Sofia P.O.V
Au trecut aproape două luni de la împăcarea surprinzătoare a celor doi şi nu ne aşteptăm ca planul lui Chris să funcţioneze. Ba mai mult, s-a sfârşit cu o cerere în căsătorie şi totul a revenit la normal. Mă bucur extrem de tare pentru ei şi sper să nu se mai despartă niciodată. Iar în ceea ce ne priveşte pe noi, suntem în pline pregătiri pentru nunta noastră. A mai rămas foarte puţin timp până la ziua cea mare şi încă avem multe de făcut. Amândoi suntem foarte stresaţi şi vrem ca totul să iasă aşa cum ne dorim, dar cel care ne calmează este André, puişorul nostru care creşte pe zi ce trece şi ne topeşte cu zâmbetul său gingaș. Însă, surpriza cea mai mare a venit din partea lui Liv care a vrut să ne ajute cu toate pregătirile, draga de ea.
Sunt trezită din cauza unor sărutări umede pe spate şi deja ştiu cine este făptaşul.
— Haide, iubito, trezeşte-te!
— De ce? Mai vreau să dorm...
— Cum adică 'de ce'? În curând vor ajunge Chris şi Elis la noi şi avem multe de făcut. Ai uitat?
— Da, îmi pare rău. Am uitat complet.
— Este în regulă. Ştiu că ai avut o noapte grea. Năzdrăvanul nostru nu a fost deloc cuminte, dar adineauri am reuşit să-l adorm.
— Mulţumesc, iubitule! Nu ştiu ce mă făceam fără ajutorul tău. îi spun şi mă cuibăresc la pieptul său cald.
— Dar nu ai pentru ce să-mi mulţumeşti. Doar nu l-ai făcut singură. Apropo, când vrei să-l facem pe următorul?
— Stai... Ce?!
— Nu te speria, scumpo! Glumeam... André face cât trei copii la un loc.
— Da, aşa este. Dar lasă tu acum copiii! Nu spuneai că avem multă treabă de făcut azi?
— Avem, dar aş sta cu tine aici pentru totdeauna.
Ne ridicăm cu greu din pat şi imediat după ce luăm micul dejun, apar cei doi. Eu şi Elis cred că ne contrazicem mai bine de jumătate de oră în legătură cu modelul de rochie pe care mi-l doresc, timp în care bărbaţii noștri par de-a dreptul exasperaţi.
— Pentru numele lui Dumnezeu! Vă puteţi opri din vorbit măcar două minute? Iubito, mergeţi azi împreună şi cumpăraţi o rochie! Nu contează ce fel de model este, atât timp cât îţi place ţie.
— Cum adică nu contează? Rochia trebuie să se potrivească și cu decorul localului pe care l-aţi ales, cu...
— Elis, gata! Cred că au înţeles. Aiden are dreptate. Orice ar fi, azi trebuie să am rochia de mireasă. îi spun şi-l văd pe viitorul meu soţ privindu-mă printre gene, zâmbind.
— În sfârşit! Să ştii că eu te iau de soţie şi fără rochie. îmi şopteşte ultima parte la ureche, în timp ce-mi depune un sărut scurt pe gât.
— Bine, fie. Dacă tot rezolvăm azi cu rochia, trebuie să ne ocupăm şi de petrecerea din seara asta.
— Stai puţin! Ce petrecere?
— Cum adică ce petrecere? Cea pentru ultima voastră seară de burlăcie.
— Elis, noi nu am discutat despre nicio petrecere. Nu este nev-...
— Bineînţeles că este nevoie. Voi trebuie doar să ne spuneţi ce vă doriţi. Eu şi Chris ne vom ocupa de tot. Va fi cadoul din partea noastră pentru nuntă.
— Mulţumim, dar...
— Fără obiecţii!
Zis şi făcut. În următoarea oră avem parte de o nouă repriză de contraziceri. Aiden şi Chris impun condiţia ca noi să nu avem la petrecerea fetelor prin preajmă alţi bărbaţi sau vreun striper şi Elis ca să-l aţâţe, îi spune contrariul şi tot aşa.
— Vă rog, opriţi-vă! Mai bine nu facem nicio petrecere şi gata.
— Nu! Trebuie să facem.
— Atunci haideţi să o facem împreună! Ce rost are să organizăm două petreceri separat, când ne putem distra cu toţii împreună?
