Acum, cu Melania plecată la mătușa ei pot să îmi desfășor planul până la final. Vreau să fie ceva memorabil pentru ea, am cerut-o din inimă, dar este o femeie ce merită un inel adevărat și toată iubirea din lume, voi merge chiar astăzi în oraș și îi voi cumpăra un unul.
Mă îmbrac într-un costum repede și plec în sufragerie să mănânc ceva înainte să plec. Damian era deja la masă și manca în timp ce citea o carte. Îi spun bucătăresei să îmi aducă ceva și îl văd cum râde pe sub mustăți.
-Ce?
-Nimic, am văzut că a venit Melania aseară.
-Da.
-Am văzut că a plecat iar cu dimineața în cap, iar ai supărat-o?
-De data asta nu, ba chiar am cerut-o în căsătorie.
-Vorbești serios? Nu cred așa ceva!
-Ba să crezi! Încă două luni și sunt un bărbat însurat.
-Mă refeream că, nu pot să cred că a acceptat, spune râzând.
-Merg să îi cumpăr un inel astăzi, vreau să fie cava frumos, mă bazez pe tine să vorbești cu bucătăreasa și să o pui să facă ceva pentru diseară? Voi cumpăra eu un tort și ea să facă niște prăjituri.
-Am eu grijă, îmi pare rău că nu ai inelul mamei să îl dai, e amanetat de când eram noi mici.
-Nu-ți face griji și nu-ți mai umple capul cu amintiri urâte, ăsta e un eveniment fericit, ce naiba?
-Așa e! Nu-ți face nici tu griji, amenajez eu pe aici pentru cumnata mea.
După ce mănânc plec afară și deschid porțile, îl văd pe Albert cum lustruiește mașina și îmi vine o idee.
-Ce zici, bătrâne?
-Îmi fac și eu de lucru.
-Ce ar fi să te duci să o iei pe Mariana? Vreau să o cer pe Melania în căsătorie și să facem un fel de petrecere, la care te invit cu drag.
-Sigur că da! Știam eu că aici veți ajunge, spune râzând.
-Așa e.
Mă urc în mașină și pornesc motorul, ies din curte și Albert era în spatele meu la volanul celeilalte mașini. Astăzi va fi o zi de ținut minte, vreau să o am mereu ca o amintire plăcută a vieții mele. Femeia asta merită, merită al dracului de mult!
Când direcțiile noastre se schimbă, Albert mă salută și merge spre Mariana, iar eu caut un magazin de bijuterii care să mă mulțumească.
Parchez mașina aproape și merg din magazin în magazin până găsesc unul de calitate. Mă uit atent la fiecare inel, trebuie să fie ceva care să iasă în evidență, cu care Melania să strălucească în adevăratul sens al cuvântului. Aleg un inel din aur alb, împrejmuit de cristale fine albe și una mai mare pe centru. Acesta era destul de frumos, am zâmbit imediat cum mi-am imaginat cum ar arata cu el la mână.
-Rămâne acesta.
-Am niște cercei potriviți pentru acest inel.
-Vreau să îi văd, spun și îmi amintesc că Melania nu are găuri în urechi.
Cel puțin așa cred, nu am văzut-o niciodată cu cercei, dar e un început pentru toate, nu? Îi voi face cadou cercei si am să o duc să-și facă și găuri în urechi.
I-au și cercei și plec mulțumit din magazin, trec pe la o cofetărie și cumpăr un tort destul de mare. Așez tortul pe bancheta din față, în locul din dreapta și mă urc la volan.
Am niște emoții mai ceva ca niciodată, aseară parcă nu aveam nimic, mi se părea totul floare la ureche, iar acum mă umplu cu planuri și griji inutile. Îmi mușc obrazul de azi dimineață, de parcă ar fi o nucă ce stau să o ronțăi într-una. Am nevoie de un pahar bine meritat de whisky, să prind curaj și să-mi stăpânesc emoțiile.
