M-am trezit ametită si cu o durere puternică de cap. Când am privit în jur, nu am văzut decât o lumină slabă de culoare roşiatică ce lumina încăperea în care mă tineau inchisă. Patul pe care eram imobilizată şi scaunul auster aflat intr-un colt erau singurele obiecte din cameră; mirosul era dezgustător, a pipi de şobolan. O muzică disco de undeva de-afară nu-mi permitea să aud nimic altceva, cu exceptia respirației mele accelerate şi a bătăilor nebuneşti ale inimii.
Când mi-am dat seama ce se întâmplase, am început să simt cum mă cuprindea panica, un zumzet cunoscut a început să-mi răsune în urechi şi jur că îmi simțeam sângele zvâcnind în tot corpul, încercând să țină pasul cu bătăile inimii. Aveam un gust amar în gură și tânjeam după un pahar cu apă rece; substanta cu care mă drogaseră mă făcuse knockout. M-am ridicat în capul oaselor şi am auzit zornăitul unor lanturi: îmi legaseră o mână de perete. Cu cealaltă mână am încercat să mă eliberez, dar a fost în zadar. Făcând eforturi să mă calmez, am început så mă gândesc cum puteam să ies de acolo. Nu îmi găsisem telefonul, motiv pentru care nu puteam comunica cu nimeni, dar ceea ce mă speria cel mai tare, ceea ce mă făcea să intru în panică era amenintarea că tatăl meu se afla în spatele întregii poveşti.
Chestia asta nu mi se putea întâmpla. Tata era la închisoare şi, chiar dacă ar fi fost eliberat, era ridicol să cred că primul lucru pe care l-ar fi fácut ar fi fost să ne caute pe mine si pe mama şi să mă răpească, aşa cum se întâmplase. M-a cuprins disperarea şi am inceput så trag in nestire de lanturi,facând zgomot şi detestând lacrimile care mi-au intunecat vederea pentru câteva secunde. Cum de fusesem atât de idioată? De ce nu luasem mai în serios ameninţările primite? De ce nu vorbisem despre asta cu Nicholas?
Nick
Acum era probabil înnebunit şi mai mult ca sigur se considera vinovat pentru tot ce se întâmplase. As fi dat orice să pot da timpul înapoi și să fi rămas alături de el, n-ar fi trebuit să ies singură.
Când ne aflăm în situații-limită ne gândim întotdeauna la lucrurile pe care ne-ar fi plăcut să le spunem persoanelor pe care le iubim sau la cât de idioți am fost să ne facem griji pentru prostii când viața ne poate rezerva pericole adevărate. Eu fusesem răpită, iar chestia asta era într-adevăr un motiv de îngrijorare.
În clipa aceea am auzit cum cineva deschidea uşa, iar persoana care a apărut a făcut să mă străbată un fior din cap până-n picioare: Ronnie.
- Eşti trează... ce bine, a spus, intrând şi închizând uşa după el.
Lumina slabă din cameră mi-a permis să-i desluşesc clar ochii întunecați şi părul tuns zero. Am remarcat şi un tatuaj nou pe care şi-l făcuse lângă ochiul drept: un şarpe la fel de groaznic ca înfăţişarea sa cumplită şi amenintătoare.
A înaintat fără grabă şi s-a aşezat pe marginea patului. Am încercat să mă îndepărtez cât am putut de mult, având în vedere spatiul restrâns pe care-l aveam la dispozitie.
- Trebuie să recunosc că mă excită la maximum când te văd în patul åsta legată şi la cheremul meu, a mărturisit, analizându-mi trupul cu o privire lascivă.
Am blestemat clipa în care mă hotărâsem să mă îmbrac cu o rochie mulată, dar nu puteam să fac altceva decât să
încerc să-mi controlez respiratia si teama care mă paralizase in pat.
- Nu stiu dacă ti-ai dat seama, dar ai un corp spectacu los, a comentat, punându-şi mâna pe glezna mea goală.
Am încercat să i-o îndepărtez, dar mi-a imobilizat-o cu putere pe saltea.
Dumnezeule, individul ăsta era în stare să-mi facă orice!
- Ştii ceva? Când te-am încurajat să concurezi cu mine în cursa aia, nu m-am gândit niciodată că ai putea să fii fiica unuia dintre numele mari de la Nascar... De fapt, m-a enervat foarte tare că m-ai învins. Dacă nu mă înşel, cuvintele tale exacte de la final au fost că ar trebui să învăt să conduc şi că sunt un imbecil.
