Si incepem cu calatoria lui Lukas de a o cere pe Rose de nevasta. Nu va inchipuiti ca va fi un proces usor. Nimic nu este usor cand vine vorba de Rose Arrington.
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Epilog
5 luni mai târziu...
Degetele i s-au oprit când au atins nodul rotund şi mătăsos care se afla la câţiva centimetrii sub sânul ei. „Este doar o cicatrice," a trebuit să îşi amintească. „Ea este bine acum," şi-a spus, ignorând vocea pizmaşă dinăuntrul său care a pufnit din cauză că a lăsat-o să fie rănită. „EA APROAPE A MURIT!" a şuierat vocea. „Nu," şi-a spus, închizându-şi ochii. „Ea nu a fost aproape de moarte". El nu avea să îi permită niciodată Morţii să o ia.
Aceasta probabil a simţit muşchii încordându-se ai braţului său şi s-a întors o idee ca să îşi treacă degetele prin părul răvăşit, încercând să îl aline. Ea fusese cea care fusese rănită şi tot ea încerca să îl calmeze pe el? „Naivă, micuţa femeie."
- Urăsc asta, a mormăit, trasând cu delicateţe bucata de piele unde glonţul a intrat în corpul ei în acea noapte a arestului lui Austin.
Trupurile lor goale erau încurcate sub o pătură subţire având doar luna plină ca martor.
- Reese cunoaşte un bun chirurg. Doar nu o întreba cum l-a cunoscut.
Rose a chicotit.
- Dar eu vreau să o păstrez, s-a plâns. Mă face să mă simt ameninţătoare. De parcă am propria mea Inimă Purpurie.
Aceasta poate o numea insigna ei de onoare. Cicatricea sa de luptă. Dar pentru el, era doar o constantă dovadă a faptului că a eşuat să o protejeze.
Au trecut cinci luni de la „accident" – aşa au ales să îi spună: Un accident. Nimic mai mult, nimic mai puţin. Cinci luni de lenevit şi pur şi simplu trăindu-şi viaţa ar fi trebuit să fie îndeajuns pentru Lukas. Unii ar fi făcut şi supradoză de la atâta timp singur cu o singură persoană, dar nu el. Nu cu ea. Numeşte-l egoist, dar îşi dorea ca acele cinci luni să fi fost mai lungi.
Prima dată când au făcut dragoste după „accident" a fost la o lună după operaţia ei. El a fost foarte atent şi delicat, încât aceasta aproape a lătrat la Lukas că o trata de parcă era făcută din porţelan.
Ceea ce l-a ofensat. Nimeni, niciodată, nu l-a acuzat pe Lukas Halstein că era un pămpălău în pat. Aşa că aruncându-i o privire şi mârâind, el a avut grijă de ea.
Momentele lor de pasiune erau deosebite, fluctuând între tandre şi provocatoare, între dulci şi sălbatice, între neîndemânatice şi suave. Dar un lucru rămânea constant, şi acesta era lipsa de reclamaţii de la clientul lui satisfăcut.
Acum, Rose revenise pe picioarele ei. Împreună cu tatăl ei, Michael, ei încercau să salveze ce mai rămăsese din imperiul lui LaBassiese. Nu pentru bani sau pentru moştenire, dar pentru traiul a mii de angajaţi care depindeau de ei.
Lui Rose şi Michael li s-a cerut să depună mărturie împotriva lui Austin pentru trişare, contrabandă şi producţia şi distribuţia de substanţe ilegale. Justiţia a fost făcută rapid şi fermă. Austin a primit un minim de patruzeci de ani în închisoare fără nici o ocazie de eliberare şi avea să se alăture grupului de OJ Simpson ca unul dintre celebrităţile care împodobeau închisoarea Lovelock, din Nevada. Din nefericire, din cauza lipsei de martori şi a unei dovezi mai consistente, cazul de omor împotriva lui Austin a fost înlăturat, spre supărarea familiei Arrington.
Deoarece Austin renunţase la toate bunurile lui în favoarea lui Rose, înaintea arestului său, aceasta a putut să păstreze o bună parte din bunurile lui Austin, incluzând lanţul de hoteluri, atât locale cât şi în afară. Agenţii federali poate nu reuşiseră să confişte toată averea lui Austin, dar Comisia de Jocuri s-a dovedit a fi mult mai greu de evitat când a anulat licenţa cazinourilor, ceea ce fusese o adevărată lovitură pentru Arringtoni.
