Ma aflu din nou in locul din seara in care am asteptat-o pe Em pentru a putea merge impreuna la concertul de anul nou. Desi asta s-a intamplat acum aproximativ o luna, inca mai pot tine clar seara aia si faza cu stelele care mi s-a parut foarte ciudata si copilaroasa dar na, la ce sa ma mai astept de la doua nebune ca mine si ea. E frig, al dracului de frig si simt ca inghet iar faptul ca am inceput sa dardai nu e un semn bun pentru mine.
“Daca ma voi raci din cauza ei, am s-o bat dar doar dupa ce ma fac bine.”
Imi scot telefonul si verific ora. E ora 20 si ea nu este niciunde. Iara ma face sa o astept in frig. O urasc! De fapt nu, nu o urasc. Nu am cum sa o urasc. Imi mai verific putin telefonul uitandu-ma peste mesajele cu ea si ii trimit unul in care o amenint ca daca nu ajunge aici in secunda doi merg acasa desi asta nu se va intampla, o stie si ea. Imi pun inapoi telefonul oftand usor si imi ridic privirea uitandu-ma in stanga si in dreapta dupa vreo masina de taxi sau ceva, dar nimic. Nicio urma de ea sau de vreun taxi sau altceva. Un sentiment de deja-vu se face simtit iar in mintea mea apar amintirile. Oh, momentele din club de anul nou au fost mortale, jur. Nici nu mai stiu ce muzica era. De fapt, erau de toate. Si pop, si dubstep, si manele, si populara inca. A fost o seara ciudata in care George Bistru nu-si mai lua ochii de pe mine si simteam cum Jacku' imi vine inapoi pe gat cand il vedeam cum parca ma dezbraca cu privirea. Mi-a fost sila, al naibi de sila dar lui Em nu si a tot stat cu el si a flirtat cam toata seara, s-au sarutat si mai stiu eu ce o mai facut.. Nu mai tin minte insa pot tine minte clar ca am pus ochii pe un tip frumos dar nu am reusit sa-l examinez de mai aproape pentru ca eram putin cam prea euforica si stiam ca ma voi face de tot rahatul asa ca am lasat-o balta. Felul in care a baut alcoolul din paharul cel ducea la gura si felul in care a tinut tigara intre buzele lui m-au innebunit total. Si apoi a mai fost si zambetul lui mortal care m-a dus in pragul disperarii si ma simteam mai rau ca un caine care vede o bucata de carne si saliveaza mai rau ca un nebun obsedat. Eram terminata maxim dar eram doar beata. Acum daca l-as vedea pe tipul ala, pe care e ceva normal ca nu am sa-l mai vad pentru ca habar nu am nici macar cum il cheama pentru ca nu-l mai vazusem in viata mea, nu as reactiona nicicum.
-Buna seara domnisoara Cordos! La auzul cuvintelor care in loc sa fie spuse mai pe un ton calm sunt spuse cu un ton usor rastit si dintr-o data, tresar din cauza ca nu m-am asteptat ca fix acum sa apara, auzind-o mai apoi pe prietena mea cum rade mai rau ca o handicapata, eu injurand-o iar ea scotandu-si limba mai rau ca un prunc. Ce te-ai speriat ma. Asa ai tresarit de parca nu stiu ce ai fi vazut. Continua ea sa spuna printre rasetele colorate care ieseau din gura ei de capra dusa rau cu pluta. Fata asta vrea sa ma enerveze in aceasta seara foarte tare. Ce e cu fata asta de persoana serioasa? La ce te gandesti asa de profund, nebuno? Ma intreaba ea cu un ton mai jos, incercand sa fie senzuala, privindu-ma curioasa dupa care-si ridica o spranceana si-mi face cu ochiul. Nu stiu de ce am senzatia ca e fumata, si nu fumata din cauza simplelor tigari ci din cauza ierbii ceea ce ar fi imposibil deoarece ea nu fumeaza asa ceva.
-Ce Doamne e cu tine, Em? Te porti ciudat rau.. Ii spun eu cu un ton serios iar in urmatoarea secunda simt o alta prezenta langa noi. Ma intorc si ce sa vezi, George Bistru, smecherul smecherilor cu cheile de la masina lui de bogatan in mana, scuturandu-le si facandu-ne semn sa mergem dupa el.
