- Nu ne-am văzut de ceva timp, iubito.
Cuvintele lui o topiră pe fată dar o și enervau. Abia acum realiza că e viu, e acolo, când își întinse mâna și îi dădu jos ochelarii de la ochi. Zâmbetul îi dispăru de pe față, când îi văzu ochii roșii și cearcănele.
-Ce e cu tine?Vocea lui era răguşită.
-Ce nu e cu mine, mai bine zis.
-Ai plâns? Îi mângâia obrazul încet.
-Doar transpiram cu ochii. Glumi ea, punându-şi mâna peste a lui.
-Ce s-a întâmplat? Părea îngrijorat.
-S-a întâmplat că am dat de un tâmpit, idiot bun de nimic și prost. Asta s-a întâmplat.
-Și frumos, nu uita de frumos. Glumi ca să mai destindă atmosfera. Întinse mâna spre ea, prinzând-o ușor de ceafă.
-Și mai ales modest. Îi mângâie chipul și se apleacă mai mult spre el, parcă fiind vrăjită până frunțile lor se ating.
-Am crezut că nu te mai văd. Mi-mi-a fost frică de gândul ăsta. Șopti el cu glas stins.
Fata doar dădu ușor în semn aprobator din cap.
-Dacă eşti prost. Îi reproşă supărată.
-Îmi pare rău că sunt încăpățânat.
-Și mie, idiotule. Mărturisi în cele din urmă ea, privindu-l serioasă.
-Ție ce ?
-Mi-a fost frică.
Îi trase fața mai aproape de el și-și uni buzele cu ale ei, întru-un final, după atâta timp le putea simți. Îi fusese dor de ele. O sărută încet apoi se desprinse puțin, speriați de bipăitul aparatului la care era conectat.
-Uite ce-mi faci. Spuse el arătând spre monitorul ce indica bătăile inimii.
-E nimic pe lângă ce ai făcut tu.
-Mă ierți? Se uită rugător la ea.
-Mă mai gândesc.
O sărută din nou, ea răspunzându-i, fiind la fel dornică să-l simtă, precum era el.
-Dacă te mai gândești, atunci de ce-mi răspunzi la sărut? O privea curios cu zâmbet sfios.
-Dar nu eu îți răspund. Vorbi sinceră.
-Nu? Atunci cine?
-Sentimentele.
Jimin o trase mai aproape de el, scâncind ușor când simți înțepături în zona rănită. Le ignoră, sărutând-o din nou pe cea pe care încercă s-o îndepărteze de câteva luni. Sărutul lor deveni pasional, bucurându-se de el din plin. Fata ajunse aplecată peste el, cu mâinile pe pieptul lui.
Jimin o prinse în brațele lui, strângând-o ferm. Nu avea de gând să o mai lase să plece.
Se despărți doar pentru a respira, apoi el îi sărută fruntea şi obrajii, revenind în cele din urmă la buzele ei.
O muşcă ușor de buza de jos doar pentru a intensifica sărutul, ea gemând surprinsă , iar el profitând strecurându-şi limba în sărut.
-Nu-i secția de recuperare a timpului în pat pierdut. Dacă vă mai lăsăm puțin, mai că recuperați cele 3 luni de azi. Hoseok vorbi, speriindu-i pe cei doi, intrând în cameră însoțit de Namjoon. Ji Ana roșii imediat, iar Jimin doar râse.
-Ai o perdea între, căști ai, telefon da, muzică la fel. Glumi Jimin sărutându-i mâna iubitei lui, ce îi evita privirea acum.
-Nu fi nesimțit Jimin. Ji Ana îl certă. Dacă eşti rănit nu înseamnă că nu te bat şi eu.
-Jagiya, doar n-ai da în mine când abia m-am trezit. Zâmbi inocent.
-Nu aş da? Serios? De câteva zile mi-am făcut listă de persoane de bătut. Şi ghici ce?
-Eu nu mă aflu pe ea, fiindcă sunt în inima ta? Încercă el să scape, ridicându-se încet pentru a se sprijini de tăblia patului.
-Greșit. Eşti primul, al doilea şi al treilea. Ridică mâna la el, nervoasă. Nu ai idee cât mă abțin, încă, idiotule!
Îi prinse mâna şi i-o lăsă jos, împletindu-şi degetele cu ale ei.
-Dacă îți zic că îmi pare rău, mă ierți? Se uită rugător la ea, fiind totuși sincer.