Michael, care a petrecut aproape cinci ani în Shanghai şi Macau, a ales să se ocupe de toate hotelurile din Asia, în timp ce Rose a fost lăsată să se ocupe de reabilitarea MGM-ului şi a Mandarley, care amândouă au primit lovituri imense după arestul lui Austin şi accidentul de la Mandarley.
Rose l-a angajat pe Alcee să renoveze Mandarley. Iar Lukas nu era deloc încântat de idea de a-l vedea din nou pe lupul de Alcee, dar a înţeles motivaţia lui Rose de a angaja un prieten de familie.
Rose, care a fost prima care a admis că era novice în arena de management, s-a gândit că oamenii care depindeau de ea meritau ceva mai bun decât cineva care lua decizii pe bază de instinct. Aşa că a început să se ducă la un curs de afaceri, în timp ce lucra să recupereze licenţa de jocuri de noroc pentru cazinouri.
Lukas, de asemenea, fusese ocupat. În final, s-a decis să îi vândă Regenta lui Jacqueline. Până la urmă nu avea nevoie de o regentă când avea o adevărată regină. Şi şi-a canalizat energia în expansiunea Nordului şi a Luxorului ca un Eden al jocurilor de noroc din Las Vegas.
A vândut casa din Sprin Valley. Nici măcar toate amintirile lui preţioase din copilărie nu erau îndeajuns de puternice să alunge răul care s-a întâmplat în acea vilă. Ştia că părinţilor lui nu le-ar fi păsat. Reese găsise o casă cu două etaje în Laughlin. Avea o structură modernă cu o abordare minimalistă. Un stil foarte nordic. Iar Rose s-a îndrăgostit de aceasta imediat ce a văzut-o, la fel ca şi el. Nu era pretenţioasă sau luxuriantă, iar zidurile goale erau ca nişte pagini goale şi noi: era tabula rasa de care aveau atâta nevoie.
Cu câteva minore schimbări ale decorului şi un upgrade major al sistemului de securitate, era gata pentru ei. Aceştia deja se mutaseră de o lună în casă. Dar existau nopţi în care erau prea obosiţi să parcurgă drumul de o oră până în Laughlin sau atunci când trebuiau să se scoale de dimineaţă ca să participe la întâlniri matinale, aşa că alegeau să rămână la apartamentul lor de la Nord.
- Nu îmi oferii acea privire de căţeluş lovit! a zis, ţâţâind şi aşezându-se deasupra pieptului său.
Braţele lui s-au înfăşurat în jurul ei, blocând-o deasupra sa.
- Scapă de acea cicatrice şi te voi răsplăti regeşte, a tors, lăsând o cale arzândă pe gâtul ei cu săruturi pasionale.
Ştia foarte bine cât de neajutorată era împotriva acelui gen de asalt. Şi doar ca asigurare, el i-a muşcat pielea delicată a gâtului, făcând-o să suspine.
- Hm... o să am nevoie de mai multă convingere decât asta, a şoptit.
Cu o mână lipită de saltea, ea a început să îi tachineze sfârcul făcându-l să mârâie.
„La dracu' cu femeia asta."
Sucindu-şi trunchiul, el a întors-o să stea cu spatele pe saltea înainte să îşi croiască drum în jos pe trupul ei, dispărând sub pătură. El a lăsat o cărare de sărutări umede pe interiorul coapselor ei, în vreme ce îi localiza celelalte slăbiciuni. O atingere lungă cu limba sa, iar ea se zvârcolea sub el. Acesta a trebuit să o ţină de şolduri ca să o ţină locului. Cu fiecare atingere a limbii sale, ea se mişca din ce în ce mai eratic din cauza plăcerii ce i-o cauza.
Rose era cu adevărat o persoană foarte controlată, dar în acele momente nu se putea înfrâna. În pat, Lukas era cel care decidea cadenţa. Sau, cel puţin, asta îi plăcea să creadă.
S-a cutremurat când orgasmul a lovit-o, înainte ca el să îi ofere experienţa completă Halstein, iar asta era inacceptabil. Degetele ei i-au găsit umeri şi a început să îl tragă în sus, încercând să îşi elibereze şoldurile de mâinile lui.
Numai că Lukas şi-a pus mâinile pe talia mică, refuzând să îi dea drumul.
- Lukas! Nu mai vreau! a ţipat.
Doar că el nu terminase încă.
Limba lui a continuat să o tachineze, împingând-o spre prăpastie pentru a doua oară.
- Te rog... nu mai pot...
