-Riști totul pentru el si nu vreau sa te vad cu inima in bucăți.Chiar merită? Chiar merita sa lupți? Sa iubesti atat de mult o persoana cum este el?
Stiu ca Gia si Noah vor sa nu sufer,dar deja am trecut de mult peste partea aceea.Mason e un capitol neasteptat al vieții mele.A întrat în viața mea ca o furtună care a apărut de nicaieri si care a decis intr-un moment ca nu vrea sa mai iasă.
Si am incercat.Am incercat sa nu ma gandesc la el,sa nu simt ceva pentru el,sa ma țin la distanță,sa îl țin la distanță.Sa nu îmi dea sansa de a ma face sa ma îndrăgostesc de el sau sa îl iubesc,dar sa intamplat fix pe dos.
Si as vrea sa pot spune ca regret tot ce sa întâmplat între mine și el,dar nu pot.Cuvintele astea nu vor putea niciodată sa îmi pedepsească gura.Si sa aleg sa ma mint? Nici asta nu pot sa fac macar.
Mason e complicat.Are multe parti pe care vrea sa le țina încă ascunse.E o iarna geroasă îl sufletul sau.O inimă calda acoperită de ghetari grosi care nu vor sa fie carpați.
-Nu am planificat asta,Georgia.Pur si simplu sa întâmplat.El doar..a facut ce a știut mai bine.Sa apărat.Chiar si de mine.
-Sa îl iubești pe Mason,Zary,e ca si cum ai calcă pe cărbuni încinși.E dereros si chinuitor.Te rănesti singura.
Ma rănesc,ma gândesc,ma doare,ma lasa.I-am spus ca nu voi fi pârghia lui.Mana sa de ajutor,dar pe cine păcăleasc? Nu voi ezita nicio afurisită de secundă daca mi-o va cere.
Pentru ca oricât de mult as incerca sa îmi spun că îl pot uita,ca pot trece peste,ca nu îl voi putea iubi la nesfarsit.Ca va iesi în cele din urmă din inima si mintea mea,dar nu fac altceva decât sa ma mint singura.
A ajuns deja sa devina un graffiti.Unul care are multe nuanțe de negru,dar si de culori.Un tablou unic.Asa cum este el.
-Presupun ca asa se simte o inima frântă.Durerea insuportabilă pe care o simți în suflet.O jumatate care își vrea cealaltă jumatate.
-Dar,daca acea jumătate este căutată în locul greșit? Dacă ai fost pe cărarea greșită tot timpul asta?
Stiam exact ce voia sa spuna cu asta.Iar jumătatea potrivita pentru mine,asa cum crede ea,este Noah,bineînțeles.Cel care mi-a pus în continuu bandaje pe inimă.
Si îi sunt recunoscătoare pentru asta,dar Noah nu este cel pe care îl iubesc.Tin la el,dar nu îl pot vedea mai mult decat ca pe un prieten.Inima mea bate doar pentru o singura persoana.
Cel care mi-a frânt inima,care mi-a luat-o cu el,care a furat-o fără sa îmi dau seama.Care mi-a arătat o părticică din durerea lui.Care ma facut sa zâmbesc.Care ma facut sa îl urăsc.Care ma învațat cat de mult poti iubi un om,încât ai face orice ca sa îl stii în siguranță.
-Cararea aceea nu este pentru mine,Gia.Niciodata nu a fost,niciodată nu va fi.Noah este un băiat minunat,dar nu este el.Ma ajutat sa ma vindec,dar nu mi-a furat si inima.
Georgia pufnește pe nas si ma ia de după umeri,lipindu-si capul de al meu.
-Bine,tu stii cel mai bine ceea ce simti,dar trebuie sa vorbesti cu el.
-Si ce sa îi spun?
-Poti începe cu un "buna".
-Un "bună" nu va compensa faptul că el nu a făcut altceva decât să mă ajute,iar eu l-am ignorat complet.
-Wylan da o petrecere de ziua lui diseară.O sa îl învinte cu siguranță.Nu îl poți evita la nesfârșit,Zary.
-De ce ma pui sa fac asta?
-Pentru că tu ții la el,iar el ține la tine.De asta.
-Sau inventez ceva si le spui ca nu pot ajunge.
-Te-am văzut în multe feluri de-a lungul anilor,dar nu ai fost niciodată o fricoasa.Esti fata care poate trece orice test,care la amenintat pe Mason,care era sa îl omoare pe Cody,care sa urcat la volan fără frâne.Esti capabilă de atât de multe lucruri.
-Inclusiv sa îl evit pe Noah.Poate pentru tot restul vieții.
Georgia și-a scuturat capul,exasperantă.La urmărit pentru o secundă pe Wylan cu privirea,pe pista,apoi și-a îndreptat toata atentia catre mine din nou.
A strâns din buze,sa ridicat de pe banca,m-ai luat mâinile între ale ei si ma ridicat sus,ca din beție.
-Tu,draga mea prietenă,vei merge la petrecere,vei lasa drama la o parte,te vei distra,vei vorbi cu oamenii si vei bea până ce probleme tale cu băieții vor dispărea.
-Nu cred ca totul se va rezolva cu un shot,Gia.
-Dar cu 10,poate.
-Nu prea cred.
-Nu trebuie să crezi,trebuie doar sa o faci.Cand te-ai distrat ultima dată?
-Ultima dată când am mers la o petrecere cu tine am ajuns sa îl ameninț pe Mason si sa ma trezesc cu o durere groaznică de cap,pe plaja.Deci,as zice ca o pauza nu strică nimănui.
-Bine,spune-mi ce vrei sa faci? Sa stai intreaga noapte uitandu-te la seriale si să-l eviți pe Noah până faci 50 de ani?
-Da,cam asa.
-Zau asa,Zary! Ce-i cu tine?
-Am multe pe cap în momentul ăsta,Georgia.
-Si fix de asta vreau sa te ajut.Nu pot sa te vad asa.Nu ești tu.Nu esti Zaria Amaris,cea mai bună prietenă a mea.Asta e doar o versiune a ta făcută din nefericire si tristețe.Trebuie să scăpăm de ea.Nu poți lasa un singur eveniment nefericit sa îți dea intreaga viata peste cap.
Nu este doar un eveniment nefericit.Sau adunat multe.Am incercat sa uit pentru o vreme de ele,dar sunt tot acolo.Iar partea cea mai grea de aici sunt însuși frații Wyatt.De ce eu?
-Nu e doar asta.Dragostea pe care o simt față de Mason se amestecă cu multe în momentul ăsta.Stiu ce înseamnă pentru mine,dar nu pot sa nu simt ca o bariera sa așează între noi.Si cu cat creste mai mult,cu atat ne va fi mai dificil sa ajungem unul la celălalt.
-Atunci,ia un ciocan și sparge zidul ala.Nu mi-am dorit altceva decât să fii fericită,iar daca Mason e persoana care poate face ca asta sa se întâmple,atunci luptă pentru el,pentru voi.Iar daca el nu este alesul,promit ca voi face orice sa te ajut sa îți vindeci inima.
-Multumesc.Pentru ca esti aici si pentru ca sunt atat de norocoasă sa te am.
_____♡
M-am așezat pe una dintre trepte cu un pahar de orice o fi fost chestia aia si durere în suflet.Nu aveam niciun chef sa mă aflu aici,acum,stricandu-le parcă tuturor cheful.Muzica nu era suficient de tare dată încât sa îmi acopere gândurile.
Erau prea multe,prea zgomotoase si nedorite.Totusi un lucru era clar.Nu se vor opri niciodată din a se gândi numai si numai la el.Pentru ca oricât de mult as încerca să spun că pot trece peste el,nu pot.
Nu mă pot minți ca nu îl vreau.Ca nu îl iubesc.Ca nu vreau sa fim fericiti.Ca poate nu suntem perfecți,dar ne iubim.
Noah nu își făcuse încă apariția si speram sa o țină asa.Dar în celălalt colț al încăperi,pe canapea,cu privirea ațintită în tavan,stătea el.
Nu avem pe nimeni prin prejama lui.Si chiar daca așeza cineva lângă el,ori nu îi dădea importanța,ori le spunea sa plece.Parea pierdut prin gânduri.Scrus de puteri,de viață.
Oricum nu era singurul.Ma intreb daca nu cumva Noah a decis sa plece mai devreme.Mi-am scos telefonul din buzunar pentru al verifica.Nimic.Dar nu asta imi doream până la urmă? Sa îl evit poate pentru tot restul vieții?
Mi-am îndreptat atenția spre ringul de dans.Wylan chiar a reușit sa o faca pe Gia fericita.Relatia lor este atât de simpla.Iar eu si Mason suntem ca niste vulcani gata sa arupa in orice clipă.
Depășim cu succes zicala "Extremele se atrag ".Oare cand reușisem să mă îndrăgesc atat de tare de el? Cand mi-am îndreptat din nou privirea spre el,dispăruse.L-am cautat cu privirea,dar nu l-am gasit.
Am lăsat paharul din mână și am coborât acele câteva trepte,făcandu-mi mai apoi loc printre mulțime.M-am îndreptat spre bucătărie,unde,fără să clipesc macar,i-am zărit pe cei doi frați Wyatt certandu-se de mama focului.
Nu auzeam aproape nimic din cauza muzicii,dar stiam ca era cazul sa intervin până nu își scoteau ochii altuia.Mason sa repezit la Noah,iar eu m-am așezat în fața lui,oprindu-l.
A înghițit în sec și și-a întredeschis buzele părând că vrea sa zică ceva,dar tot ce a făcut a fost să facă un pas înapoi și să ridice mâinile în aer în semn de predare.
Am răsuflat ușurată și m-am intors spre Noah.
-Ce sa întâmplat? îl întreb.
-Nimic.Aveam doar o convenție m-ai necivilizată,îmi rapunde el,uitându-se la fratele lui.
Imi aruncă o privire peste umar.Brunetul era sprijinit cu spatele de frigider,cu brațele strânse la piept,uitându-se pe fereastră.
-I-ai spus că te vei întoarce în Phoenix?
-Am încercat să îl conving sa vina cu mine,dar e încăpățânat ca un catâr.
-Pana la urma,si el era are viata lui aici.
Aici sunt lucrurile pe care le iubeste,îi zâmbesc.
-În special o anumită persoană,adaugă el,privindu-ma lung.
-Vrei sa vorbesc eu cu el?
-Nu,nu-l voi obliga.E alegerea lui,viața lui.Dar ultimul lucru pe care mi-l doresc e sa simtă că îl părăsesc iar.
Mason se desprinde de frigider si face un pas spre noi.Se opreste lângă mine și îmi aruncă o scurtă privire înainte să se întoarcă spre fratele lui.
-Nu e doar asta și o știi si tu,îi spune asupru.
-În ultimele 3 zile nu am facut altceva decât să te rog sa vii cu mine.Si ce mi-ai spus de fiecare dată? Un mare "Nu!".
-Daca viata ta e în Phoenix,nu inseamna ca poate fi si a mea.Casa mea e unde spun eu că e.Chiar dacă fratele meu este sau nu alături de mine.
-Cum as putea sa îți fiu întrutotul alături,daca tu nu ma lasi sa ma apropii? Îi dai la o parte pe toți din calea ta.Viata nu functioneaza în felul asta,Mason.
-Dar în ce mod funcționează?
Cand au început să se apropie din nou unul de altul,am intervenit din nou între ei.Ma simteam înghesuită de doi pereți tare si încăpățânați.
-Daca lași oamenii sa se apropie,îți va fii bine.Nu se va întâmpla nimic dezastruos.Sunt fratele tau,familia ta.Îți vreau binele.
-Oare unde era afecțiunea asta acum câteva ani,surâde el.
-Tot cauți noduri în papură,frățioare.Te străduiesti sa cauți motive și motive.Spune-mi ca nu ma vrei în viața ta și hai sa termin odată,ridică tonul.
-Nu te vreau în viața mea.N-am nevoie de tine.Niciodata n-am avut,niciodată n-o sa am.N-am nevoie de cineva care sa deschidă ușa aia afurisită odată la nu știu cât timp,prefacandu-se ca chiar în pasă.
-Daca asta crezi tu,nu voi mai sta în calea ta.Ar fi prostesc din partea mea să încerc să ajut pe cineva care a devenit în felul asta de rece si nepăsător.Tata ar fi dezamăgit de tine.Si poate ca si mama la fel.
