Întâlnire cu duşmanul(Intrând în lumea vârcolacilor, Volumul II)

Capitolul 17: Profeţia

- Nu vreau să mă trezesc, mormăi în timp ce aștepta ca masajul plăcut să continue.

Mia își opri tratamentul și așteptă. Simțind lipsa degetelor ei Katherine se zgâlțâi în pat. Roșcata înțelese mesajul și continuă cu un oftat să îi maseze spatele. Degetele ei făceau minuni incredibile în timp ce îi traversau întreg spatele și umerii. Vrăjitoarea nu observase înainte dar un masaj plăcut și relaxant fusese exact ceea ce îi lipsise, o durea spatele îngrozitor de tare iar umerii îi simțea ca de plumb. Între ele se lăsase tăcerea, o tăcere apăsătoare. Se simțea ciudat, ca și cum ceva ar fi trebuit să se întâmple dar nu știa ce. În cele din urmă, după ce reuși să se trezească mai bine și să își revină cât de cât de pe urma durerii își dăduse seama ce era îneregulă. Mia era mult prea tăcută, ea de obicei vorbea când erau una lângă cealaltă iar atunci când ea tăcea nu se simțea nimic tensionat ca de această dată. În schimb ceva o apăsa Mia iar Katherine își dăduse seama de acest lucru, doar că nu știa ce anume o făcea să fie astfel.

- Ce de frământă? îi vorbi ea.

Mia nu spuse nimic pentru câteva minute dând senzația că își căuta un răspuns.

- Știu că ai întrebări, foarte multe întrebări. Le poți spune.

Vorbele ei fusese exact ceea ce Mia așteptase, Katherine își dăduse seama prin modul în care îi era masat spatele, mult mai plăcut și mai ușor, nu apăsat cum fusese înainte.

- Știai că va veni?

Katherine își așeză mâinile încrucișate sub bărbie și se relaxă.

- Încă de când Alice a fost răpită m-am așteptat ca el să îmi apară la ușă în fiecare zi. Nu pricep de ce i-a luat atât de mult dar presupun că e mai bine mai târziu decât niciodată.

- Dacă ar fi venit atunci i-ai fi zis unde se află?

- Cu siguranță. Pe atunci era foarte nervos și ar fi distrus chiar și o haită doar ca să afle unde îi este puiul. Când am salvat-o pe Alice de acei vampiri ai lui Tamir trecuse o lună de la dispariție, dacă ar fi venit înainte ca eu să o transform în om i-aș fi spus totul.

- De ce crezi că i-a luat atât de mult timp să vină la tine?

Katherine scoase un geamăt involuntar când Mia atinse un punct mai sensibil de pe spatele ei. Roșcata se depărtase imediat temându-se să nu o fi rănit.

- Continuă.

Când Mia își reluă masajul ea oftă.

- În primul rând drumul până la mine nu este ușor, deloc. Presupun că nu a știut de mine iar până a reușit să afle câte ceva a trecut mai mult timp. Când a aflat câteva dintre locurile în care este posibil să fiu el s-a dus și le-a cercetat pe toate iar până la fiecare dintre ele este destul de mult de parcurs. La fiecare dintre casele mele trebuia să meargă pe jos, fiecare dintre ele era situată într-o extremitate a pământului într-un climat nu prea favorabil. A trebuit să străbată deșertul, să înoate kilometri întregi, să ajungă la baza unui vulcan și să parcurgă o regiune întreagă prin nămeți și viscol. Ca să nu mai spun de pericolele la care s-a expus când a mers la fiecare dintre locuințele mele. În deșert putea muri de căldură dar și otrăvit de mai multe specii de animale, în apă putea fi luat de curenții puternici, atacat de rechini sau chiar să rămână fără aer, la baza vulcanului a trebuit să aibă grijă pe unde pășește, totul este de obicei acoperit de lavă iar dacă nu este nimic de genul atunci vulcanul erupe.

Își dăduse seama că Mia era șocată de peripețiile prin care trecuse Ben prin simplul fapt că mâinile sale se opriseră. Se ridică în șezut și o privi cum încearcă să spună ceva. Știind că nu se aștepta la nimic de genul, nici la o asemenea mărturile a pericolelor din exterior, o prinse de umeri și înceră să o facă să fie atentă la ea.