Nota autorului: Am făcut nişte schimbări la carte, nu am editat greşelile de scris, îmi pare rău. Ştiu că am multe, dar nu am avut timp. Am început să rescriu această carte, am ajuns la capitolul 4 în Word. O să postez într-o jumătate de oră tot ce am modificat la celelalte capitole. :) Multumesc mult Simpli pentru coperta. :3 E perf ♥
—De ce vor să-l bată pe tipul ăla? De ce au nevoie de noi, Raven? am întrebat coborând pe scările de la patul meu.
Dale se încruntă.
— Vă ia pe voi? Asta este de rău. făcu o pauză după adăugă. Vor să-l omoare în bătaie pe tipul ăla pentru că ... Ştii că acum apoximativ 100 de ani, bărbaţii care jicneau familiile de acelaşi rang cu ei, trebuiau să se bate cu capul familiei până când unul murea. Asta fac şi ei. Îl vor lua pe tipul ăsta prin surprindere şi îl vor bătea până va leşina, nu pot să-l omoare.
Dale gândeşte? Uau!
—De ce ne iau pe noi?
—Sunt preferata doamnei Jenner şi tu eşti cea mai bună prietenă a mea. spuse Raven.
Corect. Dar nu este cine ştie şi ce alt motiv au.
—Josh are să îl mintă pe Bailey, care îl crede şi apoi să ne facă vara îngrozitoare. spuse Raven.
—La asta mă gândeam şi eu. am spus ieşind din transă.
—Nu am de gând să vă întreb ce e 'chestia aia'. spuse Dale. Trebuie să mergem la cină.
S-au ridicat din paturi şi au ieşit din cabană. Eu am rămas. Nu ştiu ce să cred despre noaptea asta. Voi încălca o regulă, o regulă care m-ar ţine aici, captivă şi n-o să pot să-i demonstrez mamei că sunt o fată cuminte, inteligentă...perfectă. Trebuie să fac ceva ca să nu mai merg.Sau poate nu o să ne prindă. Ce tot vorbesc? E pază peste tot prin tabără şi pe lângă. Dar care e motiv ? De ce vor să-l bată pe tip? Când am întrebat-o pe Raven la ora de matematică de azi s-a făcut că plouă, iar când Dale a vrut să spună de ce s-a oprit.
—Vii? întreabă Raven uitându-se ciudat la mine.
—Mda..
La cină a fost foarte ciudat. Cea mai ciudată cină. Stăteam la masă încercând să mănânc din friptura aceea dezgustătoară şi ceva în spatele lui Raven se mişca. După câteva minute în care am încercat să văd ce este, şi-a scos capul la iveală. Era Bailey care încerca să mă urmărească, probabil. Se uita la mine, deci mă urmărea, corect? De ce mă gândesc la el? Este un fraier, nu merită. Şi din cauza lui nu pot să dorm.
Am coborât din pat, am luat hanoracul lui Bailey pe mine - căcat! Am uitat să îl înapoiez - , teneşii în picioare şi am ieşit afară.
Pe cer erau nori, semn de ploaie. Vântul bătea uşor, ceea ce m-a facut să-mi închid hanoracul. M-am asigurat că nu era nimeni în jur şi m-am îndreptat spre baie. Raven plecase înainte şi acum şi eu. Acolo era punctul de întâlnire.
Raven, Josh şi Bailey mă aşteptau.
—Trebuie să găsiţi cea mai bună scuză a voastră. Sigur hoaşca o să vă creadă.
— Şi dacă nu, Bailey? Dacă nu ne crede?
— Să ajungem acolo, vedem noi.
Super!
— Să mergem! Jamie a ieşit la alergat, va ajunge la răscruce în jumătate de oră. şopti Josh.
Josh a sărit gardul, după Raven, apoi Bailey şi urmez eu. M-am urcat, după m-am întors să cobor pe cealaltă parte, dar am căzut.
— Nu eşti bună de nimic, Einstein. Ai întârziat şi acum ai căzut .... pe mine.
M-am ridicat de pe el şi am spus :
—Ar trebui să fii onorat, nu o să te mai atingă nimeni ca mine.