Lukas a luat rugămintea ei ca o provocare, încercând să îi ofere un al treilea orgasm înainte să îi dea drumul.
Rose era doar o gelatină lipsită de oase când el a ales să se aşeze lângă ea.
- Acesta... a fost un argument foarte bun, a spus răguşită.
El a râs, stând pe o parte şi plimbându-şi degetele pe pielea ei transpirată.
- Deci? a întrebat, arcuindu-şi arogant sprânceana. Vei scăpa de cicatrice?
Ea a râs. Colţurile ochilor ei s-au încreţit din cauza zâmbetului luminos; zâmbet care îl făcea să se simtă infuzat cu căldură.
- Eu deja am stabilit o întâlnire cu doctorul lui Reese. O să îl văd săptămâna viitoare.
Lukas s-a holbat la ea.
- Ştiam cât de mult o urăşti, a gângurit apropiindu-se de el.
- De ce nu mi-ai spus imediat? a întrebat, încercând să îşi ascundă uşurarea sub ofensa falsă.
- Voiam să te surprind.
Şi-a înfăşurat mâinile în jurul mijlocului lui şi şi-a lipit trupul de al lui. Şi-a mişcat şoldurile încet, tachinant. Nu trebuie să fie un chirurg de rachetă să ştie la ce făcea aluzie. Sau era savant de creier?
La dracu', acea mişcare giratorie îl făcea prost.
***
2 luni şi 5 zile mai târziu...
I
- Aceasta este o insultă către stelele mele!
Marcus Bianchi nu era un bucătar fericit. El mormăise, se îmbufnase şi protestase în ultimele câteva ore.
- Este ca şi cum ai folosi un Ferrari să cumperi peşte de la piaţă!
Lukas a dat din cap, fără să îşi ia ochii de pe bileţelul de pe masă, mormăind cuvintele în continuu ca să nu le uite. Nu avea răbdarea necesară să îşi consoleze prietenul şi sclifoselile sale constante, deoarece acea noaptea trebuia să se învârtă doar în jurul ei. Deoarece acea era seara când el avea să îi pună întrebarea întrebărilor.
- Măcar mă asculţi, nebunule?
Lukas a îngăimat o scurtă afirmaţie, ridicându-şi paharul şi luând o gură din vinul de Bordeux.
- Îţi spun, Lukas, dacă vrei să o impresionezi lasă-mă să îmi fac scoicile mele beurre blanc sau creveţi scampi. Nu nişte afurisite de ouă bătute.
Lukas a oftat exasperat, privindu-şi prietenul italian.
- Vei rămâne la ouă. Poţi să îţi faci scampi mai târziu. Vreau oua ca deschizător.
Marcus a răspuns cu un pufnet.
- Uită-te la tine. Uită-te la ce ai fost redus. Marele Lukas Halstein transpirând ca un porc încercând să memoreze un idiot bileţel de duzină.
Acesta şi-a golit paharul dintr-o singură gură.
- Trebuie să fie perfect. Am făcut-o să aştepte prea al dracului de mult pentru asta ca să o dau în bară acum. Acum fi un băiat cuminte şi găteşte ouăle alea.
Îi ceruse lui Nadine, bucătăreasa şefă, să închidă Il Capriccio mai devreme doar pentru asta. El l-a pus pe Marcus să zboare din New York să fie bucătarul lor pentru acea noapte. Iar acesta fusese un complice doritor până în momentul în care Lukas i-a cerut să facă ouă bătute. Ea, în ultimul timp, nu avusese apetit şi se gândise că prezenţa lui Marcus avea să o facă să mănânce mai mult.
- Nici un vin nu va putea să complimenteze asta, a încercat Marcus încă o dată.
- Nu contează. Rose nu a mai băut o picătură de la accident. Nu i s-a permis alcool pentru două luni cât se recupera. Iar acum are voie să bea doar un pahar sau două ocazional, însă ea a optat să nu mai bea deloc.
- Atunci eşti futut, prietenul meu, a zis Marcus. Fără alcoolul care să îi înceţoşeze minte, nu te aştepta la un „da" uşor.
- Vorbeşti din experienţă, nu? a răspuns Lukas cu un zâmbet. Câte femei ai intoxicat care s-au trezit căsătorite cu tine în ziua următoare? Două, trei?
Marcus i-a arătat un gest deloc măgulitor.
Lukas a dat din cap, pufnind.
- Dumnezeule, trebuie să fiu foarte disperat să accept idei de la un bărbat care a fost căsătorit de patru ori şi divorţat la fel de des.
