Eram îmbrăcată intr-o rochita alba pana in pământ.. Iar in spatele meu era o silueta de femeie anorexica ,care levita ....
Chipul ei era trist si parca gata sa reverse o intreaga poveste dureroasa ce va lăsa lumea in lacrimi .
Am început sa mă gândesc amanuntit ..... Incercam sa deslusesc misterul...dar nimic ..nici măcar un semn spre o logica mai corecta.. Chipul femeii anorexice era de nerecunoscut.
-
Am trecut peste si am căutat prin tot albumul... Puteai spune ca aproape toate pozele erau normale...
"Aproape" caci 3 poze iti dădeau semne de intrebare.
Intr-o poza erau parintii mei statand pe o banca (,) cu privirea spre obiectiv zâmbind ..iar in spatele lor doua fete levitand deasupra unui gazon bine plantat . Fetele lor triste si prăfuite iti dădeau semne de intrebare de fiecare data cand le priveai.
Dar....cea mai dubioasa poza era cea in care era fratele meu ,singur la 7 ani.
In spatele lui un bărbat înalt ce levita deasupra unei grădini cu flori din imprejurime...
Chipul era mutilat din orice punct de vedere... Avea sechele peste tot,mâinile lui arătau ca cele ale unui bătrân de 90 de ani ,iar un ochi...nu îl mai avea... Puteai zări si niste tăieturi proeminente ,cusute pe gat.
Mi-am apropiat privirea de partea dreapta a corpului sau si am putut zări un fluture alb ce iese pe jumătate din sacoul lui prăfuit si dantelat.
Costumul... Purta un costum negru ,dar totusi foarte bizar si ciudat ......
-
Am stat Putin pe gânduri si am realizat ca toate siluetele care levitau, din cele trei poze realizau...o familie perfecta...sau nu chiar perfecta..
Dar ar fi fost tot ceea ce mi-as fi dorit vreodată.. O familie ...pe care acum ..nu o mai am..
Imi este foarte greu sa mă descurc singura cu toate fortele raului care pun stăpânire pe casa mea si sufletul in fiecare seara.
Tenn acum e la închisoare, Kelly e.... Kelly e doar o alta poveste trista din viata mea,iar parintii mei si fratele meu... Sunt ca si dusi pe urmele morti din granita bătrânului cimitir.....
"Va pot multumi pe toti trei doar cu niste simpli trandafiri ,desi e cam Putin.... Dar altceva nu va pot oferi...chiar daca as vrea ar fi imposibil... " imi spun cu tristete in gand.
M-am ridicat de pe parchetul rece ce imi lasa un gust amar in suflet .
Am luat pozele aruncandu-le pe pat ,iar albumul l-am încuiat punandu-l in dulap.
Trebuia sa le analizez îndeaproape câteva zile.
Presimt ca ele pot fi calea către o noua viată normala ,neinfectata de marsaviile sclavilor si a demonilor.
Tanjeam deja la o noua viată cu totul si cu totul diferita.
Dar astea sunt doar vise.
Am închis usa in urma mea ducandu-mă direct la geamul din sufragerie ,însă...
Nu am realizat ca din spatele usii ochii siluetelor din fotografii palpaiau demonic .
-
Hei ,,hei ,hei... Sunt eu.. Stiu v-ati plictisit de mine :(.
Imi cer scuze ca nu am putut scrie. A fost o săptămână extrem de grea si obositoare...
Va sunt datoare cu încă un capitol ce il voi scrie maine .. Si chiar il voi scrie ..ma voi tine de cuvânt.
Chiar daca e pastele ,voi sunteti mai importanti de o mie de ori decât orice sărbătoare. <3
Sper sa mă iertati si sper sa va placa ,chiar daca este scurt... La început am scris si am dat pe publicare ,dar s-a sters si am murit cand am vazut.. Era mai lung precedentul...
Oricum...maine va promit ca voi face un capitol de vreo 5-4 pagini.
Ly si sper sa va placa.
Astept un vot si o părere la acest capitol.
Multumesc ❤❤
P.s corectez când am suficient timp.