Capitolul XXVII
Era după două dimineaţa, când Lukas s-a întors la Nord şi imediat şi-a croit drum spre cazino pentru a se uita după Reese. S-ar fi întors mult mai repede dacă nu ar fi făcut două drumuri spre apartamentul lui Rose, doar ca să se întoarcă imediat ce ajunsese în faţa clădirii. S-a luptat cu impulsul de a se duce sus, la apartamentul ei pentru că nu dorea să o trezească. Ştia că era obosită şi dorea ca ea să aibă parte de cât de mult timp putea să îi ofere pentru a se odihni. Nu a avut niciodată o problemă cu a face o vizită nocturnă înainte şi s-a întrebat dacă îşi pierduse flerul.
A doua oară când s-a trezit în faţa amărâtului ei apartament – care nici măcar nu avea un paznic pentru numele lui Dumnezeu – şi-a permis să stea pentru câteva minute parcat lângă stâlpul de iluminat, care bătea exact în geamul de la sufrageria ei. Atunci a fost momentul când a realizat că poate chiar şi-a pierdut minţile.
„La dracu'!" chiar era pierdut şi nu în modul în care îşi dorise.
- A mers totul bine cu Nico? a întrebat Reese, aducându-l înapoi în prezent.
Se aflau în zona unde se juca pe milioane de dolari, acolo unde ea făcea inventarul pentru acea noapte.
- O să investigheze cazul şobolanului. Vreau să aflu cum LaBassiese a reuşit să ajungă la Ratal în Desert.
Administratorul a apărut la masa lor, aducând băutura obişnuită a lui Lukas, dar acesta i-a făcut semn să plece. Nu avea nevoie de alcool în sistemul său. Voia să fie alert mâine dimineaţă, iar o băutură puternică avea să îl încetinească.
- Vreau ca tu să vorbeşti cu Rose, mai târziu. Să o convingi să se mute cu mine sau, cel puţin, să se mute undeva, aici, ca să pot ţine un ochi pe ea, a zis Lukas cu vocea lui de afacerist calm şi încrezător, ascunzându-şi emoţiile din cauza neobişnuitei cerinţe.
- Nu ai gardieni postaţi în apartamentul din faţa ei? a întrebat Reese, ridicându-şi ochii din tableta sa.
Lukas şi-a întors privirea, pironindu-şi-o pe zona de limită înaltă pentru a se feri de privirea scormonitoare a locotenentului său.
- O să lucreze aici cu Mike. Este doar practic dacă ea va avea propriul ei apartament.
- Desigur. Hai să ne ascundem după cât de practic este, a tărăgănat bruneta. Dacă este atât de practic, atunci de ce nu îi propui chiar tu asta?
Lukas a oftat din tot sufletul său, întâlnindu-i privirea cercetătoare.
- Este această situaţie amuzantă pentru tine, Reese? a izbucnit, ridicându-şi sprânceana, iritarea apărând în tonul lui. Amândoi ştim cum acea conversaţie se va sfârşi, dacă eu voi întreba. Va crede că încerc să o ţin din scurt. Să o controlez.
- Şi nu asta încerci să faci?
- Nu. Nu asta vreau să fac, a spus printre dinţii încleştaţi.
Începuse să se îndoiască de motivul pentru care i-a cerut lui Reese să o facă. Poate că Mike ar fi fost o alegere mai bună. Cel puţin, Hawk ştia când să înceteze să îl agaseze cu întrebări insuportabile.
- Vreau ca ea să fie aici, deoarece este deschisă la tot felul de atacuri în acel penibil de apartament.
Reese s-a uitat cu reproş la Viking, înainte să îşi întoarcă atenţia la sarcina sa de mai devreme.
- Orice spui tu, şefu'.
Lukas a furat o privire la Reese şi a văzut-o dând din cap frustrată, dar s-a decis să o lase în pace. Era îngrozitor de obosit şi tot ceea ce îşi dorea era să se târască în pat şi să îşi oprească mintea, în speranţa că va uita o anumită şatenă, al cărei gust încă îi persista în gură.