— Uite că la asta nu m-am gândit. Bună idee, iubito.
— Păi, serios acum. Decât să ne tot certăm, mai bine închiriem un loc şi nu vor mai exista nici un fel de discuţii.
Ora 20:45
După ce am umblat cu Elis toată ziua prin magazine, mi-am găsit în sfârșit rochia de mireasă perfectă.
— Iubito, ai primit un colet! îl aud vag ţipând din dormitor şi ies din duş, învelindu-mi corpul cu un prosop.
— Ce colet? La ora asta?
Intru în dormitor şi observ că ţine în mâini o cutie frumos ambalată.
— Da, a venit mai devreme. L-a lăsat cineva pe prag şi a plecat. Nu ştiu ce este. Deschide-l tu!
Îmi așează pachetul în braţe și-l văd la fel de confuz ca şi mine. La prima vedere am crezut că este de la el. Oare vrea să-mi facă vreo surpriză? Desfac funda şi ridic capacul cutiei, găsind înăuntru o rochie foarte strălucitoare.
— Este foarte frumoasă! Nu am crezut că ai aşa gusturi bune la rochii. îi spun şi dau să îl sărut, dar parcă împietresc când aud vorbele sale.
— M-aş fi bucurat să fie aşa, dar nu este de la mine.
— Cum adică? Credeam că tu...
— Nu, n-am trimis-o eu. Stai puţin! Cine are tupeul acesta ordinar de îţi trimite ţie asemenea colete?
— Ia-o mai încet, gelosul meu mic! Nu te umfla aşa în pene! Crezi că eu ştiu de la cine este? Am crezut că e o altă surpriză de la tine.
— Atunci de la cine ar putea fi? Nu e nici un bilet?
— Mă uit acum. Poate este o greşeală...
Găsesc un bileţel pe fundul cutiei şi când îl citesc, mă bufneşte râsul.
— Poftim! Se pare că am un admirator.
— Cum?! Ce ad-... E de la Elis? Fata asta a înnebunit.
— Se pare că are şi ea o condiţie. Vrea ca amândouă să ne îmbrăcam sexy în ultima noastră seară de "libertate".
— Aşa deci. Nu te simţeai liberă până acum lângă mine? îmi spune în timp ce mă împinge pe spate în pat şi aterizează deasupra mea.
— Ce prostii vorbeşti? Ea a spus asta, nu eu. Aşa vine vorba. Eu... încep să spun si îmi închide gura cu un sărut, urmat de mai multe.
— Mmm... Stai, vom...întârzia!
— O să-i cer eu socoteală pentru asta.
Se ridică de pe mine şi intră în baie, părând supărat. Acum ce a mai păţit? Oftez greoi şi încep să mă pregătesc cât timp el se află la duş şi îmbrac "rochia buclucaşă" primită de la Elis.
Iese din baie acoperit doar de un prosop şi mă priveşte intens.
— Ce s-a întâmplat? Arăt rău?
— Mai am nevoie de un duş rece. mormăie şi dă să intre înapoi în baie, dar îl opresc.
— Te implor, termină cu prostiile! Trebuie să mergem, iubitule. Deja suntem în întârziere. îi spun în timp ce-l împing de la spate spre dressing.
Revine gata îmbrăcat şi trebuie să recunosc că arată demenţial, dar este mult prea sexy.
Mă apropii de el şi îi închid un nasture la cămaşă pentru că avea pieptul mult prea dezvelit, iar el mă priveşte nedumerit.
— Ce te uiţi aşa la mine? Nu vreau ca toate "căţelele" acelea să-ţi facă ochi dulci. îi spun şi izbucneşte în râs.
— C-Ce?! Iubito, doar nu vorbeşti serios.
— Ba da. Şi nu vrei să ştii cât de urât fac dacă mai văd vreo pipiță cum ţii se agaţă de gât ca acum câţiva ani.
— Serios? Acum chiar vreau să văd asta.
— Nu cred că vrei să-mi pui răbdarea la încercare.
— Bine, tigroaico. Doar glumeam. Stai liniştită, sunt doar al tău! îmi spune în timp ce mă trage la pieptul său şi mă sărută apăsat.
Ajungem la club şi doar acum am văzut că m-a sunat Elis de câteva ori. Sper că nu a luat-o razna de tot pentru că am întârziat cred că mai mult de o oră. Imediat cum ieşim din maşină şi ne apropiem de intrare, îmi cuprinde mâna într-a sa şi mă ţine lipită de el.
