.
❍❍❍❖ 35. ❖❍❍❍
O călătorie care a fost cea mai lungă din viața sa. Trecând timpul ca clipele și nimeni și nimic nu putea face ceva.
Aceeași călătorie care putea să îi fie fatală.
Nu e ușor să-ți pui încrederea în cineva pe care îl cunoști de puțin timp. Riscul e mereu cel mai evident factor in orice decizie, decizii la rândul lor care vor deveni prezentul din viitorul nostru.
Citind printre rânduri nu poți să vezi cu adevărat ce se ascunde în spatele acelor cuvinte, ziduri create împotriva celor nevrednici să fie capabili să înfrunte tot ce îi va lovi.
Taehyung a vrut să o ia pe calea ușoară. A crezut că dacă o va urma pe Lilith va găsi răspunsuri fără prea mult efort. Dar scurtăturile nu sunt cele mai bune decizii de fiecare dată.
" Credeai că dacă mă vei tortura... Voi ceda?" întrebă extenuat Taehyung având un zâmbet pe chipul său pe care Lilith nu a fost capabilă să scape de el
" Nu dragul meu, nu asta a fost intenția. Îmi doresc mult mai multe decât ți-ai imagina.." se apropie ușor de urechea lui Taehyung șoptindu-i niște lucruri pe care acesta nici nu le știa
Era prea obosit ca să mai lupte de aceea nu a mai ripostat dar reacțiile lui la informațiile primite nu mai erau atât de puternice. Sunau ca mici plânsete înfundate. Își lăsă capul în jos fire de păr acoperindu-i chipul lăsând lacrimi amare să îi inunde obrajii.
" Oh dragul meu sper că acum în sfârșit ai înțeles." zise Lilith cu o voce prefăcută și începu ai elibera mâinile și picioarele
Dar Taehyung nu mai avea puterea necesară să lupte, corpul aproape că îi ceda dar și sufletul său era la fel de distrus.
Simțindu-și încheieturile libere după atâta durere cu pași mici se ridică de pe scaun ce îi fusese coșmar pentru o vreme. Încuviință din cap în semn de salut și coborî treptele blestemate ce îl aduseseră acolo ajungând din nou la civilizație.
Încet puterile îi reveneau și începea în a se simți în puteri accelerând pasul pe distanță ce trecea. Având un singur rost în minte, să-l găsească pe Jeongguk.
❍❍❍❖ 😇😈 ❖❍❍❍
În rai lucrurile nu mergeau atât de bine pe cât credeau unii. O parte din palat era distrus și majoritatea gărzilor erau rănite.
Cine avea să aibă grijă de familia regală dacă nu chiar gărzile?
Era un haos mai mare decât în iadul însuși.
" De ce nu e nimeni care să facă ceva util pe aici?!" a fost dispărută atâta timp încât nici nu a realizat în ce pericol a ajuns să fie acest loc
" Calmează-te nu e vina nimănui-" încercarea de a o liniști nu era ceva ușor
" Adam termină, nu ești de ajutor! Poate dacă eram mai implicată nu se ajungea aici.." începu acum să-și plângă de milă
" Nu e...vina nimănui. Amândoi am avut atunci niște motive iar eu-" avea niște secrete pe care nici ea nu le știa, secrete ce i-ar afecta pe amândoi
" Nici o scuză nu te poate scăpa de ceea ce îți voi face dacă nu îți găsești fiul și îl înveți minte. " oftă sătulă dându-și ochii peste cap
" O voi rezolva și totul va fi bine în final. Nu va mai avea nimeni de suferit Eva. " zise Adam mergând în spatele ei și punându-și mâinile în jurul iar capul și-l așeză pe umărul ei
" Tot ce îmi doresc e să-mi simt fiul aproape din nou..." dar Adam nu era de aceeași părere dar preferă să-și ascundă nasul printre firele de păr ale Evei simțind un miros parfumat de vanilie. " Presimt că această zi nu va trece ușor." chicoti ea și se întoarse pe vârfuri la acesta apropiindu-și fruntea de a lui
" Va fi exact cum ne dorim noi să fie. " îi zâmbi în schimb închizând ochii pentru moment și savurând momentul de tăcere
Dar nu dură prea mult că au fost întrerupți de o gălăgie ce venea de afară.
" Cineva încearcă să intre?" întrebă Eva dar Adam merse de lângă ea dându-i drumul și privind pe furiș pe fereastră
" Cred că e... Nu se poate!" fără să îi mai lase drept la cuvânt Evei ieși imediat pe ușă coborând în fugă pe scări până la intrarea principală
" Nu puteți trece locul acum e strict. Nimeni nu intră sau iese fără încuviințarea regelui și reginei." cuvintele gărzilor erau în zadar pentru persoana ce voia să intre
" Lăsați-mă să intru!" și tot asa continuau de ceva vreme
" Ce se petrece aici?!" intră in discuție Adam iar gărzile de dădură la o parte fără nici o vorbă lăsându-i cale liberă pentru a vedea necunoscutul
" Aparent ne reîntâlnim." zise cu un zâmbet uriaș pe față cel îmbrăcat din cap până în picioare în alb
" Tu... Cum se face că acum ești?" nu își găsea cuvintele potrivite pentru a-l descrie pe cel ce i-a pășit pragul
" Din păcate pentru tine și din fericire pentru alții acum par mai mult unul de-al vostru." se laudă pășind cu tupeu pragul ajungând umăr la umăr cu Adam." Cred că nu mai par atât de întunecat pe cât eram înainte, nu crezi tată socrule?" îl lovi exact unde îl doare făcându-l pe Adam să strângă din dinți
Așteptă ca gărzile să închidă iar porțile la încuviințarea lui apoi sări la gulerul lui Jeongguk având ochii mari și mâinile încordate în jurul acestuia.