-După ce îți revii, te bat şi te aduc pe patul ăsta din nou, poate iau în considerare asta. Îşi trase mâna din a lui, având acum brațele încrucișate la piept.
-Deci vrei să mă aduci în pat, hm? Jimin zâmbi pervers.
-Da. Ce ? Nu! Nu la asta mă refeream. Ji Ana îl privea nervoasă.
- Ai zis da. Nu poți lua cuvintele după ce le-ai zis.
-Dar în schimb îți poți lua bătaie din nou, după ce te bat prima dată.
-Eşti mai sad...
-Sunt nervoasă, tâmpitule! Îi tăiă replica. Zi mersi că încă sunt aici cu mâna goală şi nu cu o tigaie în brațe pregătită să-ți frig una în creieri în speranța că-ți vine mintea la cap.
-Preferam să rămân la întrebarea cine eşti.
-Preferam să nu-mi storc creierii pentru tine. Răspunde pe același ton ca al lui.
-Nici bine nu vă împăcați şi vă omorâți? Hoseok se amuza de cei doi cu Namjoon.
-Cine a zis că ne-am împăcat? Ji Ana se uita la el urât.
-Dar m-ai sărutat! Nu comentezi dacă-ți zic jagiya. Vorbi confuz Jimin.
-Şi ce dacă? Şi tu m-ai sărutat înainte de a fi împreună şi după m-ai evitat. Îi aduse aminte de seara cu provocările.
-Când a făcut asta? Emma întrebă curioasă, intrând în salon. Fu urmată de Kate şi Hannah.
-Te-a sărutat înainte şi nu ne-ai zis? Hannah îşi puse mâinile în şold.
-Dar ți-am zis că era spre binele tău. Se apăra el, în fața celor ce voiau să afle ce şi când a fost.
-Când a fost asta? Kate se uita la ei.
-În seara în care am jucat adevăr şi provocare. Le lămuri pe fete.
-Eu zic să-mi mulțumești că nu te-am lăsat să te îmbeți acolo.
-Eu zic să taci că mai am puțin şi-mi vărs tot nervii pe tine. Îl privi serioasă şi se aşeză între cele două paturi.
-Deja o faci, nu cred că mai e nevoie să amâni. Spuse mormăit, părând supărat.
-Haide măi că este inocent. Interveni Emma văzându-l supărat pe Jimin.
-Îhm. Sigur. Şi eu sunt cea mai inteligentă de aici.
-De fapt, eu sunt. Namjoon o privea atent, zâmbind.
-Eram sarcastică, mă! Îşi aruncă mâinile în aer nervoasă.
-N-ai putea ca o iubită drăguță ce eşti, doar să mă săruți şi să mă iei în brațe? Se plânge cel ce avea să devină cât de curând victima nervilor fetei.
-Meriți? Nu mi-ai omorât destul creierii şi inima, ca să pot să fiu acum dusă cu totul, să fiu atât de bună şi nebună după tine şi să te iert imediat. Răbufni ea.
-Hei, calmează-te! Hoseok întinde mâna spre ea. Nu te enerva aşa.
- Dacă e prost, normal să mă enervez.
-Dar ce am făcut? Se revoltă Jimin, privind la ea.
-Nimic bun. Asta ai făcut. Nimic bun. Țipă la el şi-şi puse fața în palme.
Răbufnise. Stresul, lipsa somnului, nervii şi criza de plâns abia reținută în mașină o duceau la declin mintal. Era obosită, nu mai voia nimic, doar liniște şi să se desprindă de tot. Faptul că mama ei devenise probabil o ştoarfă ieftină, că nu era dorită ca fiică, că totul era din vina ei.
-Hei, Ji Ana! Hoseok o scutură când îi observă corpul mişcându-se ușor. Hei, plângi?
-Ji, eşti ok? Namjoon se apropie de ea, lăsându-se la nivelul ei. O observă plângând.
-Ce-i cu tine? Are legătură cu tine şi locul în care ai fost plecată?
-Nu-mi mai aduce aminte. Vorbi pe un ton scăzut.
-Ce? Unde ai fost? Jimin se uită atent la ea. Moment în care mama lui intră în salon.
-Nicăieri.
-Nu, mă minți. Și jumătate mort, tot îmi dau seama. Ridică vocea fără să vrea.
-Park Jimin! Mama lui strigă pe un ton impunător, la vederea celei care acum plângea în hohote.
