Speranţa moare ultima

Speranţa moare ultima //6\\

- Cei? Ce vrei de faci faţa asta? 

- Ajutor cu tema la algebră. 

- Nici nu mă gândesc! Tu şi matematica sunteţi două drepte paralele 

- Adică?

Bine, eu şi matematica nui suntem tocmai cele mai bune prietene. De fapt, nu ne cunoaştem deloc. 

- Adică nu aveţi nimic în comun, nu vă întâlniţi niciodată, aş zice chiar că sunteţi în plane diferite, deşi atunci n-aţi mai fi paralele, ci necoplanare. 

- Ştii că în loc să mă lămureşti, mai mult mă încurci, nu? 

- Ştiu, asta era şi ideea, a zis zâmbitor. 

- În loc să mă încurci, ai putea să mă descurci totuşi. 

- Cum?

Lui chiar i se părea amuzant. Mie nu. Aveam nevoie de temă bine făcută a doua zi şi ştiam că Ashley nu mi-o va da să o copiez înainte de oră.

- Ajutându-mă cu tema. 

- Am de ales? 

- Păi... nu prea... 

- Foarte bine, a oftat, vizibil chinuit.

Sincer, mi-e milă de el la faza asta. A ştiut el de ce a oftat când mi-a văzut tema. După ce s-a chinuit câteva ore bune să îmi explice totul şi să mai şi înţeleg, eram mai obosită decât dacă aş fi alergat de 20 de ori în jurul şcolii. În orice caz, într-un final am terminat.

- Ştii, de un singur lucru era şi Josh bun. 

- Care? 

- Te ajuta la matematică şi chiar păreai că înţelegi ceva. 

- Eh, şi tu acuma. Nu vezi că abia dacă ne mai salută? Stă numai cu Mary-Kate şi Gabriella. 

- Se crede şi el mare şi tare, când e departe de a fi aşa. 

- Da... Auzi? 

- Da, de 18 ani tot aud. 

- O, las-o baltă că ştii ce-am vrut să spun. Nu trebuia să o meditezi pe Gabriella? 

- Azi nu. A avut selecţia pentru majorete după şcoală şi apoi a spus ceva de o petrecere în pijamale cu fetele sau ceva de genu'. 

- Petrecere în pijamale? 

- Da, asta am spus. Nu-mi zi că ţi s-a aprins din nou becul ăla? 

- Cam aşa ceva... Deci mâine vine să o ajuţi la teme? 

- Da... Dacă te referi la ce mai rugat să aflu, nu-ţi face griji. Ţi-am mai spus o dată că te ajut până în pânzele albe şi ştii că mă ţi de cuvânt întotdeauna. 

- Da. Mulţumesc. 

- Pentru ce? 

- Pentru că eşti prietenul meu, 

- Pentru nimic.

Mi-a zâmbit înapoi. Când mi-a venit o idee.

- Te rooog.... 

- Ce mai e de data asta? 

- Pot să îţi fac nişte codiţe?

Am adăugat cererii mele şi un zâmbet inocent. Nu mă las până nu îi fac cel puţin una. Nu are părul lung, dar nici tocmai scurt. Are o frizură emo, dar nu e unul. Cu toate astea, trebuie să recunosc că e chiar draguţ. Însă nu săriţi la concluzii. E doar prietenul meu cel mai bun, împreună cu Ashley.

- Nici nu mă gândesc! s-a uitat la mine de parcă aveam un cap în plus. 

- O, haide.... Promit că nu spun nimănui, doar câteva.

Am încercat şi ochii de căţeluş plouat. Funcţionează întotdeauna.

- Nu. Şi nu fă faţa aia că nu o să te ajute.

Am continuat şi am încercat să o fac şi mai şi. A oftat, iar eu am câştigat.

- Te urăsc... 

- Şi eu te iubesc.

L-am aşezat pe scaunul de la birou. Am scos un teanc de elastice/ prinzători din ghiozdănaşul care îl aveam şi am început să mă joc. La final arăta cam gay şi de la circ. Am început să râd până am picat pe pat, chair şi burta a început să mă doară.

- Cum arăţi... ha ha ... 

S-a uitat în oglindă. Se abţinea cu greu să nu râdă de el însuşi. Poate că nu mi-ai ieşit cine ştie ce codiţe împeletite, dacă se puteau numi aşa, dar cel puţin nişte ciufi tot i-am făcut.

Şi le-a dat jos, după care s-a uitat la mine.

- O, nu, să nu-ţi vină vreo idee. 

-Prea târziu, mi-a venit deja.

Am încercat să fug spre uşă, dar m-a prins. Mi-a şi legat mâinile la spate. Asta nu e de bine... M-a pus în locul lui pe scaun.  

- Poţi încerca să fugi, dar n-o să ajungi prea departe. Şti, e cam greu să deschizi o uşă cu mâinile legate la spate.

A scos dintr-un dulap nişte foarfece.

- Te urăsc... 

- Şi eu te iubesc.

A început să îmi taie din păr. Nu m-ar deranja foarte tare dacă aş ştii că se pricepe şi că nu există posibilitatea de a rămâne cheală.

- Te rog, Mark... Nu... 

- Nu, nici nu mă gândesc. Tu ai avut distracţia ta cu părul meu, acum schimbăm rolurile. 

- Da, dar eu nu ţi-am tăiat părul. 

- E şi tu acuma. Aşteaptă şi suportă.

Cei drept, nu a durat mai mult de jumătate de oră, dar mie mi s-a părut o eternitate să văd cum rând pe rând, o tonă de şuviţe au căzut pe podea. Într-un final, a întors scaunul spre oglindă.

- Am terminat.

M-a lăsat mască, cu gura până la pământ. Cei drept, nu era cine ştie ce. M-a tuns drept, puţin mai lung de umeri, fostul meu breton e acum ceva mai scurt. Probabil că dacă nu l-ar fi tuns, ar fi fost de aceeaşi lungime cu restul părului. Şi l-a mai şi întins. Trebuie să recunosc, nu credeam că se pricepe.

- De când te pricepi tu la tuns? 

- Păi nu prea mă pricep. Eşti prima pe care am tuns-o, dar am văzut cum se face. Şti, părinţii lui Ashley au un salon. 

- Da, ştiu. Eşti cumva gay?

A început să râdă cu gura până la urechi.

- Asta e tare, eu gay. De unde ai mai scos-o? Nu răspunde. 

- Foarte bine...

Rstul serii a trecut repede. Am dormit amândoi pe jos în câte un sac de dormit, asta după ce ne-am certat pe pat. Eu îi ziceam să doarmă el în pat şi invers. În final, n-am dormit niciunul în norişorul din rai, cum îmi place să-l numesc.

Sinceră să fiu, eram destul de nerăbdătoare să văd ce va stoarce Mark de la Gabriella, dar asta mai rămâne de văzut.

@};-

Ce parere aveti? tot n-am dezvaluit planul oliviei:P  

am pus cam o poza la fiecare capitol. stiu ca nu prea am descris personajele, dar o sa incerc sa repar partea asta. sunt puse cam asa: 

1- gabriella 

2-josh 

3- mark 

4-ashley 

5-tipu de la dulapiare 

6 aka capitolul asta- olivia