" Ce te face să crezi că ești bine venit aici?" îl întreabă încercând să-și păstreze ultima fărâmă de răbdare pe care o mai avea
" Încetați!" dar când Jeongguk să îi răspundă atacului apăru Eva ce îi făcu pe cei doi să ia distanță ajungând și ea între timp la nivelul celor doi
" Nu cred că m-am prezentat, sunt Jeon Jeongguk. " zise făcând o plecăciune apoi vrând să îi i-a mâna acesteia să i-o sărute, ea refuză privind în altă parte
" Știu că tu ești moștenitorul tronului iadului. Încă mă mai miră tupeul tău cu care ai venit până aici. " zise Eva nevrând să pară prea disperată după ajutorul său
" Oh și eu care credeam că veți fi fericiți dacă voi veni cu vești bune. Sunt bune că știu unde ar putea fi Taehyung dar persoana cu care e mă îngrijorează. "
" Lilith. La naiba.. " Jeongguk doar îl aprobă silențios pe Adam
" Unde l-ar putea duce? Și de ce nu ai venit să spui mai devreme!? " se enervă Eva venind până în fața lui pentru a-l privi fix în ochi
Dar cui îi păsa că și el a fost rănit și a stat inconștient atâtea zile. Unii erau interesați doar ce era important pentru ei.
" Cred că ar trebui să luăm în calcul și în ce mod îl vom revedea. Nu se știe dacă îl vom mai putea recunoaște drept ca vechiul Taehyung. Până și eu m-am schimbat, nu doar fizic." surâde Jeongguk și își îndreptă atenția spre Adam pe care îl bănuia că știa mai multe decât spune dar nu putea risca să îi scape pentru că nu o face doar pentru el ci și pentru Taehyung
❍❍❍❖ 😇😈 ❖❍❍❍
Hoseok se trezise și el dar tăcerea încă era prezentă. Namjoon îi povestise tot ce știa și el despre cele întâmplate. E nasol să te trezești nici nu ști unde după o lungă perioadă de a fi inconștient și realizezi că lumea nu mai e cum o știai defapt.
Pe de altă parte Yoongi se stresa cu ambele părți. Stătea întins în camera sa având la piept persoana pe care o îndrăgea atât de mult dar oare era singura? De ce sentimentele sale sunt împărțite în două părți, e normal?
Nu după mult timp auzise un mic sforăit din partea lui Jimin. I se părea adorabil, nu avea cum să îi reziste. Totuși simțise că avea nevoie de o cană cu apă ghidonul său trebuia să meargă până în bucătărie lăsându-l pe frumosul adormit să-și continue somnul de frumusețe. Pe hol era pustiu deja era o oră târzie până și demonii mai aveau nevoie de somn. Merse tiptil până în bucătărie de unde își umpluse imediat un pahar pe care îl dădu numaidecât pe gât.
" Aishh Namjoon era să mă sperii!" strigă Yoongi în șoaptă la acesta
" Scuze căutam camera doctorului.." zise acesta iar Yoongi ramase puțin perplex
" Sigur nu e aici, fă prima la stânga după coridorul acesta. Prima cameră e a sa. Nici nu vreau să știu de ce îl cauți. " îi făcu din mână semn să o lase baltă că e prea obosit pentru explicații iar Namjoon îi mulțumise și plecă imediat
Yoongi se întoarse pe călcâie mergând cu pași lenți pe coridorul întunecat. Trecând pe lângă alte camere a lui Jeongguk, a lui Jimin și în cele din urmă a lui Namjoon. Acolo era și Hoseok. Camerele nu erau neapărat ale lor pur și simplu își petreceau timpul pe acolo mai mult în cazul lui și a lui Namjoon. Jeongguk mai mult stătea și își petrecea nopțile pe pământ iar Jimin pe perioada exilului nu a mai revenit prin fosta sa cameră. Se gândi totuși că nu ar strica dacă i-ar face o vizită lui Hoseok. Doar în caz să îl verifice mai ales că Namjoon l-a cam lăsat singur din motivele sale.
" Cum e stăpân pe picioare cum imediat își găsește motive să plece." gândi Yoongi
Trase aer în piept și crepă ușor ușa privind înăuntru dar nu reuși să distingă mai mult decât cele două paturi.
Când realiză că unul dintre ele chiar e gol își mută atenția spre cel în care se afla Hoseok. Dormea pe o parte cu mâinile sub cap.
" Era ca un înger." ceea ce și era gândi Yoongi
A fost puțin reținut vrând să se pună lângă el dar totuși o făcu. Trase pătura și se așeză ușor luându-l în brațe pe la spate apoi se înveli pe amândoi.
" Ce faci aici..?" murmură Hobi
" Nu a fost intenția mea să te trezesc... Scuze, dar..am vrut să văd cum ești." zise Yoongi stând în aceeași poziție până ce Hobi se întoarse ajungând cu fața la el dar își ascunse capul în scobitura gâtului celui mare, nu putea să-l privească în ochi
" E bine...sunt bine acum." așa și-au continuat noaptea cei doi
Până a doua zi când toată lumea a fost trezită de strigătele enervante de afară.
" Jeon Jeongguk deschide ușa!"