Hidden

Capitolul 7

Jason și-a așezat cotul stâng pe brațul canapelei, sprijinindu-și capul de palmă. Se uita neinteresat la televizor. Se săturase de aceste seriale pe care le vedea în fiecare zi. Nimic nou. Știa deja cine moare, cine este criminalul și de cine se îndrăgostește protagonista sau protagonistul principal/ă. Erau prea tipice. 

— Miguel este criminalul, nu? a întrebat Charlie, uitându-se la televizor cu ochii mijiți și curioasă. A pufnit când șeriful din film a confirmat întrebarea ei. Se pare că Miguel chiar era criminalul și acum a fost arestat. 

Jason a gemut. Chiar era plictisit și nu mai suporta să stea închis în casa aceasta. Avea nevoie de aer ca să-și limpezească mintea. Plimbarea până la acel magazin nu prea i-a picat bine. Chiar deloc. 

Nu înțelegea de ce se gândește încă la Heaven. I-a fost ușor s-o uite atunci când a plecat, dar acum, când rana a fost redeschisă, durea mai tare ca atunci când a fost făcută. 

— Axel, ești atent la mine? a întrebat Charlie. Jason s-a uitat la ea năucit. Ce ți-am spus? a rostit Charlie, uitându-se la el cu ochii mijiți. Ura când cineva nu este atentă la ea. 

Jason și-a mușcat buza. Ce a spus Charlie? Acum iar o să se certe. La naiba. O fi fost legat de serial? Poate. Charlie a oftat și s-a uitat la el acuzător. 

— Am spus că vreau un câine, deșteptule, a spus Charlie. Și am o întrebare, tu de ce nu ai făcut facultate? Adică, ai douăzeci și ceva de ani - încă nu mi-ai spus câți ani ai, ești... frumos! Doamne, chiar ești. De ce nu te-ai gândit să-ți construiești un viitor? 

Jason s-a uitat la Charlie șocat. Să-și facă un viitor? El are unul. Unul de criminal. Este frumos? La naiba, a spus că este frumos! Inima începuse să-i bată mai tare în piept și un zâmbet tâmp s-a așezat pe fața lui. Își simțea obrajii arzând și palmele transpirate. Ce se întâmpla cu el? 

A deschis gura ca să spună ceva, dar ce? Nu ieșea absolut nimic. Era ca un mut. Odată în viața lui, a rămas fără cuvinte. Din cauza unei puștoaice de douăzeci și unu de ani! Asta chiar era o premieră. 

Și acum - lăsând la o parte sentimentele stranii pe care le simțea - de ce voia Charlie un câine? El nu era de ajuns? Tocmai se comparase cu un câine? Chiar înnebunise. Ce îi făcea fata asta? Nici Heaven nu-l emoționa așa cum o face ea acum.

— De ce ai vrea un câine, Charlie? a vorbit el în sfârșit. Avea vocea răgușită și gura foarte uscată, are nevoie de o gură de apă. Brusc, de la televizor s-a auzit un țipăt asurzitor. Charlie a tresărit, speriată și Jason a început să râdă de ea. Serialele acestea erau puțin interesante, până la urmă. 

— Să mă apere de monștrii, a spus Charlie sarcastică. Și de idioți, a continuat, șoptind. Și, ca de obicei, Jason a auzit-o. Dar din nou, nu a comentat nimic, chiar dacă avuse impresia că pe el îl făcuse idiot. Charlotte este doar o puștoaică, ce știe ea? 

Brusc, își amintise de doamna Downson. Oare ce mai face ea acum? I se părea patetic. Se gândea la ce face o bătrână. O bătrână care aproape l-a recunoscut. Și poate că acum și-a amintit de minunata familie McCann care nu are o istorie chiar așa de frumoasă.

Charlie se uita la Jason, întrebându-se la ce se tot gândește el. De când a venit de la magazin, era puțin distant. Voia să-l întrebe ce pățise, dar avea impresia că dacă îi punea acea întrebare, el o să se simtă rău. Și desigur, n-o să-i răspundă. 

— Jason, familia ta știe unde ești? a întrebat Charlie cu curiozitate. Jason s-a uitat la ea amuzat. Își dăduse seama ce voia să facă Charlotte, dar se gândea că, în sfârșit, îi poate da câteva informații despre viața lui anterioare. Dar nu unele chiar așa de interesante și picante. 

— Nu am familie, Charlie, a spus, puțin sec. Charlie se uita la el nedumerită. 

— Te-au părăsit? a întrebat mult mai curioasă. Voia să știe tot despre omul pe care îl găzduiește în momentul de față în casa ei. Dar știa că n-o să-i spună tot. De fapt, nici nu știa dacă el are de gând s-o mintă sau nu.

— Au murit. 

Au fost omorâți, voia Jason să spună, dar s-a abținut. Charlie s-a uitat la el cu compasiune. Este greu să trăiești fără părinți. Charlotte o știe cel mai bine, a simțit-o pe pielea ei. Și n-a fost deloc plăcut. Are mare noroc că mătușa și bunica ei o întrețin, punându-i bani pe card. Dar știe că nu o să poată trăii tot timpul pe banii lor. Trebuia să-și găsească un serviciu. Dar cine să angajeze o fată fără pic de experiență și neîndemânatică? Nimeni. 

— Sunt sigură că a fost greu să trăiești după aceea. Adică, fără bani și toate alea, a spus Charlie. 

Jason voia să-i spună că mai avea un frate, dar nu putea. Se lega cu spusele bătrânei. La naiba, era prea frustrat. Se gândea dacă să-i spună și de Heaven, dar nu. Mai bine tăcea și ținea asta pentru el. Era cel mai bine. 

—Da, chiar a fost greu, a spus, amintindu-și atunci când Alex a omorât pentru prima oară un om în fața lui. Avea o mare pică pe acel băiat, dar nu regreta faptul că l-a văzut omorât în bătaie de propriu frate. Atunci se simțea bine că Alex îi luase apărarea. 

Atunci începuse totul. Stătuse o săptămână întreagă pe capul fratelui său, ca să-l învețe tot ce știe el. Alex nu voia să-l bage pe Jason în toate prostiile lui, dar Jason insista. Spunea că voia să învețe cum să se bată și să tragă cu arma doar ca să se protejeze de tipii ca acel băiat. 

— P-pot să știu cum au murit? a întrebat ea cu vocea tremurândă și Jason a tresărit.

— Nu, a spus dur, ochii lui albaștrii făcându-se mai reci decât un iceberg.

Charlie a înghețat când i-a auzit vocea. Stătea și se uita la el cu ochii bulbucați, puțin speriată. Se pare că lui chiar nu-i plăcea să vorbească despre părinții lui. Trecuse prin momente foarte dificile atunci.

— Ce ai simțit atunci când ți-ai pierdut părinții, Axel? a insistat ea. Era chiar foarte curioasă. Personalitatea lui o dădea complet peste cap, înnebunind-o. S-a uitat la el. Parcă se gândea. Simțise mai multe atunci? Poate. Atunci când părinții ei au lăsat-o, nu mai putea. Îi era frică. Nu știa ce să facă cu viața ei. 

Ea a avut noroc, dar Jason nu. Erau așa de multe diferențe între ei doi. Chiar foarte multe. Erau ca îngerii și demonii. Numai că Charlie nu era un înger, dar Jason era clar un demon. 

— Ură, a venit într-un sfârșit răspunsul lui chinuit.