În momentul acela,Mason și-a strâns pumnii si stiam ca era pe punctul de a face o prostie.M-am apropiat de el si i-am luat obraji în mâinile mele,forțându-l sa se uite în ochii mei.
Cei cu familia asta si excesul de furie?
Daca asta nu îl calma,nu stiu ce altceva o va face.Poate doar un punct tras în nasul fratelui său.
-Calmeza-te,îl rog.Amandoi sunteți nervoși și ați scos suficiente prostii pe gura pentru o seara,dar Noah nu a vrut să spună asta si o stii prea bine.
Și-a așezat încet mâinile pe încheieturile mele si mi-a dat jos palme de pe obraji săi.Ne-a aruncat o ultima privire mie si lui Noah,si a iesit val vârtej din încăpere.
Cel puțin,am evitat o bătaie între ei.Dar atunci când Mason sa ceartă cu Noah,nici macar eu nu mai pot face ceva.Am făcut pași mici spre el și mi-am așezat o mână pe umărul sau.
Acesta mi-a acoperit-o cu a lui si sa întors încet spre mine,zâmbindu-mi scurt.
-Stii ca n-am..începe sa se scuze,dar stiam deja ca nu vorbisem serios..
-Uite,Noah,Mason are nevoie de tine,dar nu ți-o va spune niciodată.Poate ca e timpul sa te întorci acasă,la singura familie care ti-a mai ramas.Sunteți tot ce mai aveți pe lumea asta.O sa va pierdeți reciproc si nu as rezista sa îl vad cum suferă.Sau pe tine.
Familia înainte de toate.
-Nimic nu e ușor cand vine vorba de el.
-Daca nu ne iubește în modul în care noi ne dorim,asta nu înseamnă ca nu o face.Mason are multe laturi.Altele sunt plina de lumina,iar altele de întuneric.
Iar eu le-am văzut pe amândouă.
Si îl iubesc oricum.Nu ma interesat niciodată câte defecte are.L-am iubit asa cum e.Imperfect,stricat,cu o ninsoare brutală si rece în suflet.Are multe imperfecțiuni,dar cine nu are?
Eu una sunt departe de a fi perfectă,dar asta nu înseamnă ca nu am gasit oamenii care țin la mine așa cum sunt.
-Șansele de a purta o discuție cu el fără să îmi iau un pumn,sunt cam minuscule.
-L-ai rănit,dar amândoi ați facut-o.Si eu am aruncat vorbe grele,dar atunci când vin din partea cuiva din familie,doare mai tare.Spune-i ce ai pe suflet,Noah.Fii un frate,un prieten,dar nu un tată.Nu are nevoie de reproșuri,ci de răbdare si iubire.Are nevoie sa stie ca vorbesti serios.Ca îi vei fi mereu acolo pentru el.
-Si daca nu voi reuși?
-Atunci,o facem amândoi.Sunt aici.Atat pentru el,cat si pentru tine.Tu mai ajutat odată.Acum lasă-mă pe mine sa te ajut.
A zâmbit în colțul gurii și a părăsit încăperea,căutandu-l pe Mason.Georgia apare si ea,cu zâmbetul până la urechi.Sa apropiat de mine si sa sprijinit cu soldul de mobila de bucătărie.
-Parca spuneai ca ai să-l eviți tot restul vieții,râde ea.
-Multumesc ca mai convins sa vin.Chiar aveam nevoie de asta,îi zâmbesc.
-Cum merge cu cei doi frații?
-Se aseamănă mai mult decât stiu.Noah încerca să îl convingă pe Mason sa plece cu in Phoenix,iar Mason ia trântit ușa în nas.Si-au spus niste vorbe grele si incerc sa îi fac sa isi vorbească fără ca unul dintre ei să ajungă la spital cu ceva fracturat sau rupt.
-Noi ne facem griji pentru Noah,nu?
-Da,se sperăm că nu l-am trimis fix în gura lupului.
-Wylan e pe undeva pe aici.Îl pot ruga sa meargă sa vada cum stau lucrurile între cei doi.
