi întoarse îngrozită capul spre el. Nu remarcase până acum Nikonul din poala lui. Obrajii ei îşi pierduseră orice urmă de culoare văzându-l atât de satisfăcut, de parcă imaginea ei deplorabilă îi producea o plăcere nemărginită! Şi totuşi încă aştepta ceva. Înghiţi în sec şi se încumetă să îşi dezlipească ochii de ai săi, privind în schimb tabloul imens din spatele lui. Îşi deschise buzele încercând să vorbească, însă nu putu scoate decât un scâncet patetic. Mâinile ce strângeau puternic cearceaful în jurul ei rămăseseră vlăguite, permiţând materialului să îi alunece de pe trup, acoperindu-i acum decât sânii.

            Nu se putea mişca, nu era in stare nici măcar să clipească. Se uita în gol la acel tablou ce trona deasupra celorlalte. Putea recunoaşte cu uşurinţă spatele lui încordat din timpul partidei de sex şi îi era acum scârbă de chipul ei asaltat de extaz şi cum mâinile ei strângeau perna în spasmele plăcerii. O singură lacrimă i se prelinse pe obrajii albi ca varul. Nu l-a văzut cum a sărit din tronul său exclamând: "Perfect!" şi nici nu auzea aparatul trăgând instantanee. A rămas ţintuită în acel pat imens şi alb, o statuie de porţelan cu ochi verzi strălucitori, atât de frumos de distrusă şi de pângărită.