-Ashley, unde ești?
Fetița asta parcă a intrat în pământ. Dacă nu o găsesc până apare Sara mă pot numi om mort. Unde poate fi? Am cautat-o peste tot!
Aud un râs încet și deschid dulapul din bucătărie.
-Aici erai!
O iau în brațe și începe să râdă. O pun pe canapea și dau la desene. Au trecut 3 luni de când e în casă asta dar sa acomodat chiar repede.
-Când vine mama?
-Incurand.
Stau și mă uit cu ea la desene până când Sara apare în pragul uși.
-Desene?
-Mă uitam cu fata.
-Fata doarme.
Mă uit la fetița ce dormea cu capul pe picioarele mele și zâmbesc. Are de ce să râde de mine vreo două săptămâni de acum.
-Știi iubito, desene asta era preferata mea când eram mică, voiam să văd cât sa schimbat.
-Da da, lasă vrajeala.
Vine la mine și își lipește buzele de ale mele. Îmi pun mâna pe după gâtul ei și o trag mai aproape.
-E fata. spune încercând să își recapete respirația
-Merg să o duc în cameră.
-Angy...
Urc scările cu fața în brațe și o duc direct în camera ei. Mă simt brusc obosită. Vreau să-mi dau seama cât mai repede ce dracu e cu mine. Deja de 5 luni mă simt mereu obosită și cu nervi întinși.
Mă întind în patul nostru și simt somnul cum mă fură.
-Nu te mai mișca atât.
Se oprește dar ceva parcă nu e în regulă. Deschid ochi și o strâng în brate pe la spate. Îmi sprijin capul de umărul ei și o văd cum plânge.
-Sara... Ce s a întâmplat, iubito?
-Sunt bine..
-Iubito...
O întorc cu fața la mine și îi șterg lacrimile.
-Ce e, iubito? De ce plângi?
-Ești supărată pe mine...
-Nu sunt.
-Ba da ești!
-Sara, nu sunt supărată pe tine.
-Atunci de ce ești mereu morocănoasă?
-Sunt doar obosită..
Îi iau firele de păr ce îi acoperă ochii și i le dau după ureche. Îi iau mâna întra mea și i-o sărut. Îmi pun mâinile în jurul taliei ei și apoi îmi așez capul pe pieptul ei.
-Te iubesc.... ii spun încet
-Și eu te iubesc, Angy...
O strâng mai tare în brațe și oftez. A plâns iar din vina mea, de ce trebuie să o fac sa plângă? Nu vreau sa mai plângă din vina mea. Nu merită să plângă din vina mea!
Brusc simt cum îmi vine să plâng și îmi ridic capul de pe ea. Mă uit în ochi ei ce mă blochează de fiecare dată. Își pune mâna pe obrazul meu și mă apropii încet de buzele ei. Câteodată mă gândesc să o las să-și găsească pe cineva ce o va face fericită dar sunt o egoistă și nu pot renunța la ea.
O sărut. Buzele ei se simt minunat. După atâta timp încă sunt îndrăgostită de ea poate chiar mai tare decât la început. Îmi simt propriile lacrimi în sărut.
Mă mușcă de buză și se trage.
-Iubito... spune încet
Se uită în ochi mei și încerc să nu mă uit în direcția ei. Lacrimile continua să-mi curgă. Mâinile ei se așează pe obraji mei uzi și îmi șterg lacrimile.
-Ce s a întâmplat? Tu nu plângi așa ușor...
-Nu știu...
-Cum...?
Scutur din cap și cobor de pe ea. Chiar nu știu. Mă simt epuizată mintal de prea mult timp deja.
-Mergem într-o zi până la tata? întreb încet și îmi mușc buză de jos
-Mergem unde vrei tu. îmi spune și se lipește de mine
Oare să-l îngrijorez și pe el? Ce sens are? Dar chiar vreau sa știu ce dracu mi se întâmplă... Stai, dracu e...
Îmi vine să râd când realizez dar nu o fac. Îi simt degetul pe buză și mi-o trage în jos.
-Nu îți mai mușca buza. îmi spune încet
Buzele ei se apasă peste ale mele și aș vrea să nu se mai despartă.
-Nu o să-ți convină.
-Ce e tata?
-Trebuie să bei sânge.
-Sânge?
-Sânge.
-Nu mersi!
-Trebuie.
-Tata, nu! De ce?
-Nu trebuie des, scumpo.
-Nu vreau.
-Nici eu nu vreau dar tot beau.
Îmi bag mâinile prin păr și oftez. Dacă nu o fac o să-mi continui stările astea, dacă o fac nu o să știu cum să îi spun Sarei.
-Bine. spun sec și mă uit la el
Îmi întinde un pahar și îl iau. De ce arată așa? Mă holbez la pahar și simt de parca îmi vine sa vomit.
-Hai Angel, nu e așa rău.
Duc paharul la buze și iau o înghițitură. Chiar nu e rău! Încet încet golesc paharul și îl pun pe masă.
-Nu îi spune Sarei. spun și mă uit la el
-Nu îi spun. Deci a fost chiar așa rău?
Dau din cap în semn că nu. Chiar as mai bea, mi e foame.
-O să-ți iasă colți, nu vor rămâne mari! spune când vede că-mi ating canini
Doar cât să te hrănești.
-Mă simt ca în tvd. Merge și aia cu oprit sentimentele sau viteza de vampir?
-Nu ești vampir dar da ești rapidă și da îți poți opri sentimentele.
-Serios?
-Nu încerca!