— Să ştii că nu fug nicăieri.
— Nici n-ai putea.
Este atât de adorabil când face pe gelosul! Ne facem loc prin marea de mulţime şi ajungem la zona VIP rezervată de Elis.
— Unde aţi întârziat atât? Mi-am făcut griji. o aud şoptindu-mi la ureche după ce ne aşezăm jos.
— Este numai vina ta! Apropo, mulţumesc pentru rochie. Era să nu mai ies din casă. îi răspund în acelaşi mod şi o văd zâmbind drăcește, în timp ce îşi mişcă sugestiv sprâncenele.
— Nu te uita aşa la mine! Mi-a făcut o mică scenă de gelozie când a văzut că am primit o asemenea rochie şi de abia l-am convins să ieşim din casă.
— Şi Chris a făcut aşa, crede-mă. Dar măcar în seara asta trebuie să ne lase puţin să ne distrăm.
După câteva ore în care distracţia a fost în toi şi ne-am distrat pe cinste, totul a fost minunat în afara faptului că mai am doar puţin până s-o coafez pe o tipă care încearcă să se dea la Aiden de mai bine de un sfert de oră. Nu am spus nimic până acum pentru că nu vreau să fac o scenă în faţa tuturor, dar cred că înaintea mea o va face Elis. Mai nou, nesuferita a început să se dea şi la Chris. Însă, Elis este foarte pornită s-o pună la punct. Tocmai a plătit un chelner care i-a făcut geloşi pe bărbaţii noştri şi a adus-o pe acea tipă afară, unde s-a iscat o încăierare între noi trei. Eu m-am băgat să le despart şi am ieşit puţin avariată. Şi...uite aşa am ajuns toţi patru la secţie împreună cu acea femeie. Mai frumos decât atât nu se putea termina seara.
— Nu pot să cred că aţi făcut una ca asta. îmi şopteşte la ureche şi-mi vine să intru în pământ de ruşine.
Cu puţin noroc, sper că ziariştii nu au fost prin preajmă la ora aceea.
— Iubitule, îmi pare rău...
— Credeam că sunteţi mai mature decât atât.
— Dar...
— Nu o mai certa! Ea nu are nicio vină, doar a vrut să ne oprească. o aud şi pe Elis încercând să-mi i-a apărarea, iar acea nesuferită zâmbeşte doar pentru a ne face în ciudă.
Mă abţin cu greu să nu-i şterg acel rânjet de pe faţă şi nu vreau să-i dau ei această satisfacţie.
— Bine, dar asta nu scuză ce aţi făcut. Cum să vă luaţi la bătaie în halul acela?
— Eu nu am de gând să mai dau vreo explicaţie atât timp cât ea se află aici.
— Ar fi bine s-o faceţi când ajungem acasă. Până atunci, eu zic să ne gândim cum vom ieşi dacă nu vreţi să rămânem aici în noaptea asta.
— Îl voi suna pe tata. Sigur ne va putea ajuta.
Îmi răspunde după câteva apeluri, având în vedere că este trecut de miezul nopții și îi aud vocea obosită.
— Da, Sofi?
— Tati...
— Ce-ai făcut iarăși? Doar când ai necazuri îmi spui așa.
— Mă cunoști atât de bine. Avem nevoie de ajutorul tău. Suntem la secție.
— Poftim?! Cum adică la secție?
— Te rog, vino repede!
— Ce a zis? Vine?
— Sper...
Trec cu greu câteva minute îngrozitoare în care Aiden nu a vorbit deloc cu mine și nici nu mă privește. Asta mă doare cel mai tare.
— Te rog, iartă-mă! Uită-te la mine... îi spun în șoaptă și simt cum mi se umezesc ochii de lacrimi.
Își îndreaptă privirea spre mine și după ce oftează, îmi zâmbește cald și mă strânge la pieptul său.
— Ah! Ce mă fac eu cu tine, tornada mea mică?
— Să nu-mi mai faci asta niciodată! Când te prefaci că n-aș exista, simt că mor.
— Nu-ți face griji, iubito. Niciodată n-o să pot face asta, mai ales acum...cu rochia asta.
Îmi depune un sărut pe umăr și mă strânge mai tare în brațe. După ceva timp, un polițist vine și ne deschide celula, iar cu toții ne ridicăm în picioare aproape automat.
— Voi patru... Puteți pleca. Vi s-a plătit cauțiunea.
Îl îmbrățișez pe Aiden de fericire și ieșim toți patru din celulă, iar acea mimoză ne privește cu gura căscată.
— Stați! Și eu?
— S-a plătit doar cauțiunea lor. Ai dreptul la un telefon și poți chema pe cine vrei.
Aiden mă ia de mână și înainte să ieșim din secție, ne sunt returnate lucrurile, iar afară ne așteaptă tata.
— N-am crezut vreodată că o să vă culeg din secția de poliție ca pe niște adolescenți.
— Mulțumim, tată!
— Da, sigur. Vorbim acasă. Haideți să mergem! E târziu...
— Stai! Trebuie să fac ceva înainte. Revin imediat.
— Iubito, unde mergi?
— Vin imediat. Așteptați-mă în mașină!
O iau la fugă înapoi spre secție și sper doar să nu-mi rup gâtul cu aceste sandale incomode. Îl văd imediat pe agentul care ne-a scos pe noi din celulă și mă ofer să-i plătesc eu cauțiunea acelei femei. Nu vreau ca după aceea să-mi pară rău că am lăsat-o acolo. N-ar merita nici pe departe să fac asta pentru ea după ce a făcut, dar până la urmă din vina noastră a ajuns aici. Polițistul mă conduce în fața celulei și o văd tot acolo, iar ea pare de-a dreptul șocată să mă vadă din nou.
— Poți pleca. Ți-a plătit cauțiunea.
— Poftim?! T-Tu?
— Da, eu. Și ar fi bine să înveți ceva din asta. Nu te mai da la barbații luați! Pentru binele tău... spun și îi întorc spatele, îndreptându-mă spre ieșire.
— Mulțumesc! o aud strigând în urma mea și zâmbesc amuzată.
N-am crezut că se va putea ajunge la așa ceva în seara asta, dar măcar am apucat să ne distrăm puțin și peste ani sunt singură că vom râde copios de această întâmplare.
Ajung înapoi la mașina tatei și toți mă privesc întrebător.
— Ce ai făcut? mă întreabă Elis având un zâmbet tâmp pe față, poate crezând că i-am spus vreo două tipei.
— Ceva ce trebuia să fac demult.
— Sofi... Ce ai făcut? îl aud pe Aiden șoptindu-mi la ureche și îi răspund în același mod.
— I-am plătit cauțiunea.
— Sunt mândru de tine. îmi spune și îl strâng în brațe cu toată puterea mea.
*
A trecut o săptămână de la vestita petrecere cu peripeții, iar astăzi a venit în sfârșit ziua cea mare. Eu și Aiden ne vom uni destinele. Sper din tot sufletul meu să iasă totul așa cum am plănuit.
Tocmai am terminat de îmbrăcat rochia de mireasă când mama îşi face simţită prezenţa în cameră şi mă priveşte cu gura căscată.
— Scumpo, arăți superb!
— Mulțumesc, mamă! Şi tu arăţi minunat.
Mă îmbrăţişează strâns şi o aud suspinând.
— Mamă, ce faci? Plângi?
— Nu-mi vine să cred că astăzi te măriţi. Parcă mai ieri erai doar o fetiţă în prima sa zi de şcoală, iar eu ca o mamă nebună ce eram mă certam mereu cu învăţătoarele când sunau şi îmi spuneau că te-ai julit la ora de sport. Însă acum, ai crescut şi eşti o femeie în toată firea. Ţi-ai întemeiat deja o familie şi n-o să ai timp să treci pe la noi atât de des.
— Mamă, te rog... Mă faci să plâng. Voi fi în continuare fiica voastră şi...
— Doamnelor, sunteți ga-..
Îi aud vocea tatei și se oprește din vorbit când ne vede, putând să-i zăresc câteva lacrimi în colțurile ochiilor.
— Tată?
— Eu vă las puțin singuri... o aud pe mama spunând și iese din cameră, iar eu îi sar imediat în brațe.
— Scumpo...
Acum cred că voi începe eu să plâng prima.
— Ești atât de frumoasă!
— Mulțumesc, tată! Mergem? Nu vreau să mă emoționez și mai tare.
— Stai! Vreau să-ți spun ceva.
— Te ascult... Dar sper să nu-mi spui că mai am timp să mă răzgândesc. îi spun chicotind, dar el mă privește serios.
— Doamne, nu! Din contră... Voiam să-ți spun că mă bucur foarte mult pentru voi și sunt convins că Aiden te va face fericită.
— Deja mă face cea mai fericită. Și eu îți mulțumesc că ești lângă mine.
— Ah, fetița mea... Te iubesc atât de mult!
— Și eu, tată... Dar te rog, nu mă face acum să plâng!
Mă mai strânge încă o dată la pieptul său și îi cuprind brațul îndreptându-ne spre locul unde are loc ceremonia. Doamne, câte emoții am! Mai ales când îl văd pe Aiden, totul s-a terminat. Parcă mi-a căzut inima în stomac când muzica începe să se audă pe fundal și lumea prezentă începe să aplaude.
— Tată, ține-mă! Cred că o să leșin...
— Sofi, nici chiar așa... Relaxează-te și tu puțin. Totul o să fie bine.
Încerc să-mi reglez respirația și când tata mă lasă în fața lui Aiden, parcă inima mi se umple de bucurie și bate într-un mod necontrolat.
— Doamne, cât de frumoasă ești! Am murit de nerăbdare până ai venit.
— Iubitule, te rog... Nu și tu! O să leșin de emoție.
— Ce vină am eu dacă ești atât de superbă și mi-ai luat mințile iremediabil? continuă să-mi șoptească discret la ureche și nu-i pot răspunde pentru că tocmai începe ceremonia.
Ne spunem jurămintele în acest cadru de poveste și nici nu știu de unde mi-am luat tot curajul de a-i spune cât de mult îl iubesc în fața atâtor oameni.
Iar cireașa de pe tort a fost Liv care ne-a adus verighetele și atunci mi-au căzut câteva lacrimi fără să mă mai pot abține. Doamne, cât de adorabilă a putut să fie! Însă, când l-am văzut pe André în brațele lui Elis, parcă mi-a pus capac. Comorile mele... După o lungă sesiune de poze, ne mutăm la local unde am început și eu să mă relaxez puțin.
Mă așez și eu jos după câteva ore bune de stat în picioare și îmi cade privirea pe mama și tata care sunt absolut superbi împreună. Se vede cu ochiul liber că sunt făcuți unul pentru celălalt și îmi doresc din tot sufletul ca eu și Aiden să arătăm la fel peste atâția ani de căsnicie.
— Deja nu mă mai bagi în seamă, draga mea soțioară?
— Stai... C-Ce?
— Glumeam, iubito. La ce te gândești?
— Mă uitam doar la părinții noștri cât de frumoși sunt și cum se distrează.
— Da, așa este. Atunci hai să ne distrăm și noi ca ei. Doar este ziua noastră.
— Ai dreptate... Te rog, iartă-mă că sunt atât de aeriană astăzi! Doar că...mă simt copleșită de emoții.
— Vino cu mine! Știu eu cum să te relaxezi, dar momentan doar varianta asta o am. îmi spune zâmbind, în timp ce-mi depune un sărut amețitor pe gât și mă invită la dans.
Mă lipește de el și începem să ne mișcăm pe o piesă lentă, dar senzuală în același timp.
— Mă înnebunești, femeie! Vreau să se termine cât mai repede nunta asta. îmi șoptește seducător la ureche, aducându-mă și mai aproape de el dacă ar fi posibil.
— Iubitule, de abia a început. Parcă erai nerabdător să te căsătorești cu mine.
— Da, și ne-am căsătorit. Iar acum îmi cer drepturile de soț.
— Vai, ce glumeț ești tu în seara asta! O să-ți primești drepturile de soț, dar mai ai răbdare și tu câteva ore.
— Câtă răbdare să mai am? Fierb de două zile nenorocite pentru că mamele noastre au ținut morțiș să respectăm nu știu ce tradiție. Îți spun eu că și-au bătut joc de noi.
— Ești fenomenal!
— Ştiu, mi-ai mai spus. De aceea m-ai şi luat, nu-i aşa?
— Da, e clar... Orice aş spune, tu o vei ţine pe a ta. Sigur nu ai băut prea multe pahare cu şampanie?
— Nu, draga mea. Sunt doar beat de la atâta iubire.
— Ah, ce-mi faci tu mie... Doar atât primeşti deocamdată. îi spun şi îl sărut cât de tandru pot, chiar la sfârşitul piesei.
***