-Da! Aproape țipă.
-Idiotule, nici bine nu te trezești şi îi provoci crize. Fata asta a stat lângă tine după ce că eşti idiot, iar tu ce faci? Îl ceartă aceasta.
-Nu-i vina lui. Şopti ea ştergându-şi ochii.
-E principalul idiot de aici. Nu-i căuta scuze. Îi aruncă un plic pe pat lângă el. Ce e asta? Tu eşti chiar prost? Să fiu mândră că am un erou, unul care mă pune să mint o biată fată ?
-Cum a ajuns la tine asta? Se uită atent la mama lui, care mai că-l tranşa din priviri.
-Cum a ajuns şi la ea. Arată spre Ji Ana.
-Cum a ajuns la ea? Se uita când la una când la alta. Cum a ajuns la tine ? Ce e asta? Jimin era confuz, nu înțelegea cum şi ce s-a întâmplat. Namjoon, ai zis că ştie că sunt la spital acum, cum a aflat? Îl interogă pe băiat.
- Yoongi i-a dat scrisoarea, când s-au terminat filmările. Recunoscu în final.
-Yoongi, ce ? Abia procesa informațiile.
-Tot nu te scuză că eşti idiot. Mama lui îl certă.
-Nu e vina lui. Ji Ana vorbi mai tare, de data asta. Nu e vina lui că sunt eu într-o ipostază proastă. Doar ... doar. Nu vru să spună despre întâlnirea cu mama ei. Doar obosită. Sunt obosită. Atât.
-Nu-l apăra domnișoară.
-Ba-l apăr. Spune sigură pe ea, Jimin şi cei din jur fiind uimiți de schimbarea ei de stare.
-Îl aperi? Se uită direct la ea, menținând privirea intimidantă.
-D-da. Răspunse ea, întrebându-se dacă mama lui avea să-i bată acum pe amândoi.
-Deci îl iubești pe prost? Îşi puse mâna în şold.
-E-eu... n..
-Deci da. Așadar... zâmbi larg.
-Mama. Gata. Lasă-mi prietena în pace. Jimin îi luă apărarea fetei.
-De ce ? Nu a vrut să vină cu tine să mă cunoască. Crede că sunt bună? Că o iert aşa?
-Mam...
-Tu taci până nu mă iau şi de tine. Deci, domnișoară Ji Ana, tu eşti iubita acestui nătărău. De ce nu ai vrut să vii la mine?
-C-ce? Putea să-şi jure că a Jimin a moștenit genele acestei femei. Era bipolară ca el.
-Te sperii? Întrebă zâmbind larg şi malițios.
-S-sunteți des-s-tul de intimidantă. Recunoscu fata.
- Serios? Atunci mi-a ieşit!
Ji Ana privi confuză, o observă cu coada ochiului pe Kate şi Hannah cum ies din salon, făcând semn că merg la fumat.
Eun Mi se apropie de cea care era pierdută. Jimin protestă înainte de a ajunge la ea.
-Lasă-mi prietena în pace, mamă. Nu se simte bine, așadar termină cu glumele proaste.
-Glume? Vreți o glumă? Sunt aici, de ce nu spui așa? Jin îi întrerupse pe cei ce erau ținuți în suspans de mama lui Jimin.
-Nu! Toți cei din salon vorbiră la unison. Nu vrem.
-Deci... cum se numește un pirat ieşit la pensie? Jin se aşeză lângă Emma pe canapea, Namjoon i se alătură imediat după.
-Nu. Te rog, nu, Jin. Ji Ana îl privea serios.
-Expirat! Spuse răspunsul ignorând-o pe fată. Jimin izbucni în râs, la fel şi mama sa. Restul doar priveau absenți, inexpresivi. Cel puțin atmosfera se mai liniști.
-Nu te speria de ea, aşa proaste sunt glumele ei în general. Jimin se aplecă, scâncind spre cea cu părul roz care privea la mâinile ei.
-Ce ai? Se uită la cel ce se ținea de locul înjunghiat.
-Mă mai doare. Destul de tare ce e drept. Am nevoie se iubire să treacă. Zâmbi copilărește spre ea, făcând-o să ofteze.
-Pupă-l şi îi trece! Emma se amuză de cei doi certăreți.
-Eu aş propune altceva. Eun Mi îi privi zâmbind cu o expresie cu subînțeles.
-Mamă!
-Ai crescut fiule, pot face glume de genul cu tine. Nu mai eşti copil. Râde şi îi face cu ochiul.
Jimin doar îşi acoperi fața cu brațul, ruşinat de comportamentul mamei lui.
-Pentru asta sunt mamele, să te facă de râs! Se amuză ea din nou. Nu-i aşa, Ji Ana? Mama ta nu face la fel?
Ji Ana privea inexpresivă la mâinile ei. Nu era subiectul ei forte, nu era un subiect pe care-l prefera.
Mama mea e mă vinde şi-mi distruge viața. Mama mea e o femeie de moravuri ușoare.
Mama mea mă urăște. Mama mea îşi dorește să nu mă fi născut niciodată. Gândi ea, neavând curaj să îi zică pe fața asta celei entuziasmate, care aştepta un răspuns.
-Da. Abia şopti, Namjoon prinzându-se rapid de locul în care fusese când minți. Se ridică şi se duse la ea, când Eun Mi plecă să vorbească cu medicul din nou, urmând să se întoarcă la hotel pentru a termina câteva dosare de citit.
-Ai fost la ea. Namjoon o privea direct.
Ji Ana îşi mută privirea de la el spre picioarele ei.
-Ai fost la ea. De asta ai mințit. Ji Ana, îți place să suferi? Vorbi mai tare.
Jimin o privea pierdut, chinuindu-se să înțeleagă ce mai exact vorbeau cei doi.
-Ji Ana!
-Da. Am fost. Recunoscu după un timp sătulă de presiunile prietenului ei.
-De ce? Ştiai că vei fi rănită. Nu s-a schimbat în atâta vreme, vrei acum? Era blând.
-Oricine merită o şansă, nu? Vorbi vinovată de alegerea făcută.
-Doar cine merită. Nu şi ea. Te-a rănit, te-a ascuns de prieteni, te-a vândut. Nu se va schimba.
Jimin înțelese despre ce era vorba. Cea de care vorbea era mama ei. Mințise să meargă să o vadă? Ce pierduse?
-Ce ți-a zis? De ce eşti aşa abătută?
-Mai nimic. Doar îmi pare rău, Namjoon. N-am putut să nu mă duc. Era mama. Dar... dar aşa credeam. Copiii seamănă cu părinții, nu?
-Da, seamănă... dar semeni şi tu, dacă asta te deranjează. Încerca să o aline cumva.
- Nu, nu sunt. Namjoon, nu pot fi o... curbă. Şopti, începând să lăcrimeze.
-Curbă? Namjoon era ușor derutat. Vrei să zici curvă? Ji Ana...
-Nu-i pot semăna. Nu pot fi aşa ceva. Nu vreau să fiu aşa ceva.
-Ce ți-a zis? Întrebă nervos, dorindu-şi să o strângă de gât pe cea care îi tot complica viața prietenei lui.
-Deun Bae şi aia.
-Era şi Deun? Şi tu ai mers? Tu nu ai minte?
-N-am ştiut. Ridică din umeri oftând.
-Off, tu creier prost. Trebuia să-mi spui măcar că acolo mergi.
-Trebuia...
-Iub...Ji Ana, se corectă Jimin imediat, pentru a evita vreo altă criza a fetei.
Îşi întoarse fața spre el zâmbind strâmb şi așteptând să zică ceea ce avea de spus. Ochii lui erau obosiți, ușor roşiatici, iar pielea palidă. Avea fruntea transpirată, ceea ce o făcu pe fată să se întrebe dacă are febră.
-Mulțumesc! Spuse zâmbind senin către ea, făcând-o să înghită în sec. Doar afirmă din cap.
Uşa salonului fu deschisă, iar Emma ce era atentă la telefon la ştirile ce dezvăluiau că ea se afla într-o relație cu Jeon Jungkook, tresări speriată.
-Ce cauți tu acolo? Şi tu, accentuă cuvântul nervoasă , acolo?
Jungkook fu adus în salon într-un căruț cu rotile, având glezna stângă prinsă într-o faşă elastică de mai multe ori. Cea care îl ajută nu era alta decât Aae Mi.
- Kookie oppa ? Ce ai pățit? Se ridică şi se duce la el.
Jungkook o prinde de ceafă şi o trage spre el, sărutând-o apăsat. Fata fu luată prin surprindere, răspunzând întârziat sărutului. Kookie o trase mai aproape de el, parcă vrând să arate că este a lui.