Cum întru cu mașina în curte văd că Albert încă nu s-a întors, e bine că nici Melania. Las mașina în garaj și intru în casă, Damian era tot într-o treabă la bucătărie, așezând prăjituri pe tăvi și tot tacâmul.
-Să nu cumva să te faci cofetar! Din tine va ieși doar avocat sau jurat, spun râzând cu tortul în mână.
-Nu prea mă tentează, să fiu cofetar ar fi foarte interesant, spune râzând.
Merg în sufragerie și așez pe masă tortul, îl desfac din cartoanele protectoare și îl pun pe mijloc. Damian vine cu tăvile decorative și așază prăjitură cu prăjitură.
-Te pricepi și la decorat, mi-e frică că de la o glumă renunți la academie și te înveți să pui glazură.
-Visează, spune într-un râs. Am planuri mari de viitor, știu eu ce să fac. Ai luat inelul?
-Da, spun și scot din buzunar mica cutie acoperită cu catifea.
-Frumos, acum pune mâna și așază prăjituri.
-Te descurci destul de bine, nu întru peste treaba ta, spun și plec de lângă el.
Văd cum Melania ajunge cu mașina, îmi înăbuș hohotele de râs la parcarea ei făcută aproape de casă și merg să îl anunț și pe Damian.
-A ajuns acasă, Albert încă întârzie.
-O ceri acum?
-Nu, aștept să vină și ceilalți, tu adu niște pahare și o sticlă de șampanie pe masă, eu am să o distrag puțin.
Plec afară și o văd cum coboară zâmbitoare din mașină.
-Mi-am luat rochie de mireasă!
-Te grăbești, nu glumă, spun folosind replica ei din dimineața asta.
-Să știi că da, mai ales că Mariana a insistat să o luăm împreună, banii pe care rămăsesem să îi dau nu ia acceptat și a optat să-mi cumpere mie rochie de ei.
-Drăguț din partea ei.
-Nu intrăm?
-Ba da, doar că Damian e cu o fată dacă îți vine să crezi și mai bine am merge în spate pe terasă.
-Serios? Bine, dar tot vreau să o cunosc înainte de a pleca, spune cu un zâmbet.
-Normal că o vei cunoaște, spun și îmi așez mâna pe umerii ei.
O trag după mine când văd că îi pot zări mașina lui Albert de la depărtare. Mergem pe terasă și ne așezăm pe scaun.
-Mă duc să i-au niște limonadă din bucătărie, vrei și tu?
-Da, spune și mă ridic.
Ajung în sufragerie și îl văd pe Albert și Mariana intrând, îi salut frumos și le spun să ia loc.
-Damian, du-te și adu-o pe Melania înăuntru, e pe terasă, spun și el pleacă după ea.
Îmi pipai buzunarul încă o dacă să fiu sigur că am inelul în buzunar și femeia nerăbdătoare se ridică în picioare și vine mai aproape, să fie sigură că îi pun un inel pe deget, altfel nu-mi explic.
Imediat cum o văd pe Melania intrând în cameră, mă așez în genunchi în fața ei cu un zâmbet sincer pe față, nu am repetat ce îi voi spune, dar mă las purtat de instinct și spun ce simt.
-Din prima clipă am simțit mâna destinului, am negat o perioadă, dar cine sunt eu pentru a alunga ce-mi e sortit? Melania, vrei să fi soția mea? Promit să te fac fericită.
O privesc atent, expresia ei este mai scumpă decât inelul, vreau să o memorez pentru eternitate, simt iubirea transmisă și emoția ce o încearcă acum, aud un "Da" extrem de hotărât din partea ei și mă grăbesc să îi pun inelul pe deget.
Primim un rând de aplauze din partea persoanelor dragi prezente și multe felicitări. O sărut pe Melania și o strâng în brațele mele, Damian mi-o fură imediat pentru a o felicita, urmat de Mariana.
Albert mă îmbrățișează și îmi strânge mâna, iar eu desfac sticla de șampanie și torn băutură în pahare pentru a ciocni.
Sfârșit!