Indragostiti dintr-o minciuna (SasuSaku story)

Capitolul 3

-S-Sakura,imi pare asa de rau! N-nu am vrut,eu-

-Ha! Trebuia sa iti fi vazut fata! Erai asa speriat! spune rozalia razand.

Era asa de frumoasa cand radea. De fapt,ea e frumoasa intotdeauna. Ochii ei de un verde neobisnuit in contrast cu parul roz si pielea alba formeaza ceva minunat. Buzele ei pline si dintii perfecti alcatuiesc un zambet de milioane. Cred ca as putea sa o sarut mereu si nu m-as satura si... "Ce Dumnezeu spun aici? Adica da,Sakura e perfecta,dar e prietena mea cea mai buna. E posibil ca ea sa nu simta la fel. Dar...merita sa incerc!"

Prins in gandurile mele,nici macar nu am realizat ca rozalia incepuse sa o ia la fuga prin parc. Parca vrajit de ea,am inceput si eu sa fug dupa ea.

*Perspectiva lui Sasuke*

Mi-am luat un tricou din dulap,mi-am ciufulit putin parul - arma care nu da gres niciodata in fata fetelor - m-am incaltat si am iesit afara. Habar nu aveam unde ma duc,vroiam doar sa scap de plictiseala care pusese stapanire pe mine in casa. Trezit parca dintr-un vis,mi-am dat seama ca am ajuns in parc. Neavand alta optiune,am inceput sa ma plimb pe alee uitandu-ma doar in fata. Un par roz mi-a atras imediat atentia. "Clar,fata aia mi-a facut ceva. Am inceput sa o vad in locuri in care nu e. Stai asa! Nu innebunesc,aia chiar e Sakura! Dar cine e ala care o tine in brate?! Si de ce rad amandoi?" O stare ciudata pusese stapanire pe mine. Parca e gelozie. Dar sunt sigur ca nu e asta. "Cred ca mi-e foame. Sigur trebuie sa fie asta." Fara sa imi dau seama,picioarele mele mergeau singure spre cei doi,care s-au oprit cand m-au vazut.

-Buna Sasuke! spune rozalia zambind.

-Hei... incerc eu sa spun,nestiind daca mi-a iesit.

-Sakura,cine e asta? se aude si vocea tipului blond care statea langa Sakura.

-Naruto,el e-

-Sunt iubitul ei.

"De ce am zis asta?!" Rozalia facu ochii cat cepele,lucru care daca nu s-ar fi intamplat in asemenea circumstante,m-ar fi amuzat destul de mult.

-Poftim? Sakura,e adevarat? zise acel Naruto.

Sakura inghiti in sec,parca amintindu-si de mica noastra minciuna si spuse:

-D-da... E adevarat,Naruto. Sasuke e iubitul meu.

-Nu pari prea fericita. Daca tipul asta te obliga sa faci ceva,doar spune-mi si-

In momentul acela,cel care a facut ochii cat cepele eram eu. Se pare ca tipul acesta o cunoaste destul de bine pe Sakura. Daca rozalia nu si-ar fi dat seama de situatia actuala si nu l-ar fi linistit pe tip,probabil ca ma trezeam cu un ochi vanat.

                ***

*Perspectiva autoarei*

Dupa ce lucrurile au fost lamurite,cei trei au hotarat sa plece fiecare la casa lui. Norocul lui Sasuke era ca locuia vis-a-vis de Sakura. Dar,nenorocul lui era ca Naruto e un tip incapatanat care nu s-a lasat pana cand nu a condus-o pana in fata blocului pe rozalie. Dupa ce a trebuit sa asiste - de fapt,nu era obligat sa stea,dar nu vroia sa o lase pe Sakura singura cu blondul - la imbratisarea celorlalti doi de noapte buna,brunetul a ramas in sfarsit cu "iubita" lui. Au intrat amandoi in bloc si mai apoi in liftul care avea sa ii duca la etajul 5.

*Perspectiva Sakurei*

In sfarsit,aveam sa ajung acasa,sa ma trantesc in patul moale si sa dorm. Am intrat in lift urmata de Sasuke. "Oare ar trebui sa ii zic ceva? Treaba a fost cam ciudata azi..." De indata ce usile liftului s-au inchis,am dat sa spun ceva dar buzele brunetului care au inceput sa ma sarute salbatic m-au oprit. Fara sa realizez,ceea ce faceam eu era sa ii raspund la sarut. Una dintre mainile sale mi le-a prins pe ale mele si mi le-a dus deasupra capului,in timp ce cealalta se misca pe corpul meu,de sus pana jos. Buzele carnoase ale lui Sasuke mi-au parasit buzele si s-au indreptat in jos,trasand linia maxilarului,pana in zona gatului. Vroiam sa imi infing mainile in parul lui dar mana puternica a baiatului nu imi dadea drumul. In momentul in care gura brunetului a ajuns in zona mea sensibila,din spatele urechii,un geamat pe care am incercat sa il opresc - dar nu mi-a reusit - mi-a scapat printre buze. Atingerile lui imi provocau o electricitate nebuna prin tot corpul. Parca toate au disparut. Nimic nu mai conta. Eram doar eu si el in acest lift. Totul era perfect pana cand sunetul ascensorului ne-a anuntat ca am ajuns. In acel moment mainile mi-au fost eliberate,dar au cazut inerte pe langa corp,de parca as fi lucrat 10 ani. Brunetul se indeparta usor de mine fara sa intrerupa contactul vizual.

-Tu esti a mea.

              ***

Buna tuturor! Am venit aici cu un nou capitol,proaspat scos din cuptor. Sper sa va placa si sa fie pe masura asteptarilor voastre. Daca aveti pareri sau critici care credeti ca ma vor ajuta,nu ezitati sa le lasati in sectiunea de comentarii. Va iubesc!