Cine dracu se crede asta? Nu am sa merg dupa el nici daca o sa zboare porcii si vorbesc foarte serios.
Incep sa o privesc pe Ema mult mai atenta si o analizez. Tinuta ei e una sexy iar parul ei e al dracului de drept, exact ca si al meu. Ma incrunt usor realizand ca prietena mea si-a schimbat felul in care arata pentru idiotul ala si imi vine sa vars, la propriu. Ma priveste cu ranjetul ala al ei diabolic si ma trage de umar mergand dupa George. Incep sa murmur niste injuraturi si imi smulg mana din usoara stransoare in care ma tine, ea privindu-ma urat.
-Nu am sa merg cu pampalaul ala niciunde, Ema. Ce naiba se petrece? O intreb eu nervoasa si foarte deranjata de situatie pentru ca nu-l suport pur si simplu si nici nu-mi da un sentiment prea bun.
-Mergem la un cocktail, stai calma mai. Asa faci de zici ca el ar fi dracu', Ale. Termina sa mai fi penibila si haide, nu iti va face nimic rau. Imi spune ea cu o voce din care-mi pot da seama ca e putin nervoasa deoarece tonul ei e putin ridicat dar la cat de incapatinata sunt, normal ca refuz.
-Nu am sa merg niciunde cu el. Ii soptesc eu cu un ton uracios, privirea mea fiind la fel dupa care ma intorc si pornesc in directia opusa cu pasi rapizi, auzindu-mi numele strigat de cateva ori dar neintorcandu-ma si vazandu-mi de drum.
Nu-mi vine sa cred. S-a schimbat pentru jegul ala de om. Ea crede ca de aia nu m-am dus ca imi era frica de ce se va intampla cu noi de mergem cu ala dar nu. M-a dezamagit, de aia nu m-am dus. Ea nu era asa. Inteleg ca inca incearca din rasputeri sa-si vindece cum poate ea mai bine rana ce o are de ceva timp pe suflet dar in acest mod ea va deveni doar una dintre parasutele lui Bistru iar rana ce o are nu ii va disparea niciodata. George nu o va putea vindeca si nu inteleg ce are ea in capul ei. Imi este sila de intreaga situatie si chiar nu stiu cum s-a ajuns la toate astea. Mi-am petrecut timpul in acelasi club cu bogatanul ala si nu pot sa spun ca e o companie plictisitoare sau ceva dar se vede pe el cat de arogant e iar eu urasc persoanele arogante. Nu pot sa inteleg cum Em s-a putut lipi de el. Omul ala nu e bun pentru ea dar as putea sa-i spun ca nu m-ar asculta. Oh, sunt atat de nervoasa acum ca-mi vine sa dau cu pumnul in zidul de care tocmai m-am rezemat dar nu. Imi pasa de ea chiar foarte mult si ma doare s-o vad asa. La dracu' cu tot.
Incerc din rasputeri sa-mi calmez nervii si sa gasesc o solutie pentru a rezolva aceasta problema dar pur si simplu nu mai stiu ce sa fac. Ea e exact ca si mine iar daca se va schimba, o voi pierde si nu vreau asta. Ma las in jos pana fundul meu face contact cu trotuarul rece, injurand in gandul meu si tragandu-mi genunchii la piept. Ma uit peste tot si nu pot recunoaste strada, e mult prea intuneric.
