O promisiune nerostită în sufletul unei sudistei.
O libertate condamnată.
Un tâlhar legat de ea.
În ruinele unei societăți răvășite de războiul civil, urmele lăsate asupra Texasului nu sunt de ajuns de adânci pentru a-și uita nelegiuiții, iar pe...
— Ai înțepenit de la atâta frig? o tachină Chloe venind din spatele ei.
Grace deschise cartea la o altă pagină și apoi o închise cu zgomot ca să aibă un motiv cât de ordinar pentru meditația ei. Îi aruncă o privire austeră de peste umăr.
— Înregulă, fiindcă începeam să cred că-ți făceai rugăciunile. Por cierto², ne-ar prinde bine o mână în plus ca să putem termina micul dejun.
Uitase că venise să aducă din căruță coșul cu borcanele de dulceață. Ca întotdeauna, pentru familia ei nu era indispensabilă mărirea numărului de oameni la micul dejun, bărbații sosiră imediat ce șunca prăjită de Agnes își dispersă mirosul. Untul făcea înconjurul cercului lor, felii de cașcaval erau împărțite și ouăle fierte ciocnite pentru a putea fi decojite, în schimb niciunul din ei nu îndrăznea să toarne în pahare din ibricul cu lapte aburind pe care surorile Sánchez aveau să-l golească din încă două căni. Grace zâmbi pentru ea și lăsă farfuria în grija lui Rachel pentru a aduce o tavă cu patru căni. O întinse bărbaților și urmări uimirea lor, mâinile întinse cu prea multă gratitudine pentru o simplă cafea pe care își permise s-o cumpere doar pentru ei.
Un rând de mulțumiri căzu peste ea.
— Nu știu cine te-ar putea refuza, folosi cel mai umil ton Cassidy.
Grace se îndreptă cu ultima cană spre Caleb care decojea un ou pentru Adley. Micuța stătea pe unul din genunchii lui așteptând cu mutrișoara mânjită de urme de lapte. Luă oul din mâinile lui și îl înlocui cu paharul de cafea, ridicând-o apoi pe Adley.
— Vrei să spui cine ar putea refuza fondurile lui padre? îl corectă ea în timp ce șterse a mustrare petele albe de pe colțurile gurii mezinei așezând-o în poala ei după ce se retrase la locul său.
Cassidy își încrucișă privirea cu a lui Manuel, nu-i oferi un răspuns franc, dar fiecare îi transmise tacit prin zâmbetele șăgalnice că ar fi fost un mare păcat să refuzi când ți se dă de bunăvoie. Mai puțin Caleb, el nu schiță niciun gest, continuă absent să soarbă din cafea.
— Totuși, a fost un bărbat pe care l-am iubit și crede-mă, domnule Cassidy, toți banii tatălui meu nu l-au putut ține lângă mine.
— Trebuie că era un nerod, categorisi blondul fără să treacă o clipă de pauză între vorbele lor.
— Sau un om căruia nu-i voi ajunge vreodată până la vârful picioarelor, mărturisi cu fărâme de alean înghițite în sec.
— Pot să beau cafea? o întrebă Adley pironind-o cu ochii mari, de o gravitate temeinică, singura care nu fu interesată de cuvintele ei.
— Când vei lucra la fel de mult ca orice domn de aici, o să-ți pregătesc două căni, nu una, îi prinse Grace bărbia și micuța chicoti.
Rachel și Chloe se uitau la ea de parcă primiseră o palmă, Agnes o trăgea de limbă din priviri, chiar și lui Caleb îi captase atenția, desprins din gândurile lui. Grace netezi capetele pledului verde metalic și îl prinse mai strâns în jurul taliei ca și cum nu dorea să piardă amintirea ce se cuibărea sub el, la căldura emanată de trupul ei. Toți așteptau un răspuns, ea îl vedea aievea, cu ochii lui de mahon, zâmbetul radiant, ai fi spus încrezut dacă nu îl cunoșteai și voința de oțel, blestemata lui voință pe care nu o putuse înmuia în acea zi... în ultima lor zi.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
