A doua șansă

Începutul schimbărilor

- P-Poftim?
- Vrei să fi regina mea?
- Da, da, da! Cum să nu vreau?!
- Mă bucur să aud asta.
Karston i-a pus inelul pe deget, s-a ridicat și a sărutat-o fericit că a acceptat să-i fie soție.
- Am avut emoții mari să ști. Mi-a fost puțin frică că o să refuzi.
- Să refuz? De ce aș face asta?
- ...Ai trecut prin atâta durere de când ești cu mine încât mi-a fost frică că o să mă părăsești. Că nu o să îți pot oferii siguranța și liniștea de care ai nevoie.
- Iubitule, uită-te la mine. Cum să fac așa ceva? Te iubesc Karston! Da, mi-e frică de ce va urma. Da, mi-e frică că o să fiu din nou în pericol, că nu o să am viața pe care mi-o doream înainte, dar un lucru e sigur în viața mea, și anume dragostea mea pentru tine. Te iubesc mult și îmi doresc să stau lângă tine câte zile voi avea. Îmi doresc mult să îți împlinesc dorința de a fi tată, de a fi împreună o familie. Dacă o să fiu lângă tine, știu sigur că o să pot trece peste greutățile ce vor apărea. Suntem în asta împreună. Așa că scapă de gândurile acelea; gândește-te cum să mă faci fericită, deși asta ai reușit deja.
- Vivi... îți mulțumesc. Te iubesc mult, mult, mult!
- Hahaha, mă bucur să aud asta.
- Va trebui să organizezi balul de celebrare a logodnei.
- Eu? Singură?
- Te ajut și eu dacă crezi că pot face ceva. Nu mă pricep la chestii de-astea.
- E okay, mă ocup eu. Dacă e ceva cu ce vreau să mă ajuți îți spun.
- În regulă. Trebuie să mă întorc. Familia Lefebvre va avea de plătit scump. Nu știu când mă întorc așa că nu mă aștepta. Câteva gărzi vor sta cu tine mereu. Ține și pasărea aproape de tine în caz de orice. Nu-mi place să plec mult timp, dar nu am încotro.
- ...Doar... doar întoarce-te în siguranță te rog, okay?
- Stai liniștită, voi avea grijă. Te conduc în camera ta, iar după plec.
Ea a aprobat din cap doar și împreună s-au îndreptat spre camera ei. Ajungând acolo, aceasta i-a dat un sărut și i-a spus din nou să aibă grijă și că îl iubește. I-a zâmbit, a sărutat-o pe frunte și a plecat să rezolve problemele cu familia Lefebvre. Vivien stătea neliniștită pe balcon. Lângă ea era Ava și Anne. Maximilian împreună cu încă o gardă stăteau la intrarea în balcon. Anne i-a pus ceai cu speranța că o va mai liniști puțin, dar fără vreun succes. Ca să treacă puțin timpul i-a trimis o scrisoare Eleonorei, anunțând-o de vestea cea mare. De asemenea s-a interesat și de unde să facă rost de ornamente pentru petrecerea de logodnă, făcându-și și niște schițe la cum ar dori să arate. Ceaiul oferit de Anne și-a făcut efectul în sfârșit, făcând să se mai relaxeze puțin. S-a făcut seară, și a adormit așteptându-l pe Karston. Maximilian a luat-o în brațe și a pus-o în pat, acoperind-o cu plapuma. Anne a închis ușa de la balcon, a tras perdeaua și a plecat lăsând-o cu Ava; gărzile așteptând la intrare. Regele a ajuns foarte târziu în seara aceia. A mers direct în camera ei. Înainte să intre, Maximilian i-a spus că nu se întâmplase nimic, doar că a adormit în timp ce îl aștepta. Auzind asta, pe chipul regelui a apărut un zâmbet. A intrat și s-a așezat la marginea patului, uitându-se la ea cum dormea liniștită. A mângâiat-o pe obraz, trezind-o.
- Mmm, Karston? Tu ești?
- Da iubito, scuze că te-am trezit.
- Nu-i nimic. Cât e ceasul? Acum ai ajuns d... Ce... ce ai pățit?! Karston ești plin de sânge! Unde ești rănit?! Mă duc după medic, rezistă!
- Vivi iubito liniștește-te, nu-i sângele meu. Nu am apucat să mă spăl. Am venit direct aici să văd ce faci. Îmi era dor de tine.
- N-Nu mă mai speria în halul ăsta! Am crezut că ești rănit!
- Scuze.
- Nu mai contează. Contează că ești bine. Haide, îți pregătesc baia. Presupun că ești obosit, te ajut să te speli.
- Nu trebuie să faci asta Vivien, mă descurc singur. Tu ar trebui să te odihnești să îți recapeți puterea.
- Cum să o fac când știu că tu tragi tot greul din cauza mea? Dacă nu eram eu nu erai nevoit să faci așa ceva! E doar vina mea! Hm...
Karston nu a vrut să o lase să continue. Ca să o facă să tacă a sărutat-o. Aceasta i-a corespuns sărutului și l-a îmbrățisat. Avea lacrimi în ochi din cauza sperieturii ce a tras-o când l-a văzut plin de sânge. Cu o voce gentilă i-a vorbit din nou.
- Vivi, nu mai vorbi așa, nu vreau să aud că îți asumi vina pentru ceva ce nu ai făcut, bine?
- Dar, dar...
- Nici-un dar. Nu vreau să te mai aud spunând lucruri de-astea. Promite-mi te rog.
- ...Bine, fie, promit; dar mă lași să te ajut să dai tot sângele ăla jos de pe tine!
