Ziua aceea mi-a schimbat intreaga viata. Ei imi erau cei mai buni prieteni. Ne distram mereu iar acum... Eu locuiesc la un catralion de km distanta. M-am obisnuit cu viata de aici... Dar imi era atat de dor de ei. Insa cu timpul m-am obisnuit si i-am uitat. Si nu cred ca acum ma mai recunosc. Nici nu as stii ce sa le mai spun. Am pierdut legatura cu ei... Dar haideti sa va povestesc totul de la inceput...
In urma cu 3 ani:
- Ba fraierilor miscati-va mai repede ca intarziem la liceu. Prostii dracu, rad eu.
- Ma-ta! zice Dutu amuzat.
- Da noi de ce ne chinuim atata ca oricum ajungem la liceu. Suntem a 7 a nu avem examen sau ceva! :))) spune Cristi.
- Coaee... Stii ce... Ia ramai tu aici si eu merg cu Dutu mai repede! Hai Dutule... XDD
- Bine sefa! ofteaza el intr-un sens bun.
Am facut noi cativa pasi apoi aud cum Cristinel a inceput sa alerge spre noi.
- Ce? spune razand si ii zambesc apoi imi dau ochii peste cap.
Intr-un final am ajuns noi la liceu. Nimic special... Orele s-au terminat la fel de greu, ca de obicei. Macar a fost funny sa rad cu Cristi la ora de mate. Pana la partea in care l-a scos profu la tabla. Atunci am murit efectiv de ras. Imi tot facea semne sa-l ajut cand nu vedea domnu iar eu mai aveam putin si ma sufocam de atata ras... La sfarsitul orei a inceput sa ma bata la cap ca de ce nu l-am ajutat si toate cele.
Plecasem cu totii spre casa. Pe drum primisem mesaj de la mama mea vitrega. Parea sa fie ceva important
- Baieti eu trebuie sa ajung urgent acasa! ii anunt eu pe gemeni.
- S-a intamplat ceva? ma intreaba unul din blonzi.
- Nu stiu, am primit mesaj de la mama sa ma grabesc. Dar va dau mesaj daca e ceva.
- Ok, raspunde celalalt.
- Ne vedem luni! Bye
- Ciau! spun amandoi la unison si apoi pleaca.
Am ajuns rapid acasa si am vazut bagajele la usa.
- Mamaaaaa, tip eu ca nebuna sa se auda vocea mea in toata casa
- Asa, bine ca ai venit!
- Ce sunt cu toate astea??
- Nu ti-am zis ca ne mutam in Londra?
- Tu-ti bati joc de mine? Credeam ca glumeai!
- A nu! Vorbeam serios...
- Observ, spun nervoasa. Cand plecam?
- Aaa pai in 20 de minute! imi zambeste inocent.
- CE?? Ok tu clar iti bati joc de mine! Nu putem pleca, nici macar ramas bun nu mi-am luat!
- Imi pare rau, totul este deja stabilit si nu aman nimic!
- O frate niciodata nu ti-a pasat si de parea mea sau de mine!
- Cum poti crede asta?
- Foarte simplu! Tu nu vezi??
- Nu mai discutam nimic!
- Mama...
- Daca ma mai enervezi nu te mai las nici sa te duci sa-ti iei ramas bun! Hai misca-te, nu care cumva sa intarzii...
- Uhh...te urasc! spun in soapta si plec pe usa.
Mereu face asa... Si eu acum ce fac? O sa-mi las asa prietenii cu ochii in soare doar pentru ca maica'mea vitrega e o mare nesimtita? Si nici macar nu stie sa ma anunte din timp.
Le-am dat mesaj baietilor ca am ceva de vorbit urgent cu ei. In cateva minute ajunsera si ei.
- Ce-i asa important de nu ne puteai spune prin mesaje? ma intreaba curios Cristi.
- Da... Ce s-a intamplat?? E legat de mama ta?
