Rebecca

Prima parte

PRIMA PARTE- "el si ea pentru o noapte"

(Rebecca)

       Il simt pe Picasso ghemuindu-se la picioarele mele, peste patura alba si imi deschid ochii incet. Privirea imi era incetosata, parul ravasit si simteam ca ma prinde o raceala serioasa.Ma uit la ceasul agatat de perete si vad ca e deja opt si doispe' minute. Imi frec fruntea de cateva ori cu dosul palmei si ma ridic in sezut. Batranul meu labrador ma priveste chioras cu capul intr-o parte si cu limba scoasa.

-Scuteste-ma!, suier

        Ma ridic de pe canapeau mea extensibila si fac cativa pasi spre toaleta. Pe drumul meu ma impiedic de o cutie goala de pensule si injur silentios. Arunc o privire prin incapere si imi spun acelasi lucru ca in fiecare dimineata: "Trebuie sa fac curat". Mesele toate imi erau ocupate de panze, pensule si culori, de pereti erau rezemate tablouri, tablouase puse la uscat iar cartile si dosarele umpleau practic podeaua. Imi dau ochii peste cap si intru in minuscula mea baie, urmata de Picasso. El se aseaza pe capacul lasat al WC-ului in timp ce eu ma pozitionez in fata chiuvetei. Imi curat fata cu apa rece sloi si imi periez dintii ca dupa sa parasesc baia. Imi deschid dulapul din lemn ponosit acoperit cu imagini scoase la imprimanta ilustrand tablouri celebre ale lui Grigorescu sau Stefan Luchian, Claude Monet si van Gogh. Imi scot o pereche de blugi evazati si o camasa barbateasca alba, pe care am cumparat-o daca va intrebati. Le arunc pur si simplu pe mine si imi infasor o esarfa verde de jur imprejurul gatului. Parul il leg intr-un coc dezordonat si imi privesc lung geanta de pe tejgheaua din bucatarie plina cu produse cosmetice, pe care am primit-o de ziua mea de la niste amice din liceu. Imi mijesc ochii si imi spun acelasi lucru ca in fiecare dimineata: "Poate alta data". Ridic din umeri impasibil si ma indrept spre frigider. Infulec repede niste paine cu cascaval in timp ce imi privesc tablourile aparent uscate.Asez cateva intr-o punga de carton, imi incalt tenesii pictati si ies din micutul si dezordonatul meu studio. Inainte sa incui usa, aud cateva latraturi serioase dinauntru. Bag capul pe usa crapata si privesc intrebatoare spre Picasso. El o ia la fuga spre mine si nu se opreste pana nu de darama pe amandoi pe trotuar. Incep sa rad colorat si il mangai bland.

-Ne vedem diseara amice!, ii spun si il bag inapoi in casa

       Incui usa si ma indrept spre Teatrul National unde imi faceam veacul in fiecare dimineata si seara. Nu eram actrita evident, dar imi vindeam lucrarile pe scarile din fata cladirii. Sau ma rog, incercam sa le vand. Intru in magazinasul din coltul bulevardului si ma asez la coada.Dupa cateva minute de asteptare si cativa pasi marunti, ajung in fata vanzatoarei, doamna Paula.

-Buna dimineata!, ii spun zambind larg

-Rebecca! Ce bine sa vad o fata cunoscuta! Ce iti dau?

-Un bachet de biscuiti cu unt si o sticla de apa Bucovina la jumate'.

        Ea imi da cele doua produse, platesc si ies repede. Imi verific telefonul antic care zicea ca e aproape noua fara un sfert. Soarele stralucea pe cer,insa vantul adia linistit. Ajunsa in fata faimosului teatru, imi scot tablourile din punga si le asez frumos pe cele trei scari din piatra. Ma asez intre ele si imi deschid sticla de apa, luand cateva guri. Astept. Imi impreunez mainile la piept si ma pun pe asteptat. De obicei am cate o carte cu mine, dar azi dimineata am uitat complet. Privesc fiecare trecator in parte, mai tanar sau mai batran, mai elegant sau mai sport, toti aveau aceasi expresie faciala. Fix in fata teatrului era o gura de metrou asa ca de obicei nu ma plictiseam. Alegeam cate o persoana total la intamplare si le construiam cate o poveste. Astazi am ales un tip. Inalt, slabanog cu parul afro si cu niste ochelari rotunzi pe nas.In timp ce imi imaginez ca ar trebui sa fie cam clasa a doispea', la Vianu cel mai probabil, vrea sa se faca programator de calculatoare, sa aiba doi trei copii si sa calatoreasca pe nu mai stiu ce insula exotica, firul gandurilor mele este intrerupt de o anumita persoana ce isi drege glasul. Imi intorc privirea spre ea si fortez un zambet. Era o doamna la vreo cincizeci de ani, mica si indesata, imbracata cu o rochie rosie si cu pantofi cu platforma.