Se desprinse răsuflând greu, ținând fruntea încă lipită de a lui. O sărută din nou scurt şi-i zâmbi. Emma era încă confuză.
-Sunt doar al tău, jagiya. Zâmbi larg, topindu-i inima fetei.
-Ştiu. Îl sărută pe frunte şi apoi se uită la el. Acum spune-mi ce ai făcut?
-Doar te iubesc!
-Jeon Jungkook!
-Am dat cu piciorul în piciorul unei bănci din spital, mi-am rupt un deget. Spuse parcă ruşinat.
-Eşti prost? Emma îl privea şi parcă nu credea ce zice.
-Îmi aduci aminte de mine, Namjoon râse iar Jin îl plesni peste umăr.
-Şi tu la fel de prost. Comentă acesta. Dar de, sunteți prieteni. Acum haide, am nevoie să iau ceva din birou.
-Şi ea cu ce ocazie? Se uită urât la tipa din spate care părea dezamăgită. Se duse spre Hoseok, începând să zâmbească.
-Aia se dădea la mine. Şopteşte spre Emma, privind urât la ea. Asta se dădea la un medic şi la mine după. E iubita lui Hoseok pe bune? Sau e doar o glumă?
-Ya! Ce faci? Aae Mi spuse nervoasă, când Ji Ana se ridica de pe scaun şi îi prinde mâinile lui Hoseok. Îi auzise pe Kookie şi Emma, fiind aproape de ei.
-Ieşi! Se uită urât la ea.
-Poftim? E iubitul meu! Țipă revoltată.
-Hoseok, chiar o placi? Se uită atentă la el.
-Ji Ana, am înțeles. Îi zâmbi liniştitor. O să rezolv asta.
-Să ce? Fata se uita la cei doi.
-Aae Mi, n-am intenția de a te răni, cred că ar trebui să luăm o pauză. Hoseok o privi serios, vorbind blând. Mă simt de parcă nu te mai cunosc.
-De ce? Aia? Asta! Tu, tu eşti de vină! Tu! Aae Mi țipă la Ji Ana.
-Poftim? Eu? Ce vină am eu?
-Fiindcă tu umbli după el şi-l strici. Ce? A murit iubită-tu şi n-ai cu cine ți-o trage?
-Aae Mi! Hoseok țipă la ea.
-Cine e idioata asta? Hobi, e iubita ta? Jimin încercă să se ridice de pe pat, Ji Ana încercă să-l oprească înainte de a-şi provoca rău. Se ridică totuși în picioare, ținându-şi mâna apăsată peste zona rănită. Se sprijini de prietena lui.
-Stai jos, te rog. Îi spuse Ji Ana speriată.
-Nu mai e. Răspunse prietenul ei. Aae Mi, nu te mai cunosc, nu te mai știu, haide să o terminăm.
-Bine ales Hoseok, tipa se dădea şi la mine şi la medicul din cabinet! Jungkook vorbi.
-La urâți proști ca tine nu mă dau. Se strâmbă ea. Emma îşi trosni degetele, Kookie o luă de mână să o liniștească.
-Hoseok, ai ales bine. Vorbi Ji Ana, atentă la Jimin.
-Tu eşti aia de vină! Aae Mi țipă cu lacrimi în ochi. Doar tu i-ai băgat în cap asta.
-Ce? Se uită la ea. De ce e vin...
-Fiindcă eşti o curvă ordinară cu prieteni retardați mintal! Țipă ea. Yaa! Dă-mi drumul!
Ji Ana încremeni iar Emma îşi înfipse mâna în părul ei.
-Pe cine faci tu retardați? Pe cine faci curvă? O trase nervoasă de păr.
Aae Mi se trage puțin şi-şi întinde mâna spre a o prinde pe cea ce nervoasă.
-Pune mâna pe părul ei şi te sugrum aici! Kookie se ridică intervenind între cele două. O trase pe Emma în brațele lui, ținând-o ferm, departe de privirea celei nervoase.
-Nişte javre de oameni, asta sunteți toți! Țipă ea , provocându-i din nou.
-Jimin stai jos. Şopti Ji, speriată că poate să se agraveze ceva.
-Lângă mine stai. Lasă nebuna în pace. Îi răspunde înainte să termine ce avea de spus.
-Suntem ce? Kate înaintă repezită în salon. Dacă astea nu fac nimic, stai aşa panaramă. Îi opri mâna înainte să o lovească şi i-o întoarse la spate. O prinse de păr apoi bine şi o privi cu superioritate.
