Blestemul alegerii-Infama vol.2

Cap.18 ucigasa

*****
Inaintam in coridorul ingust. Ma simt ciudat, parca reusind sa ii vad in fata ochilor pe toti cei al caror cadavre zac aici, aproape reusesc sa simt mirosul mortii. Mi se face piele de gaina si incep sa tremur.
-Ce spune?
Ma scutura Denisse aratand dpre Scrapp. Ma trezesc din transa si incerc sa fiu atenta la ce incearca sa ne transmita.
-E un tunel foarte lung, care duce chiar inafara cartierului ingradit al Kirei dar va dura mult sa il strabatem, poate chiar pana dimieata.
Ii traduc lui Den, care incuvinteaza ne ma i avsnd energie sa protesteze.
-O Doamne, ai fost impuscata.
Imi cobor privirea spre umarul meu, abea acum dandumi seama sa sangerez puternic.
-Doar ma sfiorat un glont...nici nu ma durut pana acum.
Denisse scoate din buzunar una din compresele pe care i le pusesem eu si imi ridica maneca bluzei.
Tip de durere cand manseta apasa pe rana, iar Den isi musca buza...
-E destul de adanca.
Imi bandajeaza rana si trage maneca insangerata inapoi in jos.
-Voi fi bine.
Spun eu facand un semn din mana in semn ca nu e nimic important.
Denisse isi da ochii peste cap.
-Ce niroc ca avem o persoana asa curajoasa ca tine cu noi.
Spune ea pe tonul ei ironic.
-Sti se ce aveam bandajul cu mine? Stiam ca vom avea nevoie de el cu cineva atat de impiedicat ca tine.
Spune ea incercand sa ma faca sa rad.
-Nu tu esti cea care ma doctorit pe mine toata noaptea....
Ii raspund eu, iar ea imi scoate limba si inainteaza lasanduma sa merg in spate.
Simt pulsati dureroase in umar si ma cam dor gleznele de la saritura de pe un zid la altul ala Schweicheneger, dar in rest sunt inca intreaga, sper sa pot spune la fel si peste cateva ore. Denisse merge sigura pe ea in fata cu arma ridicata, stand aproape de Scrapp si flacara ca sa vada mai bine pe unde merge. M-am impiedicat deja de cateva ori in intuneric si acum m-am si batut de perete lovinduma de o caramida.
-Ce ziceam eu despre impiedicati?
Spune Denisse superioara.
-Beh...acum sangerez.
Spun eu in timp ce sangele imi siroieste pe obraz .
-Bravo tie...haide...trebuie sa ajungem la suprafata anul acesta.
Continuua sa mearga, iar eu ii prind din urma destul de repede, cand deodata incep sa se auda pasi ce nu ne apartin.
Scrapp scanceste si stinge focul.
-Ce facem acum?
Intreb eu cam prea tare, iar Den imi acopera gura cu palma.
Nu vad nimic in intunericul profund, incerc sa ma dau in spate, dar ma impiedic si ma dau de perete lipinduma de el si raman acolo. Aud susoteli neinteligibile si imi musc buza ca sa nu o i-au la fuga tipand.
O aud pe Demisse tragand tragaciul pregatita sa traga.
-La trei o sa...
-Nu! Asteapta...
O opresc eu coborandu-i mana cu arma.
-Vrei sa ii lasi sa ne omoare doar ca sa nu ii impusti? Pentru ca mie nu imi pasa de viata unor creaturi dezgustatoare ce vor sa ne ucida!
Sopteste Den mai mult urlat dupa care apasa tragaciul inainte sa o pot opri, aud o bufnitura si un strigat asa ca ma lipesc si mai tare de perete muscandu-mi interiorul obrazului pana simt gust de sange.
-Nu mai fi asa...
Imi spune Den cand Scrapp reaprinde lumina si inaintam. Imi plec privirea in jos si ii las din nou pe ei mai in fata.
Majoritatea oamenilor ar spune ca mila e un lucru bun, dar nu si ordinul....nu si eu...In momentul asta trebuie sa aleg intre a muri sau a ucide...nu exista cale de misloc, mila nu are loc aici, daca vreau s schimb ceva trebuie sa raman in viata. Ce era in capul meu? Credeam ca ar putea sa treaca pe langa noi fara sa ne observe in tunelurile acestea inguste? As vrea sa pot fi la fel de puternica ca si Den, sa stiu spune" nu" ...sa nu imi pese de viata altora, sa stiu sa lupt pentru cea ce vreau fara sa imi pese peste cine trec....doar asa pot castiga lupta.
Scrapp ne arata o usa din capatul coridorului inainte de o cotitura.
-What did he say?
Intreaba Den dandusi ochii peste cap.
-Ca putem sa ne odihnim acolo.
--Sa-i dam drumul atunci.
Spune ea deschizand usa. Intram intr-o incapere mica cu masa, doua scaune si cateva paturi carpite.
-Scrapp spune ca e pentru paznici pe care ....i-am ucis...
-Ahm.
Den se ghemuieste intr-un colt isi trage o patura pe ea si adoarme pe loc mestecand ca de obicei intr-un fel dulce si amuzant in acelasi timp. Ma asez si eu intr-un colt si ma chinui sa adorm, desi e o misiune imposibila sa dormi in timp ce esti in fuga inconjurata de monstri armati pe urmele tale, asa ca na ghemuiesc intr-un colt si cad pe ganduri.