- Buna ziua! am salutat eu si Elly zambind politicoase un cavaler in armura care se afla pe unul din numeroasele coridoare.
Majordomul si ceilalti servitori care ne insoteau ne-au privit uimiti si au inceput sa rada. Chris mi-a apucat mana si m-a tras de langa cavalerul in armura.
- Incredibil ce prost crescuti sunt unii, ei de ce nu l-au salutat pe cavaler? l-am intrebat eu pe Chris in soapta. El a inceput sa rada:
- Acele armuri sunt goale...doar nu credeai ca se afla cineva in ele?
M-a enervat ca a inceput sa rada. De unde era sa visez eu ca acele armuri erau goale?
- Ei bine eu am fost crescuta sa fiu politicoasa cu toata lumea ! am raspuns eu aroganta ca sa il enervez. El doar si-a dat ochii peste cap.
In scurt timp ne-am oprit in fata unei usi . Aceea trebuia sa fie camera lui Elly.
- Adica avem camere separate? a intrebat ea entuziasmata de ceea ce se afla inauntru. Dormitorul era urias, avea pana si baie proprie si un balcon incapator care dadea inspre o gradina foarte frumos amenajata.
- Doar nu credeai ca o sa stati inghesuite intr-un beci amandoua.
- Foarte dragut din partea ta ...pai ne vedem mai tarziu, a spus ea imbratisandu-ma.
Dupa cateva minute o blonda frumoasa a venit alergand inspre Chris si ia soptit ceva, nu am putut auzi ce anume. Ma intrebam daca era iubita lui. Era o fata inalta cu trasaturi destul de finute, in afara de buze , mi se parea ca are buzele mult prea groase. Oricum , de ce mi-ar pasa daca ar fi iubita lui sau nu? Ea nu a parut sa observe ca mai erau si alte persoane prezente in afara de Chris, nu a salutat pe nimeni , iar mie mi-a aruncat doar o privire indiferenta in treacat.
El parea destul de concentrat la ceea ce ii povestea . In cele din urma i-a dat un raspuns scurt ,dupa care a revenit la cei care am ramas, adica eu , domnul Benson (majordomul), si ceilalti servitori .
- Gwendolyn eu va trebui sa plec momentan, domnul Benson te va conduce la camera ta.
Am ramas usor surprinsa ca ma lasa balta atat de usor pentru o simpla fata. Mai aveam multe de discutat despre ce se va intampla in continuare si ma deranja faptul ca nu lua chestia asta in serios . Am incercat sa par cat mai indiferenta si plictisita ca sa nu creada ca eram derajata de faptul ca pleaca cu o alta fata.
- Bine , pe mai tarziu atunci...
Nu a durat mult sa dispara din peisaj, toti servitorii au plecat impreuna cu cei doi, iar eu am ramas doar cu majordomul. M-am simtit stanjenita tot restul drumului deoarece aratam ca o tarancuta needucata in comparatie cu acea domnisoara. Rochia ei era foarte impresionanta pe langa a mea, ca sa nu mai spun de coafura ei complicata in comparatie cu parul meu ciufulit si desprins acum din cocul improvizat de azi dimineata.
- In ce imprejurare ve-ti sta tu si prietena ta la castel, daca imi permiti sa te intreb?
- Politica...cred, am murmurat eu plictisita.
Domnul Benson m-a masurat din cap pana in picioare, mda... nu prea aratam eu foarte interesata de politica avand in vedere varsta mea. Ne-am oprit in fata unei usi din abanos pe care acesta mi-a deschis-o.
- Inseamna ca sir Christopher avea dreptate, probabil trebuie sa fie ceva important din moment ce a-ti parcurs atata drum pana aici. Am dat aprobator din cap fara a mai da si alte amanunte. Nu stiu ce anume stie el de la Chris si nu voiam sa stric totul cu vreo prostie spusa din neatentie.
Am ramas placut impresionata de camera mea, era frumos mobilata si avea un pat urias, pe langa faptul ca balconul oferea un peisaj mirific, aveam si eu ,ca si Elly de altfel , baie proprie. Doar cand am simtit durerea din stomac mi-am dat seama ca inca nu am mancat. Domnul Benson parea ca mi-a citit gandurile:
-Am sa va aduc niste gustari in camera , in dulap ve-ti gasi haine curate.
- Cred ca am sa fac o baie pana atunci.