- Da, oftez eu.
- Ce a mai facut acu? ma intreaba celalalt blond.
- Pur si simplu ma uraste din tot sufletul ei!
- De ce?
- Nu-mi vine sa cred ca spun asta dar noi nu ne vom mai vedea...
- Ce? spun amandoi la unison.
- De ce?
- Pentru ca... ma mut in Londra, spun apoi las capul in jos si ma asez pe bordura.
- Poftim? ma intreaba Dutu.
- Glumesti nu??
- As vrea eu...
- Coae nu poti pleca asa pur si simplu!
- Asa am zis si eu dar mama... e mama!
- Si cand te vei intoarce? intreaba trist Cristinel.
- Nu cred ca ma voi mai intoarce!
Vlad s-a asezat langa mine si si-a dat cu mana prin par nervos.
- O sa-mi lipsiti! spun apoi il strang pe Dutu in brate si pe urma pe Cristi
Cristi ma stransese tare de tot. Nu voia sa-mi dea drumul dar sincer nici eu nu voiam.
- Si mie o sa-mi fie dor de tine!
- Si mie!
- O sa vorbim da??
- In fiecare zi! spun amandoi la unison zambind nostalgic.
Da, da... in fiecare zi au spus... Cum sa nu... Mda... In fine revenind. Sunt Stefi si am 15 ani. Sunt clasa a 10 a in Londra.
Astazi este o zi ca oricare alta. Nimic schimbat. Am ajuns acasa dupa liceu si brusc cand am intrat pe usa mi-am auzit parintii certandu-se.
- Nu-i putem face asta! De abea s-a acomodat aici! tipa tata.
- Si ce ai vrea sa fac??
- S-o lasam, sa n-o mai foim atat, nu vezi si tu cat sufera??
- Ma doare pe mine undeva ca sufera ea! Daca iar ne mutam cu serviciul meu nu are ea ce face. Mananca din banii nostrii!
- Ce se intampla?? intervin eu.
- Stefana du-te sus la tine in camera! imi spune tata sever.
- Nu, trebuie sa stie si ea!
- Ce sa stiu??
- Ne mutam inapoi in Constanta...
- Poftim?? Nu, de ce?
- Ne mutam iar cu serviciul meu...
- De cate ori vrei sa ma mai muti ca pe o carpa unde iti convine tie?? Mi-am refacut cu greu viata si acum vrei sa mi-o distrugi iar??
- Domnisoara nu-mi vorbi asa! Sunt mama ta!
- Esti mama mea vitrega, pot sa-ti vorbesc exact cum vreau!
- Stefana ajunge! tipa tata la mine.
- Tata, macar odata in viata ta fi de partea mea! oftez eu.
El a stat putin pe ganduri...
- Du-te si fa-ti bagajul, plecam in Constanta!
Si iata-ma iar aici. Casa dulce casa... Sincer imi era dor de orasul asta... Dar acum ca sunt aici ce pot face in el? Nimeni n-o sa ma recunoasca... M-am schimbat total.
***
- V-o prezint pe noua voastra colega! Poti sa te duci sa iei loc langa... Cristi... ma prezinta profesoara si-mi arata catre un baiat blond, foarte inalt si dragut.
M-am asezat langa el si cand nu se uita la mine il priveam... Imi parea atat de cunoscut...
- Hei, eu sunt Cristi, dar tu? spune si-mi intinde mana.
Eu l-am privit apoi mi-am intors privirea in alta parte... Mi-am dat seama cine este... Dar nu vreau sa ma recunoasca... El a oftat si a continuat s-o asculte pe profa... Yey... m-am intors... Ce veselie pe mine!...
Acesta a fost primul capitol din noua mea carte! Haideti sa vedem cat de multe voturi se pot strange. Si spuneti-mi parerea despre carte! :))
Posted by StefiStef15
Cont principal: PufyPufy17