S-a ridicat de pe scaun, încheindu-şi sacoul. Cum de nu a observat până în acel moment incomoditatea şi plictiseala de a purta costume? Cu toţi acei nasturi care îl strângeau, care trebuiau să fie încheiaţi, doar să fie descheiaţi din nou. Cum trebuia să stea întotdeauna atât de rigid, făcându-l să apară mult mai pretenţios decât era în realitate. Ar fi negat în faţa oricui ar fi îndrăznit să întrebe, dar începuseră să îi placă acele pătrăţele oribile.
***
Lukas s-a întors la apartamentul său şi nu a putut să îşi ascundă mormăitul iritat la vederea patului său făcut perfect. A uitat să îi spună cameristei să nu se atingă de patul său înainte să plece. Era singurul lucru pe care îl aştepta cu nerăbdare, în drumul său spre apartament, idea că încă putea să o miroasă pe ea pe perna şi cearceafurile sale în acea noapte.
Ajunsese la limita psihopatului cu obsesia lui. „La limită? Cred că ai trecut acea linie de mult, nebune." S-a gândit.
Lukas s-a dezbrăcat şi a avut grijă să îşi facă ritualul nocturn, după care s-a pus în pat cu un suspin. S-a tot foit până când într-un final s-a dat bătut şi s-a dus să doarmă pe canapeaua din sufragerie, târând pătura după sine. Poate chiar avea să le ceară celor de la administraţie să îi schimbe patul într-unul de o mărime normală, în schimbul celui în care putea să încapă uşor cinci persoane.
Patul său era ridicol de mare.
Şi-a tras pătura peste cap şi a sperat împotriva tuturor şanselor că nimeni nu avea să îl vadă dormind pe canapea.
***
Rose s-a grăbit să iasă din apartamentul ei şi s-a lovit de un băiat ce făcea livrări, care ţinea un buchet scump de hortensii albastre. Întârziase la tura de prânz de la Il Capriccio, din cauza telefonului de la miezul nopţii din partea fratelui ei. Se părea că Asher a fost informat de banca din New Orleans că acel cont străin în care au depus banii, în ultimul deceniu, a fost închis. Managerul băncii, de asemenea, l-a informat că titlul de proprietate al casei lor le va fi înapoiat în următoarele câteva săptămâni.
Se părea că amânarea nu era în dicţionarul lui Lukas Halstein.
- Oh, la naiba! Îmi pare atât de rău! a exclamat, oferindu-şi mâna săracului băiat care încerca să îşi regăsească echilibrul.
- Nu vă faceţi probleme, domnişoară, i-a spus băiatul cu un zâmbet timid. De fapt, o caut pe domnişoara Rose Arrington?
Rose a observat micul accent şi l-a plăcut instant pe băiatul care arăta atât de delicat.
- Eu sunt Rose Arrington.
- Atunci acesta este pentru tine, domn'şoară, dacă vei semna aici ca să pot să îmi văd de drum, aş aprecia, i-a spus înmânându-i o tabletă unde a semnat, iar acesta i-a oferit buchetul superb, deja pus într-o vază de cristal. Să aveţi o zi bună, domn'şoară!
Nu avea nevoie să verifice micul bileţel ca să afle cine era cel care îi trimisese florile, dar era curioasă să vadă ce îi scrisese.
„Doar mă asigur că nu mă vei uita prea curând." – L
Rose nu şi-a putut ascunde zâmbetul nostalgic ce îi dansa pe buze. „Nu aş fi putut, nici dacă aş fi încercat."
A pus vaza pe masa de cafea din sufragerie, oferindu-i fiecărei flori o mică atingere înainte să îşi scoată telefonul şi să scrie un mesaj.
„Am primit florile. Sunt superbe. Le urăsc."
A băgat telefonul înapoi în geantă doar ca să îl verifice din cinci în cinci minute, în timp ce se îndrepta spre restaurant.
***
- Hei, păpuşă! a salutat-o Rene, imediat ce a văzut-o intrând în bucătărie.
Rose, cu un zâmbet lipit pe chipul ei, i-a făcut cu mâna, înainte să se îndrepte spre vestiar.
Nadine deja se afla acolo, aranjându-şi părul în faţa oglinzii. S-a întors să vadă cine a intrat, înainte să se apropie de şatenă.