Majordomul a iesit din camera, reusind sa fiu in sfarsit singura. M-am dus direct in baie si am stat in cada in jur de jumatate de ora. Mi-am luat un halat subtire pe mine si am iesit , in camera am gasit pe masuta de langa pat o tava cu multe aperitive. Ce dragut din partea domnului Benson . M-am indreptat tinta spre ea si am inceput sa infulec cu viteza. Sper ca si Elly a primit ceva de mancare, nu de alta dar ea are nevoie mai mult decat mine. Dupa ce am terminat m-am indreptat spre dulapul inalt care ocupa jumatate din perete. Inauntru am gasit o gramada de rochii, lenjerie si tot felul de alte chestii. Am ales o rochie crem, fara crinolina dar cu broderii negre foarte frumoase pe corset, iar dupa ce mi-am sters mai bine parul sa se usuce, mi l-am pieptanat si l-am lasat sa cada in niste bucle moi pe spate. Am mai aruncat o privire in oglinda sa ma asigur ca totul era in regula cu mine. Ma asteptam sa arat ceva mai rau avand in nedere putinele ore dormite in ultimele doua zile, sub ochii mei negri nu era nici o urma de cearcane, aratam chiar odihnita.
Dupa nici zece minute am iesit afara din camera , dorind sa vad ce face Elly . Camera ei era la acelasi etaj ,dar in celalat capat al coridorului. Am pornit intr-un mers foarte domol caci voiam sa admir mai indeaproape lucrurile de pe coridor. Toti peretii decorati cu portrete, cavalerii in armura nelipsiti in mai toate culoarele, si o impresionanta colectie de evantaie expuse intr-o vitrina. M-am oprit in fata unui portret care infatisa o femeie mai in varsta. Avea parul castaniu brazdat de fire albe, dar in rest arata destul de bine, ochii mari si negri , nasul mic si buze subtiri. O femeie din cate se pare destul de inalta si cu o silueta de invidiat la varsta ei, probabil era regina, pe cap avea asezata o coroana . Puteam observa in privirea ei o urma de tristete, se vede ca incerca sa o ascunda, dar tot iti puteai da seama ca sufletul ii era mistuit de o suferinta crunta. Ma intrebam ce anume reusise sa o doboare pe aceasta femeie atat de impunatoare.
- Este intradevar o femeie foarte frumoasa, se auzi o voce masculina langa mine. Era domnul Benson care reusise sa ma sperie cu aparitia lui neasteptata. Omul asta parca era o pisica, nici nu l-am auzit venind.
- Aa...eu doar voiam sa merg la prietena mea...
- Este in regula , nu patesti nimic daca admiri un portret, imi spuse el calm.
- Ce grad de rudenie este intre Christopher si regina? am intrebat eu curioasa.
- Oh...dar sir Christopher nu este ruda de sange cu regina Vivian Brincester.
L-am privit putin confuza:
- Atunci de ce locuieste la castel, credeam ca doar familia regala are dreptul sa locuiasca aici?
- In mod normal da, insa regina nu mai are mostenitori, asa ca a ales ca viitorul conducator al tinutului sa faca parte din cea mai buna familie din Raven , de altfel familia Bruckner detine si o avere considerabila , iar tanarul Christopher este perfect pentru un astfel de rol , inteligenta sa si calitatea de bun strateg vor aduce doar beneficii poporului.
Am ramas surprinsa de cele auzite. Chris nu mi-a spus ca rolul sau in acest tinut este atat de important. Vestea nu putea decat sa ma bucure, la urma urmei asa aveam niste avantaje.
L-am lasat pe domnul Benson sa imi vorbeasca in continuare despre regina. Nu mi-a fost prea greu sa observ faptul ca acest om era de-a dreptul fermecat de ea. Felul cum gesticula, scanteile din ochii sai si modul in care privea portretul ii tradau sentimentele. Am aflat de altfel ca Vivian a ramas vaduva imediat dupa ce a avut o fiica cu regele.
-Credeam ca regina nu mai are mostenitori!
-Este adevarat, nu mai are mostenitori aici la castel. Fiica ei a fugit la varsta de 19 ani si de atunci nu se mai stie nimic de ea, nu putem sti daca mai este sau nu in viata. Nu s-a mai intors niciodata.
Intre timp Elly a auzit probabil ca cineva vorbeste si a iesit pe coridor alaturi de mine si majordom ascultand discutia dintre noi.
- De ce ar fi vrut sa faca una ca asta? Regina pare a fi o femeie buna , iar locul asta mi se pare grozav, mult mai frumos decat in Mallow de exemplu.
Elly parea sa fie de acord cu mine in privinta Ravenului. Acum inteleg suferinta anticipata in ochii reginei, trebuie sa fie tereibil de dureros sa iti pierzi singurul copil, mai ales cand sti ca el a fugit de buna voie.
-Sa spunem doar ca dragostea poate fura uneori mintile tinerilor, mi-a raspuns acesta visator.
- A lasat totul , si-a parasit mama si poporul pentru un baiat? am intrebat de-a dreptul uimita.