Mâna sa a început să-mi urce încet pe picior.
- Nu mă atinge, i-am poruncit, fără să-i pot îndepărta mâna.
Imi doream ca totul să fie doar un coşmar şi să mă trezesc in bratele lui Nick
-Imbecilul ăsta o să te facă să plătești pentru noaptea aia, frumoaso, m-a anuntat, mişcându-se din loc şi deplasân du-şi mâna mai sus, până pe coapsa mea.
M-am scuturat, dar în clipa aceea el s-a așezat deasupra mea, apăsându-mă cu şoldurile. Lacrimile au început să-mi curgă pe obraji în timp ce încercam să-mi adun puterile să tip.
- Sunt sigur că iubiţelul tău nici n-o să se mai uite la tine după ce o să termin eu cu tine... O să fii atât de murdară, incât nici eu nu te-as mai atinge...
- AJUTOR! am strigat disperată, zvârcolindu-mă şi încercând să il dau jos de pe mine.
El a râs in timp ce mă tinea imobilizată pe saltea cu o mână, iar cu cealaltă íşi scotea cureaua.
-N-o să te audă nimeni, proasto. Sau, cel putin, nimeni căruia să-i pese, a spus şi s-a aplecat pentru a-şi trece limba murdară peste sânii mei.
Am intors capul cu disperare.
- IA MANA DE PE MINE! am tipat îngrozită.
Cu o mână mi-a prins gâtul şi l-a țintuit de pat, pe când cu cealaltă a început să-mi ridice rochia,
- NU! am tipat din toti rărunchii. DĂ-MI DRUMUL!
Mâna cu care mă tinea de gât a apăsat cu mai mults putere, impiedicându-mă să respir.
- O sa-ti fac tot ce vreau, iar tu stai cumintică, a suierat, apropiindu-şi fata de a mea.
Mâna sa si-a slăbit strânsoarea suficient de mult cât să pot să tip din nou.
- SCOATETI-MĂ DE AICI!
În clipa aceea s-a deschis uşa. Lumina roşie care pâlpâia afară a luminat camera, iar persoana care a apărut în pragul uşii m-a şocat mai mult chiar şi decât faptul că eram pe punctul de a fi violată: tata era acolo şi era de nerecunos cut, înfricoşător. Am rămas nemişcată privindu-l fix, atât de speriată, încât nici nu am mai fost în stare så tip în speranta că m-ar fi putut auzi cineva de afară.
- A fost suficient, ieşi, a spus vocea care, copil fiind, mă paraliza de frică doar când o auzeam, vocea care o amenintase pe mama de mii de ori şi care mă urmărea în somn; singura voce pe care o auzisem în noaptea în care aproape -a omorât în bătaie, aceeaşi voce care m-a facut să sar pe fereastră...
Ronnie a înjurat printre dinti, dar, înainte de a pleca de lângă mine, a ridicat mâna şi mi-a tras o palmă atât de puternică, încât mi-a întors capul. A fost atât de rapidă si de dureroasă, încât nici nu mi-am dat seama ce intentiona să facă.
- Acum a fost suficient, a precizat, înfruntându-l pe tata, după care a părăsit încăperea.
Tata n-a spus nimic, a rămas în uşă cu ochii la mine şi atunci am îndrăznit să-l1 privesc. Era schimbat. Părul său, care fusese de aceeaşi culoare ca al meu, era acum alb şi tuns foarte scurt. Bratele sale erau de două ori mai groase decât înainte si erau pline de tatuaje. Oricare ar fi fost ocupatiile sale în ultimii ani, acestea îi schimbaseră total aspectul: era mai înfricoşător chiar şi decât Ronnie.
Tata a intrat si a închis usa. A luat scaunul aflat într-un colt şi l-a incălecat, sprijinindu-şi bratele de spătarul său.
- Ai crescut mult, Noah, a comentat, privindu-mă drept in ochi. Semeni atât de mult cu mama ta, încât e... pur şi simplu incredibil.
Îmi dădeam seama că tremuram, apăsarea din piept de acum nu o mai simțisem decât când eram lângă el, iar acum, sase ani mai târziu, revenise.
- In noaptea în care am fost arestat, a spus cu ochii atintiti in ochii mei, am pierdut absolut tot. Şi a fost numai din vina ta.