- Unde ai fost sâmbăta trecută? Te-am căutat după petrecere, dar nu te-am găsit. Eu şi restul fetelor am ieşit la nişte băuturi la un bar.
Rose a încercat să găsească tot felul de scuze, în timp ce îşi aduna părul într-un coc strâns.
- M-am dus direct acasă, Nadine, a răspuns după câteva secunde.
- Uhu. Sigur. Şi când ai început să stai în piramidă? a întrebat Nadine sec.
Şatena şi-a simţit urechile înroşindu-se, întâlnindu-i privirea curioasă a colegii sale.
- Tu, vulpe! a ţipat Nadine, îmbrăţişând-o. Te-am văzut ieşind din sala de bal şi m-am grăbit să te urmez spre lift. Închipuie-ţi surpriza mea când James Bond m-a bătut la uşă. Aşa că spune-mi, ar trebui să începem să îţi spunem Domnişoara Prima Doamnă acum? a întrebat, ridicându-şi sprâncenele subţiri, ceea ce a făcut-o pe Rose să se înroşească şi mai tare.
Aceasta şi-a îngrijorat buza de jos, înainte să zâmbească timidă.
- Cine altcineva mai ştie?
- Doar eu şi Rene. Mi-a spus că a vrut să danseze cu tine, dar i s-a oferit o privire letală din partea unui om de securitate de-al lui Halstein. Am făcut matematica, adăugând concedierea Soniei în mixt, iar ghicitoarea a fost rezolvată.
- Ai fost aici când a fost Sonia concediată?
S-au întâmplat multe în timpul weekendului, încât a uitat despre fostul bucătar executiv.
- Da. Şi ar fi trebuit să vezi expresia de pe chipul ei când a ieşit din biroul domnului Halstein. Arăta exact ca un asparagus înălbit! a glumit Nadine, râzând răutăcioasă.
În ciuda repulsiei sale pentru fostul bucătar, nu s-a putut abţine din a se simţi vinovată, imaginându-şi-o pe Sonia rostogolindu-se în jos de pe piedestalul ei. Trebuie să se fi văzut asta pe faţa sa, deoarece Nadine imediat a încercat să o liniştească.
- Oh, drăguţă, nu arăta atât de tristă. Acelei târfe nu i se va simţi lipsa, îţi spun eu. Aria ar fi concediat-o chiar ea, dacă Sonia nu ar fi avut un contract de fier. Am auzit că l-a şi ameninţat pe domnul Halstein că o să îl dea în judecată, dar şefu' doar i-a zis că aşteaptă documentele. Chiar am şi sunat-o pe Aria imediat după şi ştii ce mi-a zis? a întrebat Nadine fericită ca un copil ce îi spunea mamei lui că a luat un zece. Era şi timpul! a continuat ţipând, explodând în râs şi infectând-o şi pe Rose cu bucuria sa.
Personalitatea detestabilă a Soniei chiar i-a adus ură şi dispreţ din partea colegilor ei şi Rose era bucuroasă că nu mai trebuia să se îngrijoreze din cauza ei.
Râsul lor a murit uşor, iar expresia colegei sale s-a transformat în una neastâmpărată.
- Deci cum a fost?
- Cum a fost ce?
- Oh, nu fi aşa, Ro! Varsă! Vikingul are mâinile foarte mari. Este adevărat că lungimea depinde de mărimea mâinilor?
- Nadine! a şoptit Rose, ridicând un degete la buzele ei, rugând-o să vorbească mai încet. Nu îmi voi discuta viaţa sexuală cu tine!
Nadine a făcut bot, prefăcându-se supărată.
- Nu încă, a adăugat ea cu o expresie la fel de neastâmpărată ca a colegei sale, înainte să iasă din vestiar.
„Şi nu. Este mai mare decât mâna sa."
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Imi pare rau pentru absenta mea indelungata, dar am fost bolnava si inca mai sunt bolnava, dar mi-a mai trecut. Si ca tot va spun ca am fost bolnava, stiati ca vi se poate face limba alba daca esti indeajuns de bolnav? Asta a fost ceva nou pentru mine.
Sper sa va placa acest mic next.
Multumesc ca cititi, votati si comentati!