- Haha, în regulă, dar ești sigură?
- Foarte sigură, acum haide, trebuie să te odihnești după.
Ea s-a dus în baie ca să o pregătească, până atunci Karston s-a dezbracat, punându-și în schimb un halat. A intrat în baie și a văzut-o pe iubita lui cum punea esența de trandafiri pe care o folosea ea la băi. I s-a părut drăguț că s-a gândit la toate astea doar pentru el. A îmbrățisat-o din spate, surprinzând-o.
S-a întors cu fața spre el, uitându-se în ochii lui.
- Mai speriat, ce faci?
- Nimic. Mă gândeam cât de drăguță poți fi.
- A da? De unde până unde asta dintr-odată?
- Mereu mă gândesc că ești drăguță, dar văzând cum ai pregătit în detaliu tot doar pentru mine, m-a făcut fericit. Mulțumesc.
- N-ai de ce să îmi mulțumești pentru asta. Acum haide intră în cadă. O să te spăl pe păr.
- Chiar nu trebuie să faci toate astea pentru mine. Sunt sigur că ești obosită și tu. Aș vrea să te odihnești.
- Nu o pot face când știu că iubitul meu e singur și trece prin atâtea. Ce iubită aș fi atunci? Așa că nu mai comenta și lasă-mă să-mi fac magia.
- Phahaha, în regulă, în regulă. Nu mai zic nimic.
Fericită că a câștigat, Vivien i-a pus din șampon în păr și cu mâna a început să îl maseze.
- Se simte bine?
- Foarte bine. E atât de relaxant.
- Mă bucur să aud asta.
După ce a terminat să-l spele pe cap, l-a lăsat pe el să facă restul. A dat să iasă, dar regele a oprit-o întrebând-o dacă ea a făcut baie. Aceasta a negat spunându-i că a adormit cel mai probabil și a pus-o cineva în pat.
- În cazul acesta, de ce nu ne îmbăiem împreună?
- Î-Împreună? Ce, ce tot spui acolo Karston?
- Dacă ți-ai vedea acum fața draga mea. Toată ești roșie. Deci? Ce părere ai?
- Nu ești obosit? Nu mă înțelege greșit. Nu e că nu îmi doresc, doar că vreau ca tu să fi bine.
- Haide, te ajut să te speli.
- Haa, mereu iese cum vrei tu așai?
- Din păcate nu, dar acum da. Haide te ajut.
Acesta s-a ridicat și a ajutat-o să-și de-a hainele jos. Admira fiecare părticică din corp.
- Nu te mai holba atâta, mă simt incomod.
- Scuze, doar că nu-mi vine să cred ce corp perfect ai.
- Nu exagera.
- Nu o fac, haide intră, apa e perfectă.
Vivien a intrat în cadă așezându-se cu spatele la el. Acesta a îmbrățișat-o și sărutat-o pe spate, spunându-i că o iubește mult. A început să o spele pe spate și păr. I-a promis că va sta cuminte de data asta. După ce s-au îmbăiat, s-au dus să doarmă împreună. În dimineața următoare, când Vivien s-a trezit, a observat că iubitul ei nu mai e lângă ea. A auzit pe urmă ușa de la baie deschizându-se și ieșind el. Atunci inima ei a început să se liniștească.
- Te-ai trezit deja iubito? Cum ai dormit?
- …Bine.
- Ce s-a întâmplat?
- Când m-am trezit și nu te-am văzut lângă mine m-am speriat. Cu toate cele întâmplate…
- Nu are de ce să-ți fie frică. Ți-am spus că nu te v-oi lăsa singură.
- Știu.
- Încă e devreme, de ce nu te pui să dormi încă puțin? O să stau cu tine.
- Nu vreau să-ți neglijezi îndatoririle. O să mai dorm puțin, tu du-te liniștit fără să tot stai cu gândul la mine.
- Nu vreau asta, ți-am promis că nu te voi lăsa singură.
- Atunci să stea cineva la ușă, așa nu v-oi fi singură și nici tu nu trebuie să-ți mai faci griji.
- …În reugulă.
- Poți să-i spui lui Maximilian dacă nu-i ocupat. Carlton presupun că are treburi mult mai importante.
- Maximilian? Cum de îl cunoști? Și de ce îi spui numele atât de lejer?
- Hmm? Cumva ești gelos pe el?
- Da.
- Hahaha, nu ai de ce. Maximilian m-a ajutat în cazul lui Ivan, ai uitat? Și doar m-am mai întâlnit întâmplător prin palat, atâta tot.
- Tot nu-mi place.
- Ești un gelos ireversibil. Ști că am ochi doar pentru tine. Inima mea îți aparține doar ție. Ce mai vrei?
- Bine, m-ai convins cu asta. Dar tot să stea la cinci metri de tine.
- Pfahaha, ești incredibil. Du-te și lucrează, nu mai pierde timpul aiurea, aș vrea să dorm și eu.
- Bine.
Fără să mai comenteze, a sărutat-o și a plecat, lăsând-o să doarmă. Maximilian a fost până la urmă ales să o păzească. Karston în schimb a mers în temniță cu scopul de a-l face pe Alton să vorbească. De când a fost închis nu a spus nimic. Chiar dacă a fost torturat, a fost fără folos. Nu a reușit să scoată nici o informație de la el. Pe rege îl înfuria la culme; dorea să afle neapărat motivul trădării lui. Era alături de el încă de când avea zece ani, îl considera un prieten adevărat, iar trădarea lui îl consuma pe interior mai ales că a încercat să o omoare pe femeia pe care o iubește atât de mult.