Ochii mi se obişnuiesc cu bezna, iar singura lumină este o rază subţire a lunii care pătrunde prin fereastra cu arcadă.
– Hardin? şoptesc eu.
Îl aud înjurând când se împiedică de ceva şi mă străduiesc să nu râd.
– Sunt aici, zice el şi aprinde o lampă de birou.
Cercetez din priviri camera imensă, care îmi aminteşte mai degrabă de un hotel. Un pat cu baldachin şi cu aşternuturi închise la culoare este aşezat în mijloc, lângă peretele îndepărtat, şi pare enorm, cu cel puţin douăzeci de perne pe el.
Biroul este şi el supradimensionat şi făcut din lemn de cireş, iar computerul de pe el are un monitor mai mare decât televizorul din camera mea de cămin. Fereastra cu arcadă are o băncuţă lipită de ea, pe când celelalte ferestre sunt mascate cu draperii bleumarin groase, care nu permit luminii lunii să pătrundă.
– Aceasta este... camera mea, spune el şi se scarpină cu mâna pe ceafă.
Pare aproape stânjenit.
– Ai o cameră aici? îl întreb, dar e evident că are.
Este casa tatălui său şi Landon locuieşte aici cu siguranţă. Landon spusese că Hardin nu vine niciodată aici, deci poate de aceea camera arată ca un muzeu, neatinsă şi impersonală.
– Da... însă nu am mai dormit niciodată în ea... până acum.
Se aşază pe cufărul de la picioarele patului şi îşi dezleagă bocancii. Îşi scoate şosetele şi le înghesuie în bocanci. Inima îmi creşte la gândul că fac parte dintr-o premieră în viaţa lui Hardin.
– Ah. De ce?
Profit de onestitatea lui de om beat.
– Pentru că nu vreau. Urăsc locul ăsta, răspunde încet şi îşi descheie pantalonii negri, tragându-i în jos.
– Ce faci?
– Mă dezbrac? spune el, subliniind ceea ce era deja evident.
– Da, dar de ce? Deşi o parte din mine de-abia aşteaptă să-i simtă din nou atingerea, sper să nu creadă că am de gând să fac sex cu el.
– Păi, nu dorm în jeanşi strâmţi şi în bocanci, zice el râzând pe jumătate.
Îşi trece mâna prin părul de pe frunte, făcându-l să stea aproape drept. Tot ce face îmi transmite o senzaţie nebunească în întregul corp.
– Ah.
Îşi trage tricoul peste cap, iar eu nu-mi pot lua privirea de la el.
Abdomenul lui tatuat este perfect. Îşi aruncă tricoul în direcţia mea, dar eu nu-l prind, lăsându-l să cadă pe podea. Îmi ridic sprânceana la el, iar el zâmbeşte.
– Poţi dormi în el. Presupun că nu ai chef să dormi în chiloţi. Dar desigur, dacă te hotărăşti s-o faci, eu sunt de acord.
Îmi face semn cu ochiul, iar pe mine mă bufneşte râsul.
De ce m-a apucat râsul? Nu pot să dorm în tricoul lui, tot dezbrăcată o să mă simt.
– O să dorm în astea, îi spun.
Se uită la hainele mele. Nu a făcut nici măcar un singur comentariu despre fusta mea lungă sau despre bluza mea albastră și largă, așa că sper să nu înceapă acum.
– Bine. Cum dorești. Dacă ai chef să te simți incomod, ești invitata mea.
Se apropie de pat, doar în boxeri, şi începe să arunce pernele din pat pe podea.
Mă îndepărtez şi deschid cufărul care, exact cum bănuiam, este gol.
– Ah, nu mai arunca pernele pe jos. Pune-le aici, îi zic, dar el râde şi mai aruncă una pe jos.
Oftând, adun pernele şi le înghesui în cufăr. El chicoteşte încă o dată şi trage cuvertura înainte de a se trânti în pat.
Îşi încrucişează braţele sub cap, apoi pune picioarele unul peste celălalt şi îmi zâmbeşte. Cuvintele tatuate pe coaste îi sunt deformate din cauza poziţiei braţelor sale. Trupul său zvelt şi lung arată senzaţional.
– Nu o să te plângi acum că dormi în acelaşi pat cu mine, nu-i aşa? mă întreabă el, iar eu îmi dau ochii peste cap.
Nu aveam de gând. Ştiu că e greşit, dar vreau să dorm în acelaşi pat cu Hardin mai mult decât orice altceva.
– Nu, patul ăsta este destul de mare pentru amândoi, îi spun şi zâmbesc.
Nu ştiu dacă e de vină zâmbetul lui Hardin sau faptul că poartă doar boxeri, dar starea mea de spirit este mult mai bună acum.
– Asta e Bess pe care o iubesc eu, mă necăjeşte el, iar inima mea tresare la cuvintele lui.
Ştiu că nu mă iubeşte şi nu mă va iubi niciodată, dar sună foarte bine ieşind din gura lui.
Mă urc în pat şi mă refugiez într-o margine, cât mai departe posibil de trupul lui Hardin. Mai am puţin şi cad din pat. Îl aud chicotind şi mă răsucesc cu faţa la el.
– Ce ţi se pare atât de amuzant?
– Nimic, minte el şi-şi muşcă buza încercând să nu râdă.
Îmi place de Hardin ăsta cel simpatic; umorul lui e contagios.
– Spune-mi! mă bosumflu eu şi îmi ţugui buzele.
