Ascunde-mă de mine - Vol II

Capitolul 15

— Te-ai gândit la tot, nu? zâmbește, dar de data asta amuzată.

Ia una dintre sticlele de vin de pe ușa frigiderului și citește eticheta.
Este unul dintre vinurile ei preferate, pe care l-am descoperit in vacanța din Toscana, în urma cu câțiva ani.

Deschid și eu un sertar, de unde scot un tirbușon apoi mă aplec să o ajut.
Scot dopul și încep să torn într-un pahar. Imediat ce îl termin de umplut, îl ia de pe blat și soarbe cu pofta din el.

— O să am nevoie de asta, face referire cu privirea la pahar, dacă tot urmează să avem discuții sincere.

Replica ei mă face să zâmbesc. Las sticla pe blat și mă apropii de ea. Ii cuprind chipul cu o palma, dornic să o simt. Să o simt cât pot de mult.
Își arunca ochii spre celălalt pahar gol si se dă să îl umple, dar o opresc.

— Nu este nevoie. Eu nu beau, îi explic cu căldură.

Își arunca privirea socata spre mine, dar apoi expresia i se schimba într-una amuzată si inocenta.

— În cazul asta, se apleacă luând sticla de vin si îndreptându-se spre canapeaua din living, eu voi fi in dezavantaj! Sper doar să nu profiți de mine, când voi fi amețită si neajutorată, îmi arunca o privire cu subînțeles, trântindu-se pe canapea intr-o poziție relaxata. Nu că ar fi prima dată!

Îi place să se joace cu focul. Asta știu deja. Doar că îi place să se joace cu mine acum, cu răbdarea mea. Vrea să mă ațâțe. Iar eu ca un prost îndrăgostit, o să îi fac pe plac. Nu simt deloc nevoia să îi rezist.

— Doar ca să fie clar, ai jumătate din vină pentru ce s-a întâmplat în noaptea aia, vocea mea devine pătrunzătoare, dar arogantă.

— Îhhh, nici nu vreau să îmi amintesc, scutura din cap dezgustată.

— Mă îndoiesc că îți amintești prea multe, oricum, rad, iar ecoul rasului meu răsună în toată camera.

— Îmi amintesc că m-am trezit cu tine, intr-o camera de hotel, după ce am fost drogată de un nenorocit, in propriul tău club, turuie fiecare cuvânt pe nerăsuflate.

Îmi mușc buza imediat ce termina de vorbit. Nu m-am gândit niciodată că asta este varianta ei.

— Ok, cred că ai dreptate să nu vrei să îți amintești versiunea asta.

— Sunt curioasa, versiunea ta care este? Nu am vorbit niciodată despre prima noastră noapte împreuna, de fapt.

Se ghemuiește pe canapea, luând câteva guri de vin.

— A doua noapte, o corectez și văd cum se îmbujorează.

— Dacă stau să mă gândesc la cum ne-am cunoscut, încep să cred că povestea noastră este ruptă din cărți, zâmbetul ei cald luminează încăperea.

— Asta ar explica toată drama cu care ne-a înăbușit soarta, spun pe un glas șoptit.

— Și uite cum strici din nou momentul, oftează deranjata de răspunsul meu.

— Eram furios, agitat și foarte gelos. Continuai să îmi spui Leon până am ajuns la hotel, scot un ras forțat. Încă de când ai pășit în club, îmbrăcată cu rochia aia roșie,  îmi venea să te iau de acolo și să te ascund unde te pot vedea doar eu. Nu voiam să îmi recunosc efectul pe care îl aveai asupra mea. Eram nervos pe mine în primul rând, ca m-am lăsat cucerit așa ușor, când de fapt, in toți anii, nimeni nu îmi făcuse inima sa bată, nici măcar sa tresară. Dar tu, încă din prima clipă în care te-am văzut, ai stârnit un întreg foc de artificii in mine. Ce a urmat a fost o lupta grea, să accept că există cineva care mă poate face atât de vulnerabil.

— De asta te-ai comportat așa urât în noaptea aia?

Au trecut mai bine de șase ani de atunci, dar îmi amintesc fiecare clipă de parcă am trăit-o ieri. De fapt, fiecare detaliu din trecutul meu cu Edaline, este ca un tatuaj bătut adânc în mintea mea.

— Da, iubito. Și sa fiu martorul interacțiunii tale cu idiotul ăla, a umplut paharul. Atunci am cedat.

— Și dacă as fi ajuns cu el la hotel și nu cu tine? întrebarea ei mă arde.

— Nu s-ar fi întâmplat, mârâi printre dinți. Singura persoana cu care ai fi petrecut noaptea aia aș fi fost eu. Ori eu, ori singură. Sunt destul de sigur că ți-as fi păzit ușa camerei de hotel să fiu sigur că nimeni nu se apropie de tine, mai ales în starea aia.

— Nu știu dacă mă flatează mărturisirea asta sau ma înfurie! începe să râdă luând o ultimă gura de vin, apoi se apleacă să își umple paharul.

— Din prima noapte în care te-am găsit în patul meu, am simțit că viața mea nu va mai fi aceeași fără tine. Prezenta ta umpluse un gol pe care nu știam că îl am. Iar acum — mă trag mai aproape spre ea, poziția noastră devenind indiscretă — același gol mă înghite și mai mult pe zi ce trece. Vreau să ne întoarcem la ce am avut, cu fiecare cuvânt îmi apropii gura mai mult de a ei.

Ochii ii coboară pe buzele mele, urcând lent înapoi spre mine. Încearcă să se retragă câțiva centimetri, dar perna din spatele ei o împiedică.

— Nu fugi de mine, îi șoptesc, răsuflarea mea lovindu-i buzele întredeschise.

— Devin prea vulnerabilă în prezența ta, vocea îi tremură.

— Bun venit în lumea mea, Edaline! mă las mai mult spre ea până când îmi lipesc gura de a ei.