-Nu,să-i lăsăm sa discute.Poate fi cea mai mare șansă a lor spre împăcare sau sansa de a petrece câteva ore la spital.Nu bag mana în foc pentru prima variantă,dar cine stie? Poate daca stau în același încăpere,nu vor avea decât să discute unul cu celalalt si sa rezolve lucrurile dintre ei.
-Bine,Zary,nu esti niciun duh al lămpii.Tot ce le-ai putut oferi a fost câteva sfaturi,dar nu poti face miracole.Îl cunosc suficient pe Mason,încât să îți spun că este cel mai încăpățânat om pe care îl stiu.Dupa tine,evident.
Zâmbesc în sinea mea si o iau de dupa umeri.
-Haide.Si "neduhurilor" le trebuie o tărie.
Am iesit din bucătărie îndreptându-se spre masa cu băuturi.Am lovit între ele doua pahare si am dat conținutul pe gât.Cel puțin,nu se aud încă țipete,lovituri și cineva care sa vina si sa strige ca cineva se ia la băiate.Si acei cineva sa fie Noah si Mason.
Cand petrcerea se termise într-un final,se făcuse deja seara.Nu i-am mai văzut de atunci pe cei doi.Nici unul dintre ei nu răspundeau la telefoane si eram îngrijorată.
După ce i-am băgat pe Gia si pe Wylan într-un taxiu,am pornit neinvitata spre casa Wyatt.Am tot sunat in drum spre ei,dar același raspuns.Cand am ajuns,luminile din casa eram aprinse.Nici macar nu m-am mai obosit sa bat.Pur si simplu am intrat si am urcat scările.
Era ciudat sa ma aflu din nou aici.Am trecut de camera lui Mason,căutand-o pe cea a lui Noah.Nu a fost greu sa dau de ea.Cand am ajuns acolo,usa era crăpată,iar brunetul indesa haine în bagaj.
Am batut încet în usa pentru ai atrage atenția.Il aud pufnind pe nas si fără să se întoarcă imi spune:
-Intră,Zaria.
-De unde ai știut ca sunt eu?
-Mason nu bate niciodată,doar dă buzna.
Poate ca nu a fost cea mai bună idee a mea.Dar a trebuit să încerc.
-Te întorci în Phoenix mai devreme?
-Asa se pare.
Aruncă ultima haină în bagaj si sa așează pe marginea patului.
-E vina mea.Imi pare rau.
-Nu-i vina ta.Tu ai încercat doar sa ajuți.E doar vina noastră.Ne-am îndepărtat prea mult.
Oare asta se va întâmpla cu mine si cu mama? Ne vom înstrăina atat de mult incat nu va mai exista nicio cale de împăcare?
-Nu cred ca a vreo sansa sa te conving sa mai rămâi câteva zile,nu?
-Stiu cand trebuie sa ma retrag din joc.O singura piesă de șah nu menține echilibrul unei table.
-Dar nici două nu o fac.Ai nevoie de patru si ceva intelegere.
-Încercă să înțelegi,Zaria.Unele lucruri pur si simplu nu pot fi reparate.Oricat de mult te-ai strădui să repari acel lucru,nu va mai fi niciodată la fel.
-Un lucru înțelept,frățioare,se aude vocea lui Mason.
Am strâns din ploape si m-am întors încet spre el.
-Sunteți doi încăpățânati.Unul e un laș,iar celălalt nici macar nu vrea sa se străduiască.Tie iti e prea frica sa îi spui lui Noah ca ai nevoie de el si ca îl vrei lângă tine,iar tu nu te străduiesti suficient.Nu stiu ce sa intamplat între voi,dar nu asa se comporta o familie.
Ar trebui să vă sprijiniți si sa va iubiti unul pe altul.In schimb,voi ce naiba faceti? Va comportanti ca niște copii.Stiti ceva? Nici macar nu stiu de ce îmi mai obosesc gura.Nici nu stiu de ce dracu îmi mai pasă.
-Zarina,încerca Mason sa ma oprească,dar trec pe lângă el si ies din camera.
Parcurg micul hol si încep să cobor scarile.La nici doar 3 secunde,vocea lui Mason se aude din spatele meu,strigandu-ma.Am trântit ușa în urma mea si am luat-o la pas,prin ploaie.