- Sa te intreb ceva micuta politiceana : ai fost vreodata indragostita cu adevarat? Ai iubit din toata inima? m-a intrebat domnul Benson ridicandu-si sprancenele.
Aceasta intrebare m-a cam incurcat.
- Pai...nu chiar , nu, am spus putin stanjenita. Eram ceva mai inapoiata la capitolul baieti. Nu am mai avut o relatie adevarata pana acum si nu am mai iubit vreun baiat, nu l-am pus la socolteala pe pampalaul de anul trecut cu care mi-a facut Elly cunostinta, am iesit doar de cateva ori si mi-a lasat un gust amar. La 17 ani alte fete erau deja casatorite, insa eu nu m-am prea gandit la asa ceva pana acum, am preferat sa imi traiesc copilaria si adolescenta distrandu-ma in cu totul alte moduri decat facand chestii siropoase.
El imi zambi prietenos. Avea zambetul unui bunic.
-Stai linistita, esti inca foarte tanara, o sa intelegi dragostea imediat ce vei da peste persoana care ti-e sortita.
Discutia a fost intrerupta la auzul unor pasi pe coridor. Era Chris, purta alte haine curate si se putea observa un bandaj sub maneca de la camasa, la mana unde a fost lovit de taisul sabiei. Arata atat de bine..., mi s-a pus un nod in gat cand a venit langa mine. Ne-a zambit prietenos tuturor:
-Domnule Benson, ma bucur sa vad ca deja va intelegeti bine cu fetele, insa va trebui sa o rapesc pe Gwendolyn pentru o vreme.
Pe mine? am vrut sa intreb , dar m-am gandit ca vrea sa vorbim ceea ce a fost intrerupt azi dimineata de aceea blonda.
Majordomul a facut o reverenta, ne-a zambit si a plecat inspre scarile de la capatul coridorului.
-Pai si eu? Ce, nu sunt destul de buna pentru a fi rapita? a intrebat Elly iritata.
- Esti sigura ca nu vrei ca domnul Benson sa iti prezinte castelul? Are o bucatarie foarte impresionanta si multe locuri frumoase...
- Opreste-te! M-ai convins inca de la bucatarie, domnule Benson asteptati-ma!
Si din nou raman uimita de prietena mea care mananca precum o nehalita si totusi are o silueta de invidiat.
Chris a asteptat pana am ramas singuri, dupa care mi-a spus:
-Deci, esti gata de o plimbare revigoranta pe strazile orasului?
- De ce nu aici in castel, credeam ca trebuie sa vorbim?
- Amandoi avem nevoie de putin aer curat si putem vorbi si afara, nu o sa ne deranjeze nimeni, mi-a oferit bratul sau. L-am apucat fara alte comentarii, probabil ca avea dreptate, o plimbare nu avea sa ne faca nici un rau.
**
- Ce este cu agitatia asta? am intrebat vazand multimea de oameni care intrau si ieseau pe poarta castelului.
- Oamenii se pregatesc de intoarcerea reginei, intotdeauna se organizeaza un bal in cinste venirii ei.
- Cand va fi mai exact acest bal?
- Peste doua saptamani. Lumina de afară îi făcea ochii sa strălucească atât de mirific, încât te puteai pierde în ei mai ușor decât în ocean. Am încercat sa nu mă holbez prea mult la el, deși îmi doream nespus sa îi admir chipul perfect.
Îmi țineam mana foarte delicat de brațul sau de teama sa nu îl doară.
-Cum îți mai este brațul? l-am întrebat.
- Mult mai bine după intervenția doctorului, mulțumesc.
Chiar dacă eu sunt cea care la salvat la final, mă simțeam îndatorata lui Chris. A fost atât de curajos și de nobil ceea ce a făcut, faptul ca ne-a salvat , deși eram doar niște străine. Cumva simpla lui prezența îmi stârnea admirația.
Am continuat sa mergem printr-un cartier de case modeste pana am ajuns in dreptul unei casute din care rasuna muzica si oameni dinauntru pareau ca se distreaza foarte bine. Un om mai in varsta ne-a vazut trecand prin fata casei, a iesit pe trotuar , ne-a luat de mana adresandu-ne un vesel "Buna ziua" si ne-a tras dupa el inauntru. Eu si Chris nu am avut vreme sa protestam ca ne-am si vazut intrati in casa plina de oameni la fel de veseli ca si cel care ne-a luat pe sus.
- Mai exact de ce am venit aici? intreb.
- Cred ca vor sa dansam si noi cu ei, haide! relaxarea cu care Chris privea lucrurile m-a cuprins incetul cu incetul si pe mine, astfel ca am inceput sa dansam cu restul oamenilor intr-o hora specific irlandeza.
