||Capitolul 45||
PERSPECTIVA LUI EVELYN
Sunt in apa, undeva mai departe de mal, asta e sigur. Mai multe detalii despre locația mea nu pot sa dau. Simt ca nu mai am aer, ca plamanii imi cedează. Ma doare piciorul în ultimul hal.
Ce naiba ma strange asa tare de picior? Cred ca deja delirez. Acest gând venind datorita faptului ca in fata mea vad doua siluete ce înoată spre mine. Totuși nisye siluete bine făcute, poate nu e asa rau.
Ceea ce ma tragea s-a oprit. Nu mai sunt tarata prin valuri dar piciorul inca era strâns de ceva. Incep sa ma zbat cât de tare pot, poate aveam mai multe șanse acum ca nu ma mai trage. Reușesc cumva sa scap din stramtura insa ajungand sa fac contact cu trupul ce înota spre mine mai adineauri.
Nu mai aveam putere sa înot, din fericire cel care ma prins înoată repede la suprafata ajungand sa iau aer în plămâni și sa respir mai normal ca înainte.
- Esti bine? Ii aud vocea lui Derek din stanga mea.
- Presupun. Îi raspund tușind. Mersi amândurora. Spun schimbându-mi privirea de la Derek catre Nate.
- Oricând, hai la mal. Spune Nate luandu-mă cu mana dreaptă de talie si începând sa înoate inapoi.
- Unde e Celest? A tras-o si pe ea ceva? Întreb îngrijorată.
- Este pe plaja, nu cred ca s-a intamplat ceva. Raspunde Derek din stanga lui Nate.
- Nu stiu ce sa zic. Nimic nu mai pare sigur în lumea asta. Ia-o inainte și vezi dacă e bine. Spun eu serioasa.
- Ai dreptate. Spune acesta începând sa înoate mai rapid spre mal.
Intr-un final, si eu si Nate ajungem inapoi pe nisip, iar Nate se întinde pe spate rasufland ușurat. Ma uit in stanga si in dreapta pana când o zăresc pe Celest intinsa și ea pe nisipul rece.
- Nate, hai la Celest. Spun dându-i o palma ușoară, semn sa se ridice.
Acesta se ridica numaidecât si ne indreptam amandoua către Celest, unde se afla și Derek.
Derek parea destul de agitat, nu intelegeam totuși de ce.
- Este totul în regula? Intreaba Nate lăsându-se în genunchi.
- Cred ca a leșinat. Raspunde Derek cu un ton vizibil ingrijorat.
Nu apuc să mă las bine în genunchi căci un zgomot puternic se aude din spatele nostru. Ma intorc speriata cu privirea în spate observand un șarpe imens de foc.
- Ce naiba?! Intreb speriata.
Nate si Derek se intorc după ce termin speriata propoziția.
- Alt șarpe? Intreaba Nate.
- Cum adică alt șarpe? Întreb și eu la rândul meu.
- Pe tine te-a tras un șarpe de apa, acum ne ataca unul de foc?! Intreaba și Derek socat.
- Cred ca asta s-a întâmplat când ne-am unit puterile. Afirm inca cu privirea la șarpe.
- Cel mai probabil. Continua Nate.
Șarpele de foc incepe sa se târască pana la noi destul de rapid.
- Luati-o pe Celest de aici, ma descurc eu cu șarpele.
- Tu ești nebuna. Spune Derek uitându-se la șarpele imens ce aproape ajunsese la noi.
- CONTROLEZ APA, NU MA FACE NEBUNA SI DUO PE GAGICATA LA LOC SIGUR. Spun ridicand tonul.
- Are dreptate, se descurca. Spune Nate luand-o pe Celest in brate. Hai Derek!
Acesta pleaca cu Celest in mainile sale si cu Derek pe urma lui, eu rămânând singura c șarpele.
Acesta ma impinge într-o parte, apoi trece pe lângă mine indreptandu-se spre cei trei.
- Nu prea cred. Spun eu serioasa trăgând apa la mal, astfel acoperind creatura cu totul.
Las apa in pace cautand șarpele de foc cu privirea. Nu era nici urma de el. Unde naiba s-a dus? A dispărut asa din senin? Îmi întorc privirea spre casa noastră și observ ca flăcările șarpelui sunt mai rezistente decât un foc normal. Acesta se indrepta spre casa noastră iar Nate, Celest si Derek încă nu intrasera inauntru. Nu o să ii permit șopârlei alea de foc sa îmi ardă prietenii. Imi întind minile spre ocean, ma concentrez cât pot de tare si rostesc cuvântul magic. Oceanul mi se supune astfel creând un val gigantic ce s-a urcat cu totul doar pe șarpe si la tras în ocean odata ce acel mini tsunami a dispărut. Am lasat apa in pace, ma indrept în pasi marunti spre casa noastră uitandu-ma atent după șarpele ala de foc. Observ cum se târăște incet inapoi pe mal însă, fără flăcări în jurul sau. Ciudat era ca șarpele parea foarte uscat, chiar daca venea din ocean. Sincer, nimic nu ma mai surprinde, dar trebuia sa fac încă ceva ca să ma asigur ca acea creatura era moarta. Am spus cuvântul special iar apa mi-a adus din ocean fix în mana mea ceea ce imi trebuia. Folosesc țeavă ruginita pentru a vedea dacă șarpele mai respira. Spre fericirea mea, acesta era mai mort ca niciodata. Totusi, pentru a nu întâlni alte probleme, i-am băgat țeava adanc în capul sau rotund. Acum era mort de-a binelea.
Las țeava de o parte si ma indrept spre casa noastră pentru a vedea cum se simte Celest.