Tata a privit în altă parte şi a respirat adânc.
- Nu-mi explic nici acum cum de m-am lăsat învins de un copil; nici măcar mama ta nu era în stare să mă oprească atunci când îmi descărcam frustrarea asupra ei... Cu tine a fost mereu altfel, erai fetita mea, te iubeam, mi-am promis mie insumi să nu-ti fac rău, stiam că tu nu eşti ca mama ta, că tu stiai să lupți să te faci auzită.
- Ce vrei? l-am întrebat, încercând să-mi controlez suspinele care amenințau să mă sufoce.
Tata şi-a fixat din nou privirea asupra mea.
- Ceea ce toți oamenii de pe pământ doresc mai mult decât orice altceva, Noah, a răspuns cu un zâmbet sinistru pe buze. Tu mi-ai răpit tot ce aveam... pe mama ta, casa, libertatea... Vreau bani, aceiaşi bani care acum îmi intretin familia. Credeam că o să-mi fie greu să vă găsesc, dar nu a trebuit decât să caut pe internet numele nemernicului ca să vă våd pe toti pozând ca o mare familie fericită. Când am ajuns aici, nu mi-a luat mult să descopăr că frăţiorul tău nu are de-a face doar cu oameni cumsecade. Îl urmăream când l-am văzut batându-se cu Ronnie în faţa unui bar. Nu a trebuit decât să-i explic flăcăului planul meu ca să se ofere să...
Nu-mi venea să cred ce auzeam. Tata era nebun. Închisoarea il făcuse să o ia razna.
- O să obtin tot ce se poate de la ticălosul care mi-a furat sotia, ca să nu mai vorbesc de nemernicul care te-a tot pipait săptămâna asta.
Aşadar, fusesem într-adevăr urmărită... Eu credeam că de vină fusese imaginația mea, dar acum eram constient că avusesem dreptate. Plănuiseră totul din timp, iar tata ma terorizase cu scrisorile, ştiind că a amintirea sa mă îngrozea mai mult decât orice pe lume.
L-am privit în faţă pe omul care imi era tată biologic si nimic mai mult. Îl uram, îl uram din tot sufletul... Dacă il iubisem vreodată, acest sentiment a dispărut în clipa in care a ridicat mâna asupra mea.
-William Leister e de o mie de ori mai bun decât tine. Tu eşti o nulitate. Te crezi superior pentru că poti să lovesti o femeie? Te urăsc! Şi sunt sigură că ești atât de idiot, încât singurul lucru pe care o să-l obții din toate astea e să ajungi din nou la închisoare, unde ar trebui să-ti petreci tot restul vieții tale mizerabile...
Am vorbit fără ca măcar să mă opresc să respir. Nu-mi păsa ce avea de gând să-mi facă şi am văzut că m-a ascultat, iar pe chipul său s-au reflectat succesiv senzaţiile pe care le-a trăit până a ajuns la furie.
S-a ridicat amenințător şi mi-a tras o palmă. Durerea neaşteptată m-a făcut să-mi tin respiratia. Nu am crezut niciodată că omul acela ar fi putut să pună din nou mâna pe mine... Dar, deşi trecuseră şase ani şi mă mutasem în altă tară, reuşise să mă găsească şi să mă lovească din nou.
A doua lovitură a venit la scurt timp după aceea, cră pându-mi buza. Am simtit cum sângele mi se scurgea încet pe bărbie.
- Să nu mai deschizi gura, a urlat, după care s-a răsucit şi a plecat, lăsându-mă extrem de tulburată.
Lacrimile au început să mi se scurgă pe obraji.
Nu ştiu cât timp trecuse, dar eram pe jumatate adormită din cauza epuizării mintale şi fizice din ultimele ore când am fost scuturată şi trezită brusc. Am simtit cum mi se punea un aparat la ureche.
- Vorbeste, mi-a poruncit tata pe un ton furios şi iritat.
Nu era decât o persoană cu care aş fi dorit mai mult decât orice să fiu în momentul acela. Îl visasem si simplul fapt că ştiam că mă putea auzi m-a făcut să plâng până la istovire. Aveam nevoie de el, voiam să mă salveze, voiam să apară în uşă şi să mă strângă în bratele sale puternice, il voiam pe el şi pe nimeni altcineva,
- Nicholas... am spus suspinând înăbuşit, dar o secundă mai târziu telefonul mi-a fost luat de la ureche şi am fost lăsată singură.