Era o petrecere in adevaratul sens al cuvantului, oamenii se distrau , dansau, erau veseli...probabil ajutati si de bautura. Am petrecut destul de mult timp acolo, afară se întunecase. Dupa mai multe dansuri, ritmul s-a incetinit intr-un pas de menuet.
- Cred ca vom continua sa vorbim maine despre lucruri mai serioase, mi-a spus acesta oferindu-mi mana pentru a dansa cu el. Amândoi avem nevoie de o noapte ceva mai lipsita de griji.
Am dat aprobator din cap si am inceput sa dansez menuet cu Chris, vorbind în același timp, râzând și simtindu-ne minunat. Parca totul era un vis frumos, atmosfera distinsa, eu dansand cu el, fiind atat de aproape unul de altul. Ii puteam simti mirosul placut al pielii, iar privirea lui si surasul pe care il avea de fiecare data cand ma incurcam (nu ma descurcam foarte bine la acest dans) , imi indicau faptul ca si el se simtea la fel de bine. Mi-as fi dorit sa dansam asa pana dimineata, doar noi doi, fara sa fie nevoie sa scimbam partenerii asa cum o cere dansul. Insa inevitabilul s-a produs ,iar eu am ajuns sa dansez cu un barbat de aproape 40 de ani, in timp ce Chris avea acum drept partenera o tanara domnișoară.
Nu am putut sa imi dezlipesc privirea de pe cei doi, eram al naibi de nervoasă și nu știam de ce. Chris se mai uita dupa mine din cand in cand, doar atunci cand vorbea partenera lui draguta care parea sa il placa. Cei doi păreau sa se cunoască. Partenerul meu mi-a atras de mai multe ori atentia asupra faptului ca nu eram deloc atenta la dans si ma incurc tot timpul. Furioasa ca nu imi iesea si satula sa mai privesc la cei doi, mi-am lasat balta partenerul, am mers la o masa unde am dat pe gat un pahar cu o bautura alcoolica care m-a ametit instantaneu. Dupa ceva timp Chris a observat ca nu mai eram pe ringul de dans si a inceput sa ma caute cu privirea pana ma vazut si s-a linistit . Partenera lui parea sa fie deranjata de faptul ca nu ii acorda ei toata atentia, iar aceasta i-a apucat fața cu ambele mâini si a inceput sa il sarute.
Era prea mult. Nu mai suportam sa stau in acea casa nici o secunda. Am iesit ca o furtuna afara. Cand am ajuns pe trotuar , am auzit pe cineva strigandu-mi numele si niste pasi, cineva alerga dupa mine. Eram parca eram o ființă total detașată de lumea în care mă aflam, străină de tot ce era în jurul meu, nici nu l-am bagat in seama pe cel care mă striga, continuand să merg cu o viteza care ma surprindea si pe mine inspre castel. M-am oprit cand am simtit o mana calda care o apuca pe a mea si imi spune sa stau. Era Chris, el este cel care a alergat dupa mine.
- Gwenny ce s-a intamplat, de ce ai plecat asa? ma asalteaza cu întrebări, gâfâind inca de la alergat.
- Nu s-a intamplat nimic, acum pleaca la partenera ta si continuati sa va sarutati! i-am raspuns eu taios.
- Ai plecat asa pentru ca esti geloasa? un zambet i-a aparut pe fata.
- Esti asa un...asa un... .
- Da?
- Păun. i-am răspuns, iar el mă privit amuzat. Ești mult prea înfumurat. ..nu sunt deloc geloasa. Acum lasa-ma.
El ma prins din nou de mana , m-a tras foarte aproape de el.
- Oh, Gwen! De ce trebuie sa fi atât de complicată și copilaroasa? a început sa îmi mângâie fața, apoi si-a trecut delicat degetul peste buzele mele. Totuși atât de dulce... a continuat sa îmi spună.
Cu cealaltă mana ma tinea strans de talie lipindu-ma de el , eu am simțit cum picioarele au început sa îmi tremure din cauza apropierii bruște. Am vrut sa protestez, dar el si-a lipit buzele de ale mele fara sa imi dea timp sa o fac . Cu mana libera a inceput sa imi mangaie parul si gatul. Habar nu am cum de am ajuns sa fiu lipită de un copac, eram atât de absorbită de sărutul lui Chris, nu îmi mai doream nimic altceva în acel moment, și era oricum mult prea târziu sa îl îndepărtez, nu m-ar fi crezut dacă i-as fi spus ca nu vreau să mă sărute și nici nu îmi doream asta . Niciodata nu am simtit un sarut mai placut . Acesta a continuat sarutul delicat pana ce am ramas amandoi fara aer.
Gata si acest capitol