In cautarea unui loc de munca - Ziua interviului

Start from the beginning
                                    

"Oh, ce pacat... eu azi am fost la interviu la un maid cafe, daca esti interesata... e la 2 sau 3 strazi distanta de aici, mi-ar face mare placere sa te am colega!" incerc sa fiu draguta.

"Si mie!!" Historia explodeaza de fericire, cu mainile ei micute impreunate la piept. "Ai putea sa imi dai numarul tau de telefon? Poate mai vorbim..." anxietatea ii apare pe chip observandu-se dezechilibrul ei emotional.

"Desigur! Poate vii la mine! stau la scara urmatoare pe partea stanga" arat in ce parte in timp ce faceam schimb de numere.

"D..da!"

"La revedere!" ies din magazin si sarind de pe un picior pe altul ma indrept spre casa. Pai, am avut o conversatie normala astazi si mi-am mai facut un ptieten!Sper... sper sa nu se sperie de mine mai incolo! Ma pufneste rasul si intru in scara blocului radiind de fericire.

"Azi avem o zi radianta, sa inteleg!"

Ma uit la batranelul chel si cu mustata ce apare in fata mea cu o sticluta, presupun ca e alcool, dar pentru ca sunt o fata cuminte am sa zic ca e apa. Ma uit in spatele meu sa ma asigur ca nu cumva vorbeste cu alta persoana si nu cu mine, apoi ma uit din nou la el.

"Ma numesc Pixis Dot." ma prezint si eu inca holbandu-ma la el. "Am inteles ca tu esti vecina lui Levi, ai putea sa ii dai astea din partea mea?" imi intinde un saculet facut din bumbac chinezesc cu ceva destul de greu in el. "I-am spus sa vina sa il ia de la mine, insa nu a ajuns pana acuma, iar eu trebuie sa ma intalnesc cu cineva de urgenta."

"E in regula!" ma uit la saculet, apoi din nou la el, ma loveste un gand "E ceva periculos in el?!" Imi zambeste. Ma trec toti fiorii crescandu-mi adrenalina. "a..a....ah..." ii intind inapoi saculetul si simt cum ma rosesc. "Nu..." Domnul Pixis pufneste intr-un ras puternic aproape dandu-i lacrimile. Se apropie de mine si imi sopteste.

"Imprevizibila! Sunt doar niste gloante, are nevoie pentru pistoulul ce il are in posesie." Clipesc de cateva ori. "Tot sunt periculoase!" ma bate pe umar."dar de ce nu ati urcat pana sus? Sau nu e acasa?!"

"L-am sunat si nu raspunde... "

"Si-a aruncat telefonul ieri - casc - aproape ca a facut gaura in perete!"

"Oh, se pare ca va cunoasteti destul de bine! Ciudat, nu prea are contact cu foarte multa lume..." ranjeste pe sub mustata, eu ma rosesc.

"Ma... ma duc sa ii dau pachetul... daca e inca acasa.... La revedere!" o tulesc spre scari rosinud-ma si mai tare.

"Multumesc!!!"

Ajung in fata usii lui Levi gafaind cu sacosile si pachetul in brate. Bat de cateva ori, dar nu vine nici un raspuns. Ridic din umeri scotand un suspin, intru la mine in apartament, ma descalt, merg in bucatarie si scot totul din plase.

De dupa usa apare o bila pufoasa neagra.

"Oh! Aici erai! Uite ce ti-am cumparat~!" scot din plase conserva cu carnita si punga cu granule pentru juniori. "Asa! Sa imi spui daca iti plac!" normal, nu ma astept la nici un raspuns, dar 'radiez de fericire' cum a spus si Pixis-san. Ma uit la saculetul ce l-am lasat pe dulap. "AAh, azi va fi o zi ceva mai lunga!Nu-i asa?!..." imi dau seama ca nu i-am pus inca nume pisoiului. "hmmm, Ce nume ai vrea sa iti dau?! Nu stii tu mai bine?" ma asez pe burta uitandu-ma cum mananca. Il mangai si ma ridic. Intru in camera, ma asez pe pat si ma uit la figurina cu Sebastian. "Seby, nu stii nici tu?!" imi inchid ochii si adorm.

Ma trezesc, telefonul sunandu-mi ca disperatul pe noptiera. Raspund.

"Buna seara! Sunt Carla Yeager, am sunat sa va confirm si ca va astept maine la cafenea la ora 7!"

DemonulWhere stories live. Discover now