-Ascultă ştoarfă bine la mine, să nu mai îndrăznești să mai deschizi gura pe aici, mă asigur că nu mai poți vorbi! Kate mârâie nervoasă. Dispari, acum cât încă te mai las cu ghiarele întregi şi picioarele tefere! O împinse spre uşă nervoasă. Ieşi ! Vocea ridicată a lui Kate îi intimida până şi pe băieți. Fata se sperie și fuge pe hol, înjurându-i în barbă.
-S-a atins de voi? Kate se uita la Emma apoi la Ji Ana. Tu stai jos eroule. Şi tu ce ai la picior?
-M-am lovit. Spune Kookie stând pe căruț. Emma? Nu vrei să mergem acasă? Trebuie să te calmezi.
Ea doar dădu din cap afirmativ.
-Vă supără? Întrebă în timp ce se retrăgea cu iubitul său.
-Nu şi mersi. Ji Ana îi zâmbi larg prietenei ei.
-Oricând. Dacă e de bătaie, vin.
-Kate Moon! Yoongi apăru după fată. M-ai lăsat cu Hannah şi Taehyung, iar ăia sunt unul peste altul în mașină. Haide acasă! Băiatul o sărută pe umărul ușor dezgolit.
-MIN YOONGI, TÂMPITULE! Jimin țipă la el. Ce ți-am zis eu cu scrisorile? Ce parte din a nu afla ai înțeles?
-Orice în afară de negația din propoziție. Zâmbi larg , inofensiv.
-Așteptă să pot pune mâna pe ...
-Ji Ana are două, folosește-le.
-Ya! Yoongi! Kate îl plesni peste cap.
-De ce dai? O întrebă supărat.
-Adevărul doare. Totul o să fie bine? Kate se uită la cea obosită deja ca să mai riposteze, apoi la Hoseok.
-Mă ajutați să ies, vă rog? Hoseok îi rugă pe cei doi ce erau lângă uşă.
-Ce vrei să faci?
-Am nevoie să vorbesc cu Jin. Pot merge, mi-a fost permis. Le zâmbi trist. Chiar am nevoie de Jin.
-Sigur. Kate şi Yoongi îl ajută să se aşeze în căruciorul de lângă pat.
-Voi discuta destul cu Jin, stați liniştiți la noapte. Hoseok vorbi înainte de ieşi.
-Dacă faci asta fiindcă eşti jenat de noi, nu , te rog. Zi-mi! Nu se întâmplă nimic! Plec eu. Ji Ana îl privi atentă.
-Am nevoie să vorbesc despre iubire şi despre chestii. Dar am nevoie de unul întreg în iubire, voi... ei bine, încă sunteți proşti. Rezolvați-le pe ale voastre. Așadar, noapte plăcută! Zâmbi când ieși.
Ji Ana oftă şi se uită la Jimin care se aşeză în pat, strângând ochii de durere.
-Dacă eşti încăpățânat! Îl ceartă, trăgând pătura albă , subțire ca să-l învelească. Se gândea la ce durere ar fi trebuit să suporte prima dată, până veni ambulanța. Scutură capul pentru a alunga gândurile ce-i făceau pielea de găină.
-Ce e? O privi atent.
-Nimic.
-Ji Ana? Ce e ? Jimin o privea îngrijorat.
-Nimic. Am zis că e nimic.
-Şi tremuratul, pielea de găină e nimic? Ridică o sprânceană privind la ea, amuzat.
-E frig. Găsi ea scuza rapid.
-Ji, ce e ? Era blând cu ea.
-Doar mă gândeam la cât de tare ar fi trebuit să te doară. Oftă, privind la mâna ei absentă.
-E nimic pe lângă ce probabil meritam. Am ales prost. Iartă-mă!
-Aşa ai făcut. M-mă m-mai gândesc. Şopti încet vrând să plece spre canapea. O prinse de mână.
-Ştiu că e mult, dar, te rog, doar stai cu mine diseară. Atât. Am nevoie să te ştiu aproape. Se trase mai spre margine, făcându-i loc pe partea opusă rănii.
Se gândi puțin şi oftă.
-Doar în seara asta. el doar afirmă, zâmbind.
Îşi scoase telefonul, îl lăsă pe comodă şi se aşeză cu grijă în pat lângă el. Jimin Își strecură brațul sub capul ei şi se întoarse cu fața spre ea. Îi mângâia ușor obrazul, dându-i părul la o parte.
