INGER DIN DEMON

6

Am inspirat adanc si am facut primul pas in curtea ei plina de verdeata, usor salbatica asa ca si stapana ei... Eva... Gura de aer si-a facut treaba! Parca mi-am revenit putin. Am decis sa nu ii spun nimic Evei... Voi fi in stare sa gestionez asta! Nu voi forta nimic... doar cu ceea ce am spus deja. Cu prezenta mea... In rest, voi vedea cum decurg lucrurile... voi vedea daca o conving sa incerce... voi pleca daca mi-o va cere... sau voi pleca pentru ca voi fi nevoit s-o fac... Nu ii voi spune ce simt pentru ea... Nu ii voi spune ca ea ma va tine in viata un an de zile... Nu ii voi spune ca o iubesc... Pentru ca da! O IUBESC! Si daca prietenul meu nu s-a inselat, si ea ma iubeste! Insa nu o voi forta sa recunoasca asta... vom lua totul din mers... Totul... asa cum isi doreste ea...

- Eduard! A exclamat ea cand m-a vazut in pragul usii tocmai cand a dat sa iasa in curte...

Aparitia ei neasteptata, m-a luat pe nepregatite si am uitat tot ce mi-am propus in afara de faptul ca nu ii voi spune ce sentimente nutresc eu pentru ea... M-am repezit spre ea si am luat-o in brate, ingropandu-mi fata in parul ei...

- Mi-a fost dor de tine! Am soptit eu, facand mai multi pasi cu ea spre interiorul incaperii.

- Esti nebun de legat! Apt pentru spitalul de nebuni! Actualul spital 6 de la noi te-ar primi si in clipa asta. Eu iti tot spun ca nu vreau sa incercam si tu dai din nou buzna in casa mea!

Eva, si-a bagat coatele intre noi, indepartandu-ma putin, tocmai cand am dat s-o sarut!

- Eva! Ti-am spus ca revin iar tu ai spus ca ma astepti! Ce-ai patit intre timp? Am intrebat-o, contrariat de reactia ei.

- Mi-am vazut vecinul intre timp! Marai ea, incruntandu-se si strangand buzele.

- Chiar asa? Vocea mea suna sarcastica, in timp ce i-am dat drumul din brate. Nu o voi saruta cu forta. Ea trebuia sa isi doreasca sa fie sarutata. Am spus clar ca nu voi forta nimic decat prezenta mea. Asadar, i-am dat drumul din bratele mele si m-am indepartat cativa pasi, asa, cu spatele, privind-o amarat... A avut dreptate Cris... Acum un an... Timpul fara tine poate fi fatal! Acum am simtit raceala ei... si ce a fost mai dureros, am simtit vointa ei... A avut ani buni sa se caleasca... sa isi dreseze inima... In Eva, inima era mai slaba decat creierul! Hm! Gandul asta m-a intristat... degeaba m-am bucurat ca a spus ca nu vrea! Ar fi putut sa spuna si ca nu poate... pentru ca e acelasi lucru...

M-am trantit pe canapea si mi-am prins capul in maini! Daca un vecin a fost in stare s-o transforme... inseamna ca nu are rost sa mai astept cinci saptamani sa aflu... Apoi un alt gand m-a lovit... Eva mi-a spus temerile ei... Ar fi trebuit sa ma astept, in primul rand. Si in al doilea rand, nu ar trebui sa ma retrag din prima... Ce fel de luptator sunt eu!?

Mi-am ridicat capul si am privit-o... Ea a ramas in mijlocul camerei de zi, cu mainile incrucisate pe piept, cu privirea in pamant, agitiandu-si nervoasa genunchiul. Nici nu ma privea.

- Vrei sa plec? Am murmurat eu, in timp ce ma rugam in gand sa ma opreasca...

- Daca l-ai vazut si tu, nu ar fi trebuit sa te intorci! Raspunse si ea la fel de incet.

- Tu chiar ai crezut ca nu ma voi intoarce daca am fost vazut iesind de la tine? Ce atitudine ar fi fost asta, Eva? De ce sa nu ma intorc! Nu am furat, nu am omorat, nu am talharit pe nimeni... Nu am facut nimic rau... nimic de condamnat! De ce sa nu ma intorc?

- Ti-am spus ce va urma daca ramai...

