Lacrimile unui demon

*Capitolul 2

Te afli în mare pericol în orasul nemuritorilor . Peste 5 zile va fi rãzboi, va veni strigoi si fel de fel de creaturi ciudate sã te omoare, deoarece înplinesti 18 ani.

Trebui sã mã contactezi cumva.

Tu nu mã poti vede, dar eu da, voi fi întotdeauna alãturi de tine draga mea. Dacã ai mevoie de mine strigãmã.

Te iubesc mult

Cu Drag Belnardo

♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦

Nu pot sã cred si asta! Mai e ceva decare eu nu stiu?

Am aruncat scrisoarea, ridicndumã din patul meu, observând cum o zi se sfârsise.

Toti elevi erau pe holuri, trebuia sã-i vãd. Am iesit din sala de spital, vãzând toti ochii mirati, care mã atintea.

O multime de hohote si de bârfe se auzi la adresa mea, continândumi drumul cu capul în jos .

Probabil râde de mine cum arãt. Cred ca e din cauza parului meu care e la 2 optzeci. Le arãt eu.

O voce subtire si pitigãiatã se auzi din spatele meu zicând :

-Hai mãmico, când vei naste? Probabil te întrebi dece zic asta, din cauza copilului ai picat jos esti bortoasã proasto!

Când am auzit, ochii îmi erau inundati într-o baltã de lacrimi.

Era aruncat în mine cu hârti mâncare, palete de tenis, probabil tot ce nimerea.

Nu pot sã cred cã sunt gravidã, eu totusi stiu cã încã sunt fatã mare ce naiba.

M-am lãsat usor pe peretele scoli, lãsând toate mingiutele de hârtie sã mã loveascã.

Ceva intrase în fata mea, ferindumã de toate minzerile care erau aruncate în mine zicând:

- Lãsatio în pace! Nu mai vorbiti de ea fãrã sã stiti ce se întâmplã defapt.

Când mi-am ridicat privirea, l-am vãzut pe Sebastian, lundumi apãrarea. In momentul ãla îmi venea sã-l iau în brate, sã plâng pe umãrul lui, dar nu puteam, o rãneam pe Vichi.

Ridicândumã usor pe perete, am plecat, din locul în care stãteam, undeva la bae, ca sã pot plânge cât de tare pot.

Mi-am aruncat o ultimã privire blândã spre Vichi, vãzândo cã aceasta era afectatã de lucrurile pe care mi se întâmplase, avea lacrimi în ochi.

Dar nu o mai cred, de fapt nu mai vreau sã o vãd în fata ochilor, chiar când am nevoie de ea, nu renuntã la dusmãnia aia, e o scorpie.

Nu puteam sã mai rezist tensiuni, sã mai tin atât lacrimile în frâu, fugind cât de tare mã tineau picioarele spre bae . Acum baia îmi era cel mai bun prieten.

Am intrat în bae, trântind usa cu putere, lãsândumã usor pe peretele rece al acesteia.

Lacrimile începurã sã cadã pe fata mea, provocândumi o multime de durere, si furie în acelas timp. Imima mea era sfãrâmatã, dar cu ajutorul furiei, inima se tinea încã tare. De ce mereu se adevereste ce srie în rupturile alea de scrisori, atunci înseamnã sã si Belnardo existã!

Plângeam în hohote, nu mai aveam timp nici sã respir. Plânsetele mele se auzi în ecou, puteai auzi de la vro 10 metri.

Usa se deschide din ce în ce mai mult, vãzândul pe Sebastiat cum intrase înãuntru.

- Ania, de ce plângi? Nu e adevãrat, esti o fatã normalã, nu esti însãrcinatã, doar cã doctora a gresit.

Am continuat sã stau cu capul în jos, continund sã-mi vãrs amarul, nu avea el de unde sã stie ce e înãuntrul meu.

- Ania! Eu am încredere în tine, nu ai face asta niciodatã. Esti cea mai drãgutã fatã dupã tinut, nu am cunoscut niciodatã o fatã ca tine.

Când am auzit ce a spus, mi-am ridicat capul, stergândumi lacrimile, alergând spre acesta , strângândul tare în brate , lãsândumi capul usor pe umãrul lui.

- Nu mai pot Sebastian, nu mai rezist, în momentul ãsta îmi vine sã mã omor, sã scap de miile de scrisori, de bârfe, înjurãturi, bãtãi. Nu mai vreau ca inima mea sã fie mai rãnitã decât este acum.

Linistea îsi fãcu prezenta, începuse chiar sã mã înspãimânte.

- Ania voi avea mereu grijã de tine, nu te voi lãsa sã mori niciodatã.

M-am îndepãrtat de acesta, dândumã 2-3 pasi înapoi, auzindui vocea lui Vichi zicând :

- Dupã ce cã e o trãdãtoare, îsi mai face si de cap cu Sebastian, si când aude cã e gravidã face pe victima. E o curvã prefãcutã, cu mofturi si aere. Asta stie sã joace teatru nu glumã.

Clar Vichi defapt era o hhhhhhhh o viperã care scuipã venin.

E nebunã de legat, îi mai trebuie o doagã.

Usa se deschise încet, intrând Trixi, urmatã de Vichi.

Când am vãzuto pe Vichi, am luato la fugã, pitindumã în dulapul oglinzilor din bae.

- Hei Seb! Nu te supãrã cã îti zic asa nu! Ãããã ce cauti în baia fetelor.

- Nu îmi place Seb, a da am venit sã te caut, trebui sã-mi dai meditati.

- Bine vin imediat, doar o clipã sã-mi iau sticluta de parfum din dulap.

Când am auzit am simtit cum tot cerul îmi picã în cap îngropândumã de vie. Inima începu sã mi-o ia la trap auzind cum Vichi se apropie spre mine.

- Seb nu pleca vin imediat.

- Vichi hai acum peste 3 minute dau test hai!

- Vin imediat nu te grãbi!

Izbucnind în râs, fãcândumã parcã sã tremur.

"Seb " a luato pe Victoria de mânã, tinândo strâns în brate.Cât timp o tinea eu aveam timp sã fug.

Am iesit din dulap, îndreptândumi coloana, apoi încercând sã plec, dar usa dulapului sa trântit fãcândo pe Victoria sã îsi întoarcã privirea. Sebastian a luato pe aceasta, si a sãrutato . Întradevãr ardea gelozia în mine , dar am sterso de acolo, cât timp mai aveam.