-De ce te-ai vopsit aşa? O întrebă curios.
-Îmi plăcea culoarea... Îmi aducea aminte de tine. Zâmbi sfioasă. Tu de ce ai revenit la roz iar?
-Nu vrei să afli. Oftă, punându-şi bărbia pe creștetul ei.
-Doar spune.
-De prost... Am vrut să uit totul, să fac ca lucrurile să devină ca la început când nu te ştiam. Voiam să te uit.
-Ah! Fu tot ce spuse.
-Te-ai supărat? Se retrase puțin şi îi analiză expresia.
-Nu chiar. E alegerea ta. Nu te obliga nimeni să mă suporți.
-Dar totuși n-am putut. Se juca cu mâna în părul ei.
-De aia te-ai strecurat în patul meu şi m-ai sărutat acoperindu-mi ochii? Întrebă sfioasă, simțind că roşeşte.
-Ne. Răspunse şoptit.
-Ce copilăros! Zâmbi totuși la gândul că el e cel pe care l-a cunoscut la început, că nu a fost doar o minciună.
-De aia i-am cerut lui Namjoon şi să mă lase să dorm în ultima noapte cu tine, în locul lui. Mi-era frică că ar fi fost ultima dată.
-Poftim? Se uită la el speriată. Nu Namjoon era cel care ...
-Care te-a sărutat pe gât şi te ținea lipită de el? Zâmbi pervers.
-T-tu... erai?
-Exact. Nu te puteam lăsa, mai ales după ce Hyun fusese pe la tine. Recunoscu gelos.
-Şi eu am fost supărată pe Namjoon... se lovi cu palma peste față, Jimin doar râzând de gestul ei.
-De ce ?
-Ei bine... n-am putut să-mi reprim sentimentele. N-am putut să te las. Nu am putut să te uit, indiferent ce făceam. Am cercetat constant despre tine şi casa ta, despre tot. Însă, Ji, ce a vrut să fie criza de azi? O privea îngrijorat, vorbind blând şi sincer.
-Mama m-a rugat să-i acord o şansă. Am greșit. Doar mi-a distrus ziua şi mi-a spus lucruri de care nu voiam să ştiu. Oftă, jucându-se cu degetele pe bluza lui.
-Indiferent ce-ți zice, tu eşti tu, nu ea. O nebună împiedicată şi hoață. Cască îndelungat şi-i zâmbește.
-Hoață?
-Da, inima mea e încă la tine. O sărută blând pe frunte, dându-i pulsul peste cap fetei.
-Awe, ce scump, ai vreo lămâie pe aici?
-Aceeaşi nebună, aceeași nebună de care m-am îndrăgostit.
-Încetează, mă faci să te iert. Îşi ascunse capul în pieptul lui, cuibărindu-se cât mai aproape de el.
-Iartă-mă când vrei, dar până atunci iubește-mă. O strânse în brațele lui mai tare, având grijă cu rana.
Adormi la scurt timp după ea. Namjoon veni mai târziu în salon pentru a o duce pe Ji Ana acasă. Zâmbi şi se retrase imediat cum îi văzu dormind împreună.
Ji Ana se trezi când Jimin începu să se foiască şi-l înveli mai bine. El se prinse de corpul ei, mormăind în somn ceva ce ea înțelegea a fi : mi-e frică. Îi mângâia părul și apoi se calmă.
Telefonul ei se aprinse, astfel că se întinse să vadă cine era. Apărea doar un număr. Îl lasă să sune şi se întoarse spre Jimin. Se întoarse pentru a-i opri vibrațiile ce o deranjau.
Văzu că primi mesaj de același număr ce suna.
Îl deschise şi după ce-l citi, scăpa telefonul din mână.
Apărea o poză de astăzi, când erau toți în salon şi râdeau, însoțită de un mesaj.
"Dacă ceva are final fericit, înseamnă că nu s-a terminat. E abia începutul...Subin prima, acum cine urmează? "
......
La fel cum e şi începutul unei noi serii de omoruri din partea Bighit-ului cu posterele lor şi teoriile vieții.
Hi, ce faceți?
Frumos suspansul, nu-i așa?
Am revenit, sper că vă place şi aştept părerile. Până data viitoare, supraviețuire ușoară hint-urilor şi pozelor de la Bighit! Propun să ne dea pensie specială pentru stres:))!
Vă pup!