— Sper! exclamă el.
Cei doi au luat-o înainte spre acea răscruce. Eu şi Raven am rămas mai în spate, vreau să aflu de cine s-a luat ăla!
— Te-am întrebat ceva la ora de mate şi vreau să-mi răspunzi! i-am şoptit.
—Văd că nu scap de tine. Acum ceva timp, Bailey, s-a îndrăgostit de o fată de aici şi îi făcea mereu pe plac. În ultima ei seara aici el a întrebat-o în faţa tuturor dacă vrea să fie cu el. Şi ea pur şi simplu a plecat. S-a făcut de râs. Aşa că s-a schimbat în ceea ce era la început.
— Nu merită să se lupte pentru aia acum.
— Pe aia o chema Diana. Încă înseamnă ceva pentru el.
Josh s-a lăsat jos, în spatele unui copac. Toţi ne-am ascuns. Jamie, presupun şi-a făcut apariţia singur. S-a oprit în faţa fântânei, a băut nişte apă, după s-a aşezat. O picătură de ploaie îmi lovi faţa cu putere. Începea ploaia. Băieţii au ieşit şi s-au dus spre el.
— Staţi aici, aveţi grijă. Poate mai e cineva cu el. mi-a spus Bailey înainte să sară în faţa tipului şi să-l lovească cu picioarele în abdomen.
Nu puteam să văd ce se întâmplă din cauza picăturilor de ploaie dese. Nu mi-a păsat de ceea ce a spus sau de vreme, dar când l-am auzit ţipând am ieşit să îl ajut.
Bailey stătea întins în noroi, Josh în spatele lui se bătea cu un alt tip. Jamie stătea pe vine şi îi spunea că ştia că va veni şi că nu e prost. Băiete, eşti prost. Am alergat spre el şi l-am împins în nămol şi l-am lovit cu piciorul în stomac. L-am ajutat pe Bailey să se ridice. A stat câteva secunde şi a alergat spre atacatorul lui Josh şi a început să îl lovească în faţa până i-a dat sângele şi a căzut.
Jamie s-a ridicat şi s-a îndreptat spre mine. M-a luat de gât şi m-a lovit de fântână. Continund să mă ţină de gât i-a spus lui Bailey :
—O să te facă şi ea de râs? O să vină şi ea la mine să mă implore să o fac să uite de tine?
Raven îl luă de Josh şi fugiră spre gard l-a semnul lui Bailey.
—Corect, a râs, acum eşti altfel. Nu te mai laşi ... dus de nas. Dacă tot te-ai schimbat, dacă îi dau drumul să cadă în fântână nu o să-ţi pese, nu? Să vedem, la 3.
O să mă lase să cad, ştiu asta. Dar Jamie trebuie să aibă o inimă, nu ca Bailey. Te rog, Doamne!
— Unu.
Bailey făcu un pas înapoi. Ştiam eu. O lacrimă îmi curse pe obraz.
— Doi.
Încă un pas înapoi. Tremuram de frică.
— Stai calmă, drăguţo. O să se termine repede. O să cazi, te loveşti la cap şi rămâi inconştientă, restul ... un vis urât. Şi ... tre-
Bailey îl lovise cu pumnul în cap şi Jamie căzu la pământ. A început să îl lovească cu picioarele în stomac şi nu se oprea. Jamie statea într-o baltă de sânge.
— Bailey, opreşte-te! Îl vei omorî! Diana nu merită asta! Nu merită ca tu să omori pe cineva pentru ea! Opreşte-te, te implor.
S-a întors spre mine şi îşi puse mâinile pe umerii mei. După câteva secunde în care se uita la mine, spuse:
— Trebuie să ne întoarcem.
Ploaia se opri. Eram udă şi plină de noroi. Sunt dezgustată de mine. Sunt murdară!
La gard ne aştepta doamna Jenner şi cei doi complici ai noştri. Doamna Jenner era roşie de furie, Raven plângea la Josh în braţe, iar noi eram morţi.