Marcus l-a fulgerat cu o privire ucigaşă, arătând cu vârful cuţitului spre el.
- Râzi acum, prietene. Dar eu, cel puţin, am reuşit să fac patru femei să spună „da".
A lăsat cuţitul pe tocător şi s-a dus în faţa lui Lukas, care stătea pe un scaun de la barul din inox.
- Care, mai exact, este planul tău? Şi ce dracu' este pe acel bileţel?
A încercat să îl fure de la Viking, dar acesta s-a dovedit a fi prea rapid pentru italian.
- Haide. Foloseşte-mă pe mine ca şobolanul tău de experiment. Prefăte că sunt Rose şi încearcă. Voi încerca să nu râd, a spus serios înainte să adauge, prea mult.
- Tâmpitule, a şuierat Lukas.
Şi-a privit prietenul cu atenţie, apoi a oftat. Avea nevoie de cineva care să îi ofere o părere. Marco poate nu era alegerea ideală, dar nu avea pe altcineva. S-a gândit că dacă putea să supravieţuiască batjocorii lui Marco, atunci era invincibil.
- Dacă vei râde, te voi lovi în gât, l-a ameninţat înainte să îşi dreagă glasul şi să îşi îndrepte umerii.
Marcus s-a sprijinit pe coate pe tejgheaua din fier şi i-a apucat obrajii, clipind exagerat.
„Asta este o idee tâmpită," a oftat Lukas, înainte să îşi fixeze ochii pe bileţel şi să îşi înceapă solilocul.
- Când Marco te-a întâlnit...
- Oh, da, da, începe cu asta, a spus Marcus entuziasmat.
Lukas l-a făcut să tacă doar cu o privire tăioasă. Italianul şi-a pus degetul peste buze, după care a mimat cum îşi închide buzele şi aruncă cheia, după care i-a făcut semn să continue.
Lukas a oftat din nou, întrebându-se dacă nu ar fi fost mai bine să bage o bucată de pâine în gura italianului.
- Când Marco te-a întâlnit, a repetat, el mi-a zis că tu nu eşti de mine. Că ar trebui să fug în direcţia opusă, deoarece – cuvintele lui, nu ale mele – tu mă vei răni cu adevărat. Nu l-am crezut, desigur. Eram destul de arogant ca să cred că te voi putea îngenunchea. Că doar cu uneltele potrivite te voi subjuga şi te voi face să capitulezi. A făcut o pauză, imaginându-se cum îngenunchea în faţa ei. Bănuiesc că este destul de evident că am crezut greşit. Ar fi trebuit să ştiu că tu aveai să fi cea care să mă facă pe mine să cad în genunchi. Şi dacă mă vei accepta, îţi promit că singura presupunere pe care o să o mai fac în această viaţă va fi să nu mai fac presupuneri niciodată.
Zâmbetul siropos al lui Marcus a rămas blocat pe chipul lui în timp ce se holba la Viking. Acesta şi-a închis gura, şi-a îndreptat spatele şi şi-a întins braţele către Lukas, exclamând:
- Ia-mă acum, tu, mare şi rău, Viking!
Lukas şi-a ţinut promisiunea şi l-a lovit pe prietenul său în gât cu spatele mâinii.
Rose întârzia. Ea avusese o zi plină. A trebuit să se întâlnească cu nişte ziarişti pentru câteva articole din reviste şi apoi a trebuit să ia cina cu doamnele care lucrau pentru Comisia de Jocuri de Noroc. El ştia că nu îi făcea plăcere să linguşească, dar cu licenţele de la MGM şi Mandarley sub pericol, era un sacrificiu ce trebuia să îl facă.
A intrat în restaurantul gol, cu obrajii înroşiţi din cauza aerului rece de iarnă.
- Am un nou respect pentru linguşitori. Cine îşi putea închipui că este atât de dificil? a spus, apropiindu-se de masa lui. Nu părea să fi observat lipsa clienţilor. Asta sau se aşteptase ca Lukas să facă ceva de genul acela. Scuze că am întârziat. A fi bogat este atât de al dracu' de greu!
El a ajutat-o să îşi dea jos haina şi apoi a pus-o pe scaunul de lângă sine.
- Eu, cel puţin, te plăceam mai mult când erai săracă.
Rose a chicotit. Acel gen de chicotit care se ducea direct în pantalonii lui.
- Şi eu mă plăceam mai mult când eram săracă. Nu trebuia să zâmbesc atât de des şi aveam mai puţini prieteni de delectat.
