48.

488 35 0
                                    

Roselyn

Mi-am vazut moarte cu ochi de atâtea ori iar de data asta nu mai aveam vreo speranță ca ma voi mai trezi dar uitema. Deschid ochi și privesc prin salon vedeam totul neclar tot era în ceață, lumina îmi tot fugea, când incepusem să-mi revin din amețeală și îmi revenisem puțin incepusem sa vad totul mai clar. Ochi mei au dat de acesta, era cu capul plecat pe patul meu, îmi ținea mana intra lui parea ca-si cum doream, mi-am trecut ce lalta mână prin parul lui acesta sa trezi si-a ridicat privirea către mine. pe chipul lui a aparut un zambet larg, ca apoi să-mi ia mâna intra lui si sa mi-o sarute.

- Amore ești bine?

Am arfirmat din cap ca da ca apoi să-și lipească buzele de fruntea mea, dupa aceasta sa dus pe hol să le spuna alor mei că m-am trezi. Acestea au venit toți bucuroși la mine mau luat in brate toti erau fericiti.

La-m observat pe Enzo stătea intrun colt și se uita la mine, nu parea in apele lui ceva il abatea, parea suparat oare sa întâmplat ceva cât timp am fost eu in coma? Toți vorbeau cu mine ma întrebau chesti dar eu nu auzeam nimic, îl priveam doar pe el și voiam să știu știu daca sa intamplat ceva cu el.

Oare sa certat cu tata iar?

- Operația ta a decurs bine de acum vei fi bine. O aud pe Kamila spunând.

ce operatie.

Mi-am intors privirea catre ea și am privit-o cu confuzie, întrebând-o din privir ca despre ce vorbeste, acesata sa uitat înapoi la Enzo, care a dat din cap catre ea ca nu, ca apoi aceasta sa spună.

- Ai o inima noua, sa găsit una compatipila.

Nu pot sa cred.

Nu-mi venea să cred ce auzeam, în sfârșit voi putea fi și eu normala fara probleme, si fara nici o grija. De acum voi fi bine, nu va mai trebui sa-mi fie mereu frică ca voi cadea pe undeva, voi fi bine.

- Ai o inima sanatoasa scumpa mea. A spus tata cu un zambet sters.

Ceva nu imi era in clar, ceva sa întâmplat cât timp am fost eu in coma, și nu vor să-mi spună.

- S a întâmplat ceva cat tip am fost in coma? intreb într-un final.

Acestea se uitau unul la altul și nimeni nu a spsu nimic, Anastasia a dat din cap ca nu dar nu era foarte convingatoare. Ce îmi ascund acestia oare?

- Nu sa întâmplat nimic Amore, doar credeam ca te vom pierde ne-ai speriat foarte tare. A spsu Enzo apropiindu-se de noi.

- Cine a fost donatorul? Intreb

- Cineva are a vrut ca tu sa traiesti. Raspunde Kamila.

Nu mai apucasem sa spun nimic, ca o asistentă a intrat in salon venind la mine sa uitat la mine ma consultat ma întrebat cum ma simțeam daca eram bine, daca ma durea ceva, am raspuns la toate intrebarile ei.

Ca apoi să-mi dea o perfuzie, spunându-le alor mei să iasă să mă lase să mă odihnesc, acestea au părăsit salonul, lăsându-mă doar cu asistenta.

- Pot să vă întreb ceva?

- Da sigur spune. A spus aceasta.

- Știți cine a fost donatorul meu? Întreb.

- Mă tem că nu vă pot spune, s-a hotărât să rămână un anonim. A spus ea ținând plăcută cu fișele în brațe. Altceva? Întreabă ea.

- Nu doar atât vă mulțumesc.

- Bine voi pleca și încearcă să de odihnește cu cât îți revii mai repede cu atât poți pleca mai repede de aici. Spune ea.

Apoi aceasta a plecat din salon, mi-am lăsat capul pe pernă și am privit tavanul, mă gândeam cine oare e acel donator. Toți știau sunt convinsă de asta dar nu voia să-mi spună.

Alte secrete.

Urăsc asta când toți îmi ascund lucruri când vor înțeleg că așa mai mult rău îmi fac, nu am nevoie să fiu protejată.

Acum dacă am o inimă nouă oare de data asta voi fi bine, chiar nu mai vrei să ajung din nou aici urăsc spitalul ăsta mai mult ca orice.

****

Următoarea zi la fel toți se puteau ciudat când îi întrebam despre donator a schimbat subiectul. Ce naiba! De ce era așa de mare secretul de ce nu vor să-mi spună? Deocamdată o las așa dar tot voi afla eu curând cine a fost.

Stăteam în fund pe patul de spital când pe ușă a intrat nimeni altul de cât Enzo cu un buchet mare că de abia îl ducea de trandafirii roz. Începusem să zâmbesc, acesta a lăsat jos buchetul ca apoi să vină către mine, s-a aplecat ca apoi să-mi ridice bărbia cu două degete și să mă sărute. A fost un sărut scurt pe buze.

Ca apoi acest s-a mă privească în ochi trecându-și mâna pe obrajilor meu mângâind ul, ne priveam unul pe altul și nici unul nu spunea nimic până când acest rupe tăcerea.

- Am vorbit cu doctorul a spus că mâine poți pleca acasă, trebuie să mai rămâi azi să se asigure că totul e bine să-ți mai facă câteva analize.

- Casă unde? Care casa? Întreb.

- La mine acasă te vei muta din nou la mine chiar dacă tatăl tău nu e de cord cu asta dar nu prea are de ales.

- Nu vreau să mă întorc în casa aia vreau să locuiesc în continuare în penthouse-ul meu.

- Dacă asta vrei așa vom face ne vom muta împreună acolo.

- Încă nu te-am iertat pentru tot ce i-ai făcut familie mele și mie încă sunt supărată pe tine.

- Știu dar voi face tot posibilul să te fac să mă ierți.

- Și cum vei face asta mai exact tu încă îl urăști pe tata, încă vei vrea să te răzbuni pe el.

- Am renunțat la răzbunare încă îl urăsc pe tatăl tău nu pot să-l ier așa ușor dar voi încerca să uită să fac pace între familie noastre.

Oare chiar o vei face?

Îmi era greu să cred cuvintele lui ură lui pentru tata era mult prea mare casă cred că cred că va renunțată așa ușor și că va pune capăt. Dar îi voi mai da o șansă poate o va face, mai am un pic de speranță în el. Doar că îmi era frică că mă va dezamăgi din nou.

Dulce Răzbunare                                          #1  ( 𝖲𝖾𝗋𝗂𝖺 𝖱ă𝗓𝖻𝗎𝗇ă𝗋𝗂𝗂)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum