De cate ori iubito,de noi mi-aduc aminte,
Oceanul cel de ghiata mi-apare inainte:
Pe bolta alburie o stea nu se arata,
Departe doara luna cea galbena -o pata;
Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite
O pasare pluteste cu aripi ostenite,
Pe cand a ei pereche nainte tot s-a dus
C-un palc intreg de pasari,pierzandu-se-n apus.
Arunca pe-a ei urma privi suferitoare,
Nici rau nu-i pare-acuma,nici bine nu...ea moare,
Visandu-se-ntr-o clipa cu anii inapoi.
Suntem tot mai departe deolalta amandoi,
Din ce in ce mai singur ma-ntunec si inghet,
Cand tu te pierzi in zarea eternei dimineti.