Şi-a înclinat capul să lase un sărut cast pe buzele ei, înainte să se întoarcă la scaunul său.
- Nu trebuie să le faci pe plac, ştii. Tu trebuie doar să mă satisfaci pe mine.
Şi-a dat ochii peste cap, pufnind.
- Ţi-ar plăcea asta, nu-i aşa?
- Foarte tare.
A zâmbit, după care s-a uitat prin încăpere.
- O întrebare rapidă: unde sunt ceilalţi clienţi?
- Marco i-a speriat.
- Marco este aici? a spus îndreptându-şi privirea spre bucătărie entuziasmată.
Şi de parcă îl convocase, diavolul italian a apărut pe uşile rabatante cu braţele deschise.
- Mia bella!
Rose s-a ridicat din scaun exact când italianul s-a oprit lângă masa lor.
- Oh Dumnezeule! Chiar eşti aici! a exclamat, îmbrăţişându-l.
Lukas a regretat instant că l-a adus pe iritantul bucătar. I-a oferit prietenului său, care îi îmbrăţişa viitoarea logodnică un pic prea tare, trei secunde generoase înainte să îşi dreagă glasul ca să le atragă atenţia. Marco a mai ţinut-o câteva secunde, aruncându-i lui Lukas un zâmbet viclean.
„Bastardul!"
- Cred că miros ceva arzând în bucătărie, a zis Lukas tăios.
Marco a dat din mână nonşalant, ajutând-o pe Rose să se aşeze.
- Trebuie să fie de la fumul care îţi iese pe urechi.
Lukas i-a oferit o privire care ar fi transformat un bărbat mai puţin insuportabil în piatră. Dar Marco doar a zâmbit, după care a dispărut în bucătărie să le aducă primul fel. Acesta a dispărut înainte ca cineva să realizeze că plecase. A pus două clopote din argint pe masa lor apoi i-a făcut semn la maitre'd să aducă pâinea cu usturoi din bucătărie.
Lukas a înghiţit nodul ce i se formase în gât, în timp ce se holba la clopotul ei. Bucătarul cu stelele sale Michelin a făcut onoarea de a ridica capacul sub formă de clopot. Era un efort conştient de a nu respira prea rapid, în vreme ce îi privea expresia devenind una încântată când a văzut ouăle bătute. Un punct pentru Viking.
Inelul se afla sub ouă. Ea nu avea cum să îl rateze. Imediat ce îşi înfigea furculiţa prin grămada de masă pufoasă şi galbenă ea avea să audă clickul distinctiv.
Şi-a ridicat tacâmul, pregătită să ia prima gură când maitre'd a apărut cu pâinea. Aroma puternică de usturoi a impregnat aerul. Furculiţa i s-a oprit în aer, fixându-şi atenţia pe pâinea caldă din mijlocul mesei.
Culoarea i-a dispărut de pe chip instant.
- Asta e pâine cu usturoi? a întrebat, punându-şi mâna la gură. La dracu'. Scuze, Lukas. Trebuie să...
Nu a apucat să termine, în timp ce a fugit de la masă, aproape dărâmând scaunul şi s-a dus la toaletă.
Lukas a aruncat şerveţelul alb de pe poala sa, ducându-se după Rose cu Marco urmărindu-l de aproape. A apăsat pe clanţă, doar ca să realizeze că ea s-a încuiat înăuntru.
- Ce dracu' ai pus în acea pâine? a şuierat către prietenul său, care a făcut câţiva paşi înapoi pentru a se feri de furia Vikingului.
- Usturoi, ce altceva?
- La naiba. Am uitat. Ea nu poate suporta mirosul de usturoi.
- De când?
- Nu ştiu, de o lună, poate? La dracu'! Rose? Eşti în regulă? a întrebat Lukas, bătând în uşă.
Cum putea ceva atât de simplu ca usturoiul să îi dea peste cap planurile?
Era prea preocupat să se mustre pentru că ratase un detaliu atât de important că nu l-a văzut pe Marco zâmbind satisfăcut şi frecându-şi barba, în timp ce a mormăit: „Interesant".
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
De moment atat. Pentru ca am promis ca pana la Craciun voi posta cate un nou capitol la toate povestile mele. Si - pentru cei interesati - ma refer aici si la Mijlocitoarea.
Sper ca v-a placut acest mic cadou de Craciun din partea mea pentru toti cei care ati citit aceasta poveste si ati votat si comentat. Multumesc pentru sustinerea voastra! >:D<