Îmi amintesc aceea zi perfect.
Flashback •○•○•○•○•
Ești un copil norocos. Familia ta te iubește, locuiești într -un conac imens și frumos, o mulțime de servitori făcându -ți pe plac.
Una din croitorese se lupta cu tine pentru a îți pune rochia pe care o făcuse. Trebuie sa participi la un bal.
Cerul e destul de întunecat, fulgerele luminând într -un mod straniu pământul. Tunetele puternice te fac sa îți închizi ochii și sa te cuibărești mai bine la pieptul tatălui tău. Trăsura în care te afli începe sa meargă în direcția greșită deoarece caii s-au speriat din cauza unui tunet mult mai zgomotos. Începi sa te panichezi lacrimile
încețoșându-ti privirea.
- Scumpo, nu plânge! spune tatăl tău. Totul o sa fie bine.
Încerci sa îți controlezi frica , dar nu reușești. Părinții tai te arunca din trăsură rostogolindu -te de câteva ori. Privești cum se îndepărtează de tine, un fulger lovind -o . Fugi sperând sa găsești pe cineva. Din cauza rochii te împiedici de câteva ori , așa ca începi sa tragi de material pentru a nu te mai încurcă. Ești murdara de noroi, speriata , dar continui sa alergi.
End Flashback •○•○•○•○
De atunci ai fost crescută de niște oameni de rand. Aveai doar 6 ani când s-a întâmplat acea tragedie. Tot speri ca într -o buna zi sa ajungi, din nou, în acel conac frumos, sa porti numele familiei tale nu a celei adoptive. Zece ani în care ai tot așteptat ca cineva sa vina după tine.
- (n/t) ! te strigă "mama" ta. E cineva aici care te caută.
Mergi sa vezi cine ar putea fi.
- Bună ziua , Tânără Stăpână! spune brunetul.
Îl privești uimită. Un barbat atât de frumos te caută.
- Tânără Stăpână? spui. UNDE NAIBA AI FOST 10 ANI DE ZILE?
Acesta începe sa râdă și te ia pe sus. Le mulțumește oamenilor care au avut grija de tine în tot acest timp
dându-le o suma de bani maricică. Ajungeți în trăsură. Te așezi în capătul opus al acesteia fiind destul de departe de barbatul acela dubios care te luase.
- Cine naiba ești? întrebi agitata.
- Majordomul tău.
- Serios ? Și ce ai făcut 10 ani de zile?
- Am restaurat conacul familiei tale.
- De ce ai face asta? Era minunat și înainte.
- ~râde ~
- Ce e atât de amuzant ?
- Faptul ca tu nu ști nimic.
- ASCULTA AICI ! ~ te ridici nervoasă~ ÎN TOT ACEST TIMP AM FOST NEVOITĂ SA STAU CU NIȘTE STRĂINI FIINDCĂ NIMĂNUI NU I-A PASAT DE MINE. PĂRINȚII MEI SIGUR AU MURIT ÎN ACEA NOAPTE GROAZNICA, RUDELE MELE NICI MĂCAR NU S-AU SINCHISIT SA MĂ CAUTE , IAR ACUM UN STRĂIN INUTIL VINE ÎN FATA MEA ȘI FACE PE INTERESANTUL! CINE TE CREZI ?
Trăsura trece printr-o groapă. Fiind în picioare , îți pierzi echilibrul și cazi peste majordom. Mâinile sale îti cuprind talia, capul tău fiind afundat în pieptul lui bine lucrat. Nu îndrăznești sa te dezlipești de el fiindcă obrajii tăi sunt îmbujorați.
- Mă cred un al naibii majordom. Apropo, numele meu este Sebastian Michaelis, spune.
Vocea sa este atât de plăcută, hipnotizanta. "Sebastian, cred ca vei fi mai mult decât un simplu majordom."
3 ANI MAI TÂRZIU
Ai reușit sa faci numele familiei tale mult mai cunoscut ca înainte. Lucrurile pe care le-ai aflat de-a lungul acestor ani au fost destul de șocante, părând ireale, desprinse din poveștile pe care le spui copiilor ca sa îi speri. Sebastian, majordomul tău, este de fapt un demon. Părinții tai au făcut un pact cu el pentru a te proteja. În seara balului trebuia sa fi omorâtă, dar demonul te-a salvat luând sufletele părinților tai. Conacul fusese distrus în aceeași seara de către familia (nume de familie la alegere). Origanizasera acest bal special pentru asta. Te voiau moarta fiindcă erai singurul lor copil, iar dacă tu nu mai erai , nimeni nu ar mai fi dus numele familiei tale mai departe.
- Sebastian, sunt obosita, spui. E destul de târziu și mâine vreau sa mă trezesc devreme, sa mă ocup de conac.
O data pe lună îți luai o zi liberă pentru a face curat alături de brunetul ăla perfect. Deși nu o arăți, ești îndrăgostită de el. Te ridici de la birou și mergi spre pat. Simți cum Sebastian începe sa înlăture hainele pe care le porți. Încă nu te obisnuisei cu asta, din când în când mai dându-i peste mâini. Când ești aproape expusă în fata lui te întorci cu spatele. Îți întinzi mâinile în așa fel încât sa le poți băga pe mânecile cămășii de noapte. Începi sa închizi nasturii, Sebastian râzând.
- Încă nu ați reușit să vă obișnuiți cu asta, Tânără Stăpână? întreabă fiind foarte aproape de tine.
- În acei ani în care a trebuit sa trăiesc precum cei normali , mă îmbrac singura. Corpul meu s-a schimbat destul de mult și nu îmi doresc sa îl vezi.
- Rușinoasă?
- Sebastian! Încetează!
Continui sa închizi nasturii, însă când ajungi la nivelul sânilor, brunetul te întoarce cu fața spre el.
- Ai un corp frumos, spune. Nu mai fi atât de egoistă și lasă-i și pe restul sa se bucure de el.
Pieptul tău generos este destul de dezgolit, Sebastian fiind mulțumit de ceea ce vede. Își trece limba peste buze împingându -te în pat. Se pune deasupra ta începând sa îți sărute unul din sâni. Pe celălalt îl mângâie, acest lucru făcându -te sa te exciți. Îți prinde sfârcul intre dinți și îl mușcă ușor.
- Se - Sebastian! Oprește -te! gemi.
Incepe sa il tachineze cu limba făcând mișcări circulare. Valuri de căldură îti inundă corpul. Începi sa iei guri mari de aer, plăcerea pe care o simti fiind foarte greu de suportat. Se retrage pentru a te privi în ochi. Obrajii îti sunt roșii. Respiri scanat. Ai ochii închiși, capul fiind ușor dat pe spate. Sebastian se apropie de chipul tău mișcându -ți buza inferioară. Se ridica spunând:
- Noapte buna, (n/t)!
Îl privești cum pleacă zâmbind satisfăcut.
😈😈😈😈😈