Privirea lui se opreşte pe gura mea şi îşi trece limba peste buze înainte de a-şi prinde inelul din buză între dinţi.
– Nu ai mai dormit niciodată cu un tip în pat, aşa-i?
Se rostogolește puțin şi se mută mai aproape de mine.
– Nu, îi răspund eu simplu, iar zâmbetul lui devine şi mai larg.
Suntem despărţiţi de câţiva centimetri şi, înainte să-mi dau seama ce fac, îmi întind mâna şi îl mângâi pe gropiţa din obras.
Ochii lui mă privesc surprinşi. Încerc să-mi trag mâna, dar el mi-o prinde și o pune la loc pe faţa sa. Apoi o mişcă în sus şi în jos, uşor, pe obras.
– Nu pricep cum de nu ţi-a pus-o nimeni până acum; toate planificările alea pe care ţi le faci tu trebuie să te fi ajutat să rezişti eroic, spune el, iar eu înghit în sec.
– Nu am fost pusă în situaţia de a rezista cuiva, recunosc eu.
Băieţii din liceu credeau că sunt drăguţă şi îmi făceau destule avansuri, dar nimeni nu a încercat vreodată altceva. Toţi știau că sunt cu Adam; eram populari şi votaţi de colegi la fiecare serbare anuală.
– Asta fie este o minciuna, fie ai mers la o şcoală de nevăzători.
Îl aud spunând asta, iar el chicoteşte. Îmi ia mâna și o duce înspre gura sa, plimbând-o peste buzele lui. Îi simt respiraţia fierbinte pe degete şi mă ia prin surprindere când își dezvelește dinţii şi mă muşcă uşor de pernuţa arătătorului, o senzație pe care o simt în străfundurile stomacului. Îmi ia mâna și o așază pe gâtul lui, iar vârfurile degetelor mele desenează un vârtej exact pe creanga de iederă tatuată acolo. Mă priveşte cu mare atenție, dar nu mă opreşte.
– Îți place să-ţi vorbesc în felul ăsta, nu-i aşa?
Expresia sa este întunecată, dar foarte atrăgătoare. Respiraţia mi-o ia la trap, iar el zâmbeşte din nou.
– Văd că te-ai înroşit în obraji şi aud că respiraţia ţi s-a schimbat. Răspunde-mi, Bess, pune-ţi buzele alea frumoase latreabă, zice el, iar eu mă hlizesc, habar nu am ce altceva să fac.
Nu o să recunosc niciodată faptul că vorbele lui mă ating până în adâncul sufletului.
Îmi dă drumul la mână, dar îşi înfăşoară degetele în jurul încheieturii mele şi înlătură astfel distanţa dintre noi. Mi-e cald, foarte cald. Trebuie să mă răcoresc sau voi începe încurând să transpir.
– Putem porni ventilatorul? îl întreb, iar el îşi încruntă sprâncenele. Te rog.
Oftează, dar se dă jos din pat.
– Dacă îţi e aşa de cald, de ce nu scapi de hainele alea groase de pe tine? Fusta aia pare oricum că îţi provoacă mâncărimi.
Mă tot aşteptam să mă ia la mişto pentru hainele mele, dar această remarcă mă face doar să zâmbesc, pentru că îmi dau seama de adevăratele motive din spatele ei.
– Ar trebui să te îmbraci cu haine care se potrivesc corpului tău, Bessa. Hainele acestea îţi ascund toate rotunjimile. Fusta asta arată exact ca un sac de cartofi.
Izbucnesc în râs, deşi mă insultă şi totuşi reuşeşte să îmi facă în acelaşi timp un compliment.
– Şi ce propui să port? Haine de plasă sau bluze fără bretele?
– Nu, deşi mi-ar plăcea să te văd îmbrăcată în aşa ceva, dar nu. Te poţi acoperi, dar măcar poartă haine pe măsura ta.
Revenind lângă mine în pat, îşi înghesuie trupul practic dezbrăcat în al meu.
Încă mi-e cald, dar modul ciudat de a mă complimenta al lui Hardin mi-a insuflat puţină încredere. Mă ridic din pat.
– Unde te duci? bombăne el, cu o voce uşor panicată.
– Să mă schimb, îi spun şi mă îndrept către tricoul lui aruncat pe podea. Acum întoarce-te cu spatele şi nu trage cu ochiul.
Îmi pun mâinile în şolduri.
– Nu.
– Cum adică, “nu”?
Cum poate să-mi spună că nu?
– Nu mă întorc. Vreau să te văd.
– Ah, bine.
Zâmbesc, clatin din cap şi sting lumina.
Hardin se vaită, iar eu zâmbesc în sinea mea, în timp ce-mi deschid fermoarul fustei. Îmi cade la picioare exact în momentul în care cealaltă lumină se aprinde.
– Hardin!!
Mă grăbesc să-mi ridic fusta înapoi. Hardin se sprijină pe coate ca să mă privească, iar ochii săi neruşinaţi îmi studiază corpul de sus până jos. M-a văzut şi mai dezbrăcată de atât şi
ştiu că nu mă va asculta, aşa că inspir adânc şi îmi trag bluza peste cap. Recunosc că îmi place la nebunie acest joculeţ pe care îl jucăm acum. Iau tricoul şi îl îmbrac. Miroase atât de bine, exact ca el.
– Vino încoace, şopteşte el din locul său, iar eu îmi ignor subconştientul care îmi spune să fug cât pot de repede şi mă îndrept către pat.