Aroma Iubirii

Marea Tragedie 59

- Așa, ca între prieteni.

- Mda...

     Asta va fi cam greu, dar nu sunt pregătită să îl scot din viața mea. Așa că îl consider un prieten.

- Și, cu nunta?

- Chad...  E de înțeles că o anulăm.

   Bolbobosește ceva.

- Ce?

- Nimic.  Ieșim la o plimbare?

- Nu știu....

- Vino!

      Chad primește un apel de la cineva. Începem o discuție prietenească.

- Cine a fost?

- Amily.

- Păi e iubita ta, sau viitoarea ta iubită. Răspunde-i!

- Nu, nu este și nici nu va fi iubita mea. A fost numai o aventură.

- De ce?

- Am fost nervos pe fosta mea. Și... Nu știu, am căutat un fel de consolare.

- Cred că ai rănit-o pe fosta ta iubită.

- Da, am fost un mare fraier, am pierdut-o.

- Poate că te va ierta cândva, sau... Poate este doar foarte supărată.

- Crezi că m-ai putea ajuta să o recâștig?

- Nu cred că ai șanse.

- Poate știi tu vreun truc.

- Păi...  Nu prea știu.

- Flori?

- Nu orice se rezolvă cu o floare....

- Atunci??

- Dă-i timp! Poate o să te ierte cu timpul.

- Am înțeles.

- Știi, mama o va duce pe Ann la mătușa, stă destul de departe, și nu au mai văzut-o de mult.

- Cum de nu te-ai dus și tu?

- Păi, nu știu. Am simțit nevoia să stau aici.

Îmi sună telefonul. Îl scot din buzunar, iar Samanta mă sună. Răspund, iar ea îmi spune că nu am mai petrecut timp împreună. E adevărat.

-Chad?

-Da?

-Eu plec.

-Unde?

-La Samanta.

-Bine... Și ma lași singur?

-Da, ce are? În fine pa!

-Pa...

Îmi iau geaca și ies pe ușă. Opresc un autobuz înspre casa Samantei. Ajung, apoi întru și sunt întâmpinată de ea.

-Elizabeth? În sfârșit! Mi-a fost dor de tine!

-Și mie!

O îmbrățișez, apoi începem sa povestim, ca între prietene.

DUPĂ 3 ORE

Ajung acasă după multă vreme de povestit cu Samanta. Intru iar lumina era stinsă. Când aprind becul îl văd pe Chad beat, cu o sticla de whisky în mână. Mă mir, și ma apropii de el.
 
Ma pun în fața lui.

-Chad?

-Da...

Mormăie el, abia vorbind. Se ridică cu greu din canapea, apoi mi se face oarecum milă de el și îl duc în dormitor.

Ajungem cu greu, apoi îl pun pe pat, dar el ma trage spre el, și mă sărută fără oprire. Încerc sa ma scap dar el e mai puternic ca mine.

Într-o secundă sunt aruncata pe pat, și nu-mi dau seama ce se întâmpla.

Dimineața următoare

Îmi deschid ochi. Imaginile de azi noapte îmi umblă prin cap. A fost ceva foarte rău pentru mine, nu credeam ca Chad are de gând să-mi facă așa ceva. Mă simt murdară.

Îmi ridic plapuma și mă văd fără haine.

Ma sperii, și încep sa ma îmbrac cu lacrimi în ochi. Îl poți privesc pe Chad tolănit pe patul ăla al terorii, și ies repede din casă. Dacă mama era acum acasă sunt sigura ca eram morți de mult.

Plângând alerg în gol pana la Samanta.

Ajunsă acolo bat la ușă, iar ea îmi deschide.

- Intră!

- Samanta! Îi spun eu în timp ce mă îmbrățișează.

- Ce s-a întâmplat? De ce plângi?

- Chad...

- I s-a întâmplat ceva?

- Ce mi-a făcut el mie e problema....

- Ce ți-a mai făcut?

    Îi povestesc totul. Ea rămâne șocată la auzirea acestei tragedii.

- Am o tonă de vânătăi... Samanta, ce mă fac?

- Ai putea să pleci din oraș, să te destinzi.

- Ai dreptate, dar unde?

- Eu zic să nu mergi la New York.

- Atunci?

- Cambridge?

- Cred că da...

- Te îndepărtezi de el. Te vei întoarce în câteva săptămâni.

- Ai dreptate, mulțumesc pentru sfat, te iubesc!

- Și eu surioară!

    Îmi șterge lacrimile și mă îmbrățișează.

   Din perspectiva lui Chad

Mă trezesc în patul lui Eli. Sunt gol. Ce s-o fi întâmplat? Nu trebuia să beau atât... Oare m-a iertat? S-o fi întâmplat ce cred eu?

     Îmi iau haine pe mine și cobor, dar nu este nicăieri.
O sun. Îmi dă ton ocupat.
        Unde o fi?  Poate că este la Samanta...
Îi dau un telefon.

- Alo, Samanta?

- Hei Chad!

- Eli este la tine?

- Nu! Este acasă, cred.

- Nu este, acolo sunt eu.

- O să apară ea.

- Nu poți tu să  dai de ea?

- Voi încerca!

- Mersi, pa!

- Pa!

  Din perspectiva lui Eli

Chad mă sună, dar ii dau ton ocupat.
    După puțin timp o sună pe Samanta, care îi spune că nu știe unde sunt, și că va încerca să dea de mine.
   După ce închide, vorbim.

- Ce vom face? Întreb eu disperată.

- Nu știu. Trebuie să îți iei haine și lucruri de acasă.

- Cum? El este acasă.

- Îi spun că ai plecat la marginea orașului. Să meargă după tine, ca să te aducă acasă. Între timp tu îți iei lucrurile.

- Bun.