—Dacă povestea voastră nu coincide cu a lor aţi dat de dracu în persoană. Duceţi-vă la infirmerie, acum! exclamă directoarea taberei.
Doctora taberei îmi dădu cu un unguent la gât, să se ducă vânătaia făcută de idiotul ăla. Josh avea întreg braţul în gips, Raven căzuse pe drum şi avea la gleznă o întorsă. Bailey era cel mai rău. Abdomenul bandajat, o vânătaie la tâmplă, begetele zgâriate şi buza umflată.
—Puteai să mori acolo. spuse Bailey după ce Dr. Walker ieşise din încăpere. Trebuia să rămâi unde ţi-am spus.
—Dacă nu o făceam mureai, okay?! Din cauza unei idioate pe care ar fi trebuit să o uiţi de mult timp, pentru una care nu ţi-a dat pic de atenţie în timp ce toată tabăra ar muri să fie cu tine. Serios acum! Fetiţa aia nu merita ca tu să mori acolo!
—De unde ştii tu că nu merită?
—Ştiu povestea, Bailey! Ar trebui să-mi mulţumeşti.
— Are dreptate, frate! spuse Josh dându-i pantoful lui Raven.
—Cel mai bun prieten al tău e de acord cu mine! Acum scuzaţi-mă, mă duc să-ţi salvez fundul de la pedeapsă. Măcar eu am făcut ceva pentru tine.
Am ieşit din încăpere şi m-am îndreptat spre biroul doamnei Jenner. Am bătut la uşă şi aceasta mă pofti înăuntru. Mi-a făcut semn să stau jos pe fotoliul din faţa biroului său. Expresia feţei ei mă făcu să tremur de frică. Femeia asta este mereu încruntată şi furioasă, sau aşa e faţa ei? Mă sperie. De-a dreptul.
Era îmbrăcată într-o rochie mov, simplă cu decolteu. Se aşeză.
—Spune, domnişoară Lahey!
—Eram în cabană şi am observat că draga mea colegă, Raven nu apărea. Era la baie de ceva vreme aşa că m-am dus după ea. Am găsit-o acolo, avea probleme cu stomacul. Am stat cu ea şi am ieşit. În faţa gardului erau cei doi. I-am întrebat ce făceau şi ne-au spus că au auzit ţipete din pădure. Nu era nici un paznic aşa că am mers să vedem ce se întâmplă. Ca să vedeţi! Doi elevi ai Taberei Miller se omorau unul pe celălalt. Noi am încercat să îi oprim.
—Încălcând regulile taberei?
—Să-i fi lăsat să moară?
—Nici asta nu ar fi corect. Aţi sărit în ajutor, deci tabăra noastră îşi face efectul asupra voastră. Dar tot veţi fi pedepsiţi. Veţi lucra la cantină timp de o săptămână. Nu veţi lua parte la ore mâine, staţi în cabane şi vă odihniţi!
— Vă mulţumim, doamnă Jenner. spun şi mă ridic să ies din încăpere.
Ajunsă în faţa infirmeriei, unde aveam să ne petrecem noaptea, mă aşez pe o băncuţă. Mi-am dus genunchii la piept şi am început să plâng. Mi-am lăsat garda jos, m-am lăsat manipulată de un prost şi i-am ajutat cel mai bun prieten. Era să murim acolo, dar ne-am avut unul pe altul şi am scăpat. Din fericire! Am minţit pentru ei! Oh, Doamne! Şi ce i-am spus înainte să plec. Măcar eu am făcut ceva pentru el. A ieşit de nicăieri. Şi acum plâng pentru el. Mi-am şters lacrimile cu mânecile de la hanoracul lui şi am intrat.
Josh dormea, la fel şi Raven. Bailey stătea cu ochii închişi, dar nu dormea. M-am întins pe patul de lângă el şi am spus :
— Ştiu că nu dormi.
— Voiam să îţi spun mulţumesc. Pentru tot. Adică tu ai fost acolo şi te-ai murdărit şi nu ai spus nimic.
— Nu se va mai întâmpla. am spus şi m-am întors cu spatele la el.