Știu ca n are legătură cu cartea dar chiar simt ca trebuie sa va povestesc asta și sa învățati din greșeala mea.
Când eram și eu un mic copil îmi făcusem o prietena.
Doamne ma înțelegeam asa bine, zici ca eram frați, ne înțelegeam foarte bine, totul a început de la o prostie, amândoi eram tăiați pe mâini și era noua la mine în școală.
Oricum după ce ne am cunoscut eram De nedespărțit, ne dădusem seama ca avem același comportament și mai ales semanam puțin.
Amândoi aveam probleme ( da chiar aveam)
Ne spune am ofurile unul altuia, era minunat, eu fugeam de acasă, fugeam în asemenea fel încât sa nu ma vadă camerele de supraveghere.
Era totul bine, mereu când venea la școală ma pregăteam cu ce i plăcea ei, ii cumpărăm pungi de bomboane ( preferatele ei) și când prindeam un moment ca nu i în clasa I le băgăm în geanta. 😂😂
Într o zi am aflat ca ea trebuia sa plece, dar ca definitiv, ma anunțase cu o luna înainte s o facă, eram praf, începusem sa plâng si cum eram eu în depresia mea am luat lama și m am tăiat, cum n am făcut o pana atunci ( de 2 ani spre 3 încă le mai am)..
Sufeream mult ca ea va pleca, chiar îmi părea rău și petreceam ore în șir la poarta cu ea, stăteam de la ora 7 pana la 5 dimineața cu ea într un parc și râdeam cu mai mulți.
A ajuns în străinătate, nu cunoștea lumba și mai ales pe nimeni,vorbea mereu cu mine, ma suna pe camera și vorbeam ore, prin mesaje la fel, a durat vreo 3 luni și începuse puțin sa se răcească, nu ma mai cauta, dacă o cautam eu bine dacă nu, nu...
( ok, am spus s o înțeleg ca s a dus la munca și nu are timp și de mine)
Tot asa lunile treceau și mai vorbeam din când în când, ne mai spune am ofurile dar nu cu aceea bună voința ca la început, ne distantasem.
Nu mi plăcea asta dar na
Nu mai vorbeam deloc, nu mai știam nimic unul de altul, o vedeam în poze dar nimic altceva, ma uitam la pozele vechii cu noi și îmi era dor de ea....
Acum 4 seri i am dat mesaj pe la vreo 3 dimineața spunându-i " nu sunt bine, am nevoie de tine, tu ești singura care ma înțelege".
Desigur, nu mi a răspuns atunci pentru ca dormea, a doua zi când ma trezesc vad mesaj de la ea, și de atunci am vorbit, vorbeam de parca amândoi eram la psiholog, vorbeam matur amândoