Rock My DNA I. Attraction

XXXXIV. Moartea Demonului

- Mama a pregătit micul dejun, Gen a vorbit în final şi a sărit din brațele mele,  aterizând în fața patului. Vă așteptăm, a mai spus și și-a acoperit ochii cu mâinile râzând în timp ce a fugit spre ușă.

Un surâs mi-a ieșit printre buze și m-am întors spre Zayn, care mă privea cu aceeași iubire în ochi. Pe cât de bine mă făcea să mă simt această iubire transmisă de el, pe atât de tare mă făcea să ma simt vinovată pentru fiecare sentiment al meu ce este îndreptat spre Luke.

Persoana ce mi-a zguduit mie însămi viața și drumul pe care se îndrepta destinul meu, persoana ce mi-a indus sentimentul de nesiguranță, persoana pe care nu am reușit să o citesc din cauză că este mult prea complicată, mult prea spontană şi impulsivă, Luke este persoana care m-a dat cu totul peste cap. Nu o să pot niciodată să înțeleg care sunt lucrurile pentru care aproape am căzut în genunchi pentru el, nu o să pot niciodată să îmi dau seama de ce sentimentul de nesiguranță mă intrigă mai mult decât stabilitatea pe care mi-o oferă relația cu Zayn. Credeam că opușii se atrag, credeam că voi rămâne cu Zayn, însă privind toate întâmplările din ultima perioadă, mă întreb dacă nu cumva am devenit același gen de persoană ca şi el, iar acum eu şi Luke ne putem numi opuși. Ideea mă sâcâie, mă deranjează schimbările pe care le-am făcut în atât de puțin timp, însă cert este că ele mi-au adus multe beneficii, cel mai mare fiind chiar brunetul din fața mea.

Acest băiat al cărui destin am jurat să îl schimb, să îi zgudui firea şi să îl introduc în lumea din care fac parte. Într-o oarecare măsură mi-am îndeplinit scopul, am reușit chiar să îi schimb perspectiva şi să îl determin să se antreneze și să participe de bunăvoie la activitățile noastre.

M-am îndrăgostit de el. Bunătatea și iubirea pe care mi le-a dovedit în tot acest timp au scos la iveală părți din mine pe care le credeam moarte o dată cu dispariția părinților mei.

Întreaga mea viață am încercat să îi ofer lui Gen tot ce și-a dorit și tot ce e mai bun pentru ea, am recurs la metode disperate pentru acest lucru, însă nu regret. Nu regret că l-am cunoscut pe Damon, că am devenit persoana de astăzi sau că nu am căutat mai mult o portiță de scăpare. M-am descurcat cu tot ce am întâmpinat în drum, iar astăzi sunt liderul celor de la The Convicts.

Ultimele încercări ale mele sunt pe punctul de a se declanşa. Trebuie să iau o decizie în privința celor doi băieți din viața mea şi trebuie, de asemenea, să înving alături de condamnați atacul ce ni se pregătește. Nu voi ceda banii, informațiile, armele sau persoanele după care vine acel grup anonim. O să lupt. Şi o să înving cum am făcut-o și până acum.

Zayn începe să îmi mângâie tandru obrazul, iar eu îi zâmbesc și îl sărut scurt drept răspuns. Mă ridic din pat și mă îmbrac în hainele de ieri, ieșind din casă în mai puțin de trei minute.

Zayn mă urmărește în de-aproape, bolborosind lucruri la care nu sunt atentă. Sunt mult prea agitată. Simt că ceva se va întâmpla astăzi și tot ce vreau e să plec mai repede spre The Convicts.

- Bună dimineața, mama brunetului mă întâmpină plină de bucurie, făcându-mi semn să mă așez la masă. Îl observ pe Luke stând rezemat de spătarul unui scaun cu brațele încrucișate la piept, şi deși era un scaun liber lângă el, am hotărât să mă așez de partea cealaltă a mesei, în fața lui. Zayn s-a așezat rapid lângă mine, începând să mănânce micul dejun pregătit de mama sa.

- Miroase bine, vorbește o persoană pe care o recunosc ceva mai greu după voce. Îmi întorc capul şi îl observ pe Gerard apropiindu-se de Trisha şi sărutând-o scurt pe obraz.

După ce toată lumea se așează la masă, simt cum atmosfera liniştită devine tot mai apăsătoare. Un sentiment de teamă nejustificată mă apasă în piept, iar atunci când îmi mut privirea, fac contact vizual cu bolndul din fața mea, care mă analiza fără a încerca măcar să pară subtil. A înclinat discret capul, iar fiorul ce mi-a străbătut corpul mi-a dat de înțeles că și el este măcinat de același sentiment. Ochii săi albaștri au o tentă de îngrijorare ușor sesizabilă, și nu îmi pot da seama dacă încearcă sau nu să o ascundă.