Una dintre lampile stradale incepe sa palpaie usor dandu-i intregii privelisti un aer de film horror. Gandul imi sta la Ema si la faza ca banii o va schimba. Nu vreau s-o pierd din cauza acelui nenorocit. Vreau sa-i arat ca viata noastra simpla e mult mai buna dar pe cine pot sa pacalesc? Daca ai bani poti sa ai absolut orice iti doresti dar daca nu, te bucuri cu putinul pe care il primesti sau il ai deja. Asta este diferenta intre oamenii bogati si cei saraci. Cei bogati au absolut orice si nu se stiu bucura pentru ca stiu ca isi permit sa-si cumpere iar cei saraci se bucura mult cand reusesc sa-si cumpere o chestie al dracului de mica si poate nesemnificativa pentru cei bogati deoarece stiu ca si pentur acel lucru s-au facut sacrificii ca sa fie cumparat. Si astea suntem noi, sau eram noi. Ne bucuram cu putinul pe care-l aveam si apreciam pentru ca stiam ca si pentru acel putin parintii nostri munceau pana nu mai puteau. Nu as putea sa spun ca nu imi doresc sa am si eu mai multi bani, ar fi penibil sa spun ca nu as vrea dar mai bine sa stiu ca am bani putin si sa stiu ca nu sunt iubita sau nu umbla cu mine cineva pentru ei. Acum nu vreau sa spun ca Em umbla dupa George din cauza banilor lui pentru ca ea nu de aia umbla cu el. Umbla cu el ca sa uite de celalalt si nu stiu cum va reusi asta fix cu el. Sper doar sa se trezeasca la realitate si totul sa fie bine. Banii pot face persoanele pe zi ce trece sa se schimbe si sa devina de nerecunoscut dar nu ea. Em nu se poate schimba din cauza lor. Nu vreau sa cred ca se va schimba si va renunta la mine sau la fete mai ales ca stiu ca George e doar o distractie pentru ea. Acum, in momentul de fata, nu mai inteleg de fapt ce se intampla si ce vrea ea cu adevarat. Poate ar fi bine doar sa-mi alung toate gandurile si merg acasa dar gandul ca e singura cu ala cine stie pe unde imi provoaca greata. Imi las genunchii si imi ridic usor privirea, in stanga mea, un baiat imbracat tot in negru stand si tragand fumul din tigara pe care o tine intre buze, scotand-o si uitandu-se la mine intre timp ce trage fumul in piept si il sufla mai apoi intr-un fel al naibii de ametitor. Ma priveste serios si ma analizeaza, ranjind mai apoi usor intre timp ce se lasa jos, ajungand la nivelul meu. Ochii lui care-mi par negri ca taciunele ma fac sa-mi pierd respiratia pentru o secunda si-mi fac inima sa-mi bata mai tare ca o toba. Imi zambeste si isi duce tigara la gura, repetand aceeasi chestie ca si inainte, eu simtind cum timpul se opreste in loc si suntem doar noi doi pe o strada pustie din Brasov, privindu-ne de parca ne-am cunoaste de undeva dar acest lucru ar fi imposibil. E un baiat cu trasaturi foarte frumoase si pot spune ca parintii lui au facut o treaba buna cand l-au facut. E atat de frumos dar caracterul este cel care ma intereseaza la el si deobicei aceia care au frumusetea lui, nu se prea stiu comporta ceea ce e pacat. Incep sa ma simt ciudat iar gestul ce il face dupa putin timp ma face sa rosesc.
-Hai sa te ajut sa te ridici, nu am vrea sa te racesti, nu-i asa? Intreaba el retoric dupa care isi etaleaza zambetul acela larg si frumos care ma face instantaneu sa zambesc si eu. Oh, straina are un zambet mult mai frumos decat al meu. Sunt gelos. Continua el iar eu incep sa rad usor.
-Hmm, daca tu crezi ca ma vei da pe spate cu ceea ce ai spus tu pe acolo, te inseli. Si apropo, iti multumesc pentru ca m-ai ajutat sa ma ridic, strainule. Ii spun eu cu un ton sarcastic, aranjandu-mi jacheta si pornind de una singura, din nou, pe strazile orasului in care locuiesc de cand ma stiu. Aud cum pasii lui ma urmeaza iar eu imi dau ochii peste cap dar si zambesc in sinea mea. Nu stiu de ce dar baiatul asta are acel ceva ce ma face sa ma simt bine si e ciudat pentru ca nici macar nu am habar cum il cheama. De fapt, nu stiu absolut nimic despre el.
Ma opresc la jumatatea drumului si imi scot telefonul, glisand ecranul si observand tonele de mesaje de la draga mea Ema, dar si sute de apeluri. Ii simt prezenta strainului in dreapta mea si isi drege usor glasul in momentul in care vede ca nu il bag in seama. Imi mut privirea din telefon la el si imi zambeste larg, parca vrand sa ma seduca sau nu, 100% vrea ceva de la mine.
-Ok, spune-mi ce vrei. Ii spun eu direct intre timp ce-mi pun telefonul in jacheta si-mi incrucisez mainile la piept.
-Sincer, chiar nu stiu ce vreau dar stiu ca imi este cunoscuta de undeva si vreau sa imi dau seama de unde dar nu pot. Si pe langa asta, atitudinea ta de fata rea ma excita al dracului de mult si daca nu am fi aici ci in dormitorul meu, cu siguranta as face cu tine cele mai nebunesti lucruri... Imi spune acesta cu un ton ragusit al dracului de sexy, eu ramanand cu gura usor cascata cand aud ce chestii fabuloase ii trec prin capul lui de baiat prostut.
-Uite ce e, baietas. Nu stiu cu cine crezi tu ca vorbesti dar eu nu sunt una dintre fetele alea usoare la care te dai tu sau ma rog, invers, ele se dau la tine sau cine stie pentru ca nu te cunosc si habar nu am de absolut nimic legat de tine. Ce-ai spune sa-ti vezi de drumul tau si sa ma lasi in pace? Il intreb eu pe acesta uracioasa iar el imi ranjeste.
-Miau, pisi e salbatica. Spune el iar eu pufnesc ironica, dandu-mi ochii peste cap.
-Alte dume mai ai in program in aceasta seara, straine? Il intreb eu usor deranjata iar el incepe sa rada. Ar fi trebuit sa fiu data pe spate cu acea replica de “agatat”? Da, probabil agatai cu ea una dintre tarfele alea ce stau mai exact stii tu unde in centrul orasului. Continui eu sa zic iar el continua sa rada ca un tampit, sangele incepand sa-mi clocoteasca in vene din cauza nervilor ce-mi provoaca tupeul lui de baiat nesimtit. Stii ceva? Pa! Imi ridic eu tonul nervoasa la acesta si-mi continui drumul, lasandu-l in urma mea.
E frig, al dracului de frig si habar nu am unde ma aflu dar cred ca incep sa recunosc strada ce incepe de la sfarsitul acesteia. Sangele imi fierbe in vene inca si incep sa regret faptul ca nu i-am tras una acelui dobitoc. Jur ca daca-mi mai apare odata in fata mea, am sa-l iau la pumni chiar daca e frumos. Degeaba esti frumos daca ai un comportament de copil fata cei sapte ani de-acasa. Sa-l ia naiba de idiot dragut ce e. Ba chiar frumos. Frumos ma, frumos. Ce dragut? In fine, da-l dracu'. Caracterul lui e de cacao oricum si am scapat de el, spre norocul meu minunat.
-Mi-am pierdut numarul de telefon, il pot avea pe al tau, miau?
Si se pare ca nu am scapat.
-Tu chiar nu-ti vezi de lungul nasului, nu-i asa? Il intreb cu un ton uracios iar el face o fata de catelus plouat, parca fiind un copil inocent. Nici macar nu-ti stiu numele. Suier eu dupa ce vad ca isi mentine acea fatuca.
-Numele meu este...
Iar in momentul in care mi l-a spus, inima mea a inceput sa bata mai tare ca soneria liceului iar un sentiment de deja-vu mi-a strapuns intregul trup si am simtit cum mintea mea o ia de-a dreptul razna. Nu se poate. Nu numele ala banal. De ce numele ala? Nu putea sa-l cheme altcumva? DRACIE.
Se pare ca miracolele chiar exista iar steaua aia nenorocita isi face acum de cap cu mine dar nu ii va merge. Nu ma va juca asa cum vrea ea si nu imi va dicta ea cu cine voi fi eu. E doar o simpla stea iar numele ala e doar un nume banal, atat. Totul e doar o coincidenta mare si ciudata, nimic mai mult.
Hei lume!
Deci, gata si cu capitolul 2. Uh, a fost poate... nu stiu cum. Whatever, see you soon.
Ly,
VanessaN16