- Asa, si? Tu chiar crezi ca-mi pasa de oamenii astia, Eva? Stii ce ma enerveaza? Nici tie nu ti-a pasat inainte! De ce mama dracului, ti-ar pasa acum? De ce acum?

- Ti-am spus de ce! Vreau sa ii fac sa uite! Se ratoi ea la mine, foarte nervoasa.

- De ce? La ce te ajuta?

- Poate nu ma vor privi cu subintelesuri de fiecare data! Eduard! Am fost o rebela ani de zile. Nu m-a interesat ani de zile ce spune gura satului...

- De ce acum? Am repetat eu, fortand un raspuns sincer din partea ei. Poate era doar un pretext pentru a ma tine la distanta. Poate ca scanteia s-a stins odata satisfacuta pasiunea...

- Pentru ca nu pot sa ma afisez cu tine acum, daca pleci! Vei fi catalogat doar inca unul pe raboj... vei fi doar trecut in palmaresul meu, detinut de vecini... Si nu vreau asta!

- Eva, ce naiva esti cateodata! Daca ar fi asa cum spui, ce mai conteaza ca am revenit acum? Am fost vazuti deja!

Eva s-a incruntat si mai tare. Stia ca am dreptate. M-am ridicat incet si m-am apropiat de ea. Mi-am asezat bland palmele pe umerii ei si i-am cautat privirea.

- Vino aici... i-am comandat abia soptit sa nu o sperii. Apoi i-am ridicat barbia coborata si i-am zambit. – Inainte de a pleca eu, o sa il las pe vecinul asta al tau ca si caine de paza... sa ii tina la distanta pe toti cei care vor incerca sa dea buzna asa ca si mine... dar pana atunci, te rog sa nu te mai gandesti la asta. Nu il lasa sa te opreasca sa-ti traiesti clipa! Ai spus ca vrei sa ne distram... Pai, asta si vrem sa facem! Sa ne distram si sa luam totul din mers. Ne tinem de plan. Nu iti face griji! Am vorbit cu vecinul tau, nu va spune nimic mai departe, daca doar asta te opreste!

- Ce-ai facut? Ai vorbit cu vecinul meu? Tu chiar ai innebunit?

- Repeti de atatea ori ca sunt nebun,incat voi crede si eu pana la urma ca am probleme cu capul! Am remarcat eu sarcastic.

- Cum vrei, mai, sa te cataloghez cand tu faci tot posibilul sa dovedesti ca tu chiar ai probleme la mansarda? Cum sa vorbesti tu cu vecinul meu?

- Ce? Nu-mi dai voie sa vorbesc cu satenii? Vrei sa se spuna despre mine ca sunt cu nasul pe sus si nu salut pe nimeni? Si eu tin la imaginea mea, asa ca si tine! Daca nu vrei sa vorbesc cu vecinii tai, tu nu mai trebuie sa tii cont de ei... Mi-a venit sa zambesc in sinea mea, la cele spuse de mine. In mintea mea a fost un targ bun... doar ca eu am spus-o doar ca s-o conving sa nu se mai streseze cu vecinii.

- Dar nu se compara situatiile! Murmura ea cu un cu totul alt ton.

- Stii ceva? Am gasit solutia! Daca ani de zile nu te-a interesat ce spun ei, te rog, mai asteapta cinci saptamani, acum nici atat, si abia pe urma poti sa iti pui in aplicare stergerea cazierului... Ce-s astea cinci saptamani? O nimica toata! Nu ma deranjeaza sa fiu ultimul de pe rabojul tau... Hai sa ne tinem de planul initial. Ne distram! Ai uitat? Asa am hotarat. Nu te mai bat la cap sa incerci! Ne distram si luam lucrurile din mers! Asa cum vrei tu... Nu iti schimba planurile! Vecinii astia chiar nu merita! Si acum hai sa reluam. Daca vrei, ies afara si bat frumos la usa... asa cum cer uzantele. O luam inca o data de la capat... daca ieri nu a fost in-de-ajuns. Putem face asta in fiecare zi. Sa imi cer voie sa intru la tine. Am propus eu, in timp ce o apropiam tandru de mine, fara ca ea sa mai opuna rezistenta... apoi mi-am luat inima in dinti si am adaugat, cat de suav am putut: - Sa imi cer voie sa intru in tine...