Poezii

Zâmbesc

Zâmbesc și viața-mi pare o poveste 
Cu tine parcă ceru-i mai albastru 
Nimic din ce-a fost rău azi nu mai este 
Iubesc nespus deși am fost sihastru. 
 
Cu bunătatea ta nemărginită 
Ai reușit amarul să-l topești 
Acuma știu, făptura mea iubită, 
Nimic nu e prea mult dacă iubești. 
 
Mi-ai sărutat cu patimă durerea 
Când lacrimi calde nu-ncetau să cadă 
Și pentru mine ți-ai fi dat averea 
Și viața ta iubirii drept dovadă. 
 
Ce stea te-a plăsmuit din praf de aștri 
De-mi luminezi cărarea printre ele,  
Și mă alinți tăcut sub ochi-albaștri 
Și-mparți cu mine zâmbet și tăcere? 
 
Știut-ai că te caut și mi-e dor 
Să simt fiorul tandru al iubirii ? 
De nu te văd o clipă simt că mor 
Deși iubind suntem ai nemuririi. 
 
Atât senin porți astăzi în privire, 
Și îmi veghezi cu grijă orice pas, 
Să știi că nicăieri nu mi-e mai bine 
La tine-n brațe sunt mereu acas'.