Acum plang...as fi vrut sa fie macar de fericire, dar nu este...astazi tatal meu...sau...asa ii spuneam eu inainte...mi-a tipat in fata...cum ca ii distrug viata...a facut-o din nou...a abuzat de aproximativ toate slabiciunile mele...acum...ei bine...este ora 2:50 a.m. si...stau bancuta...intinsa....asteptandu-mi moartea sa vina...dar nu prea vrea...infine...in ultimii ani am strans niste bani si...ei bine, la 6:00 a.m. ma voi imbarca in avionul catre Australia...Sedney...poate fi totusi un orasel destul de frumos...avand in vedere ca acolo am copilarut...sti...eu...pracric sunt pur Australianca, dar eu nu am acel accent specific, decat foarte rar...sunt o ciudata...infine...iti vine macar sa crezi ca vin in orasul tau? Mie inca nu...infine...poate ne vom intalni...intr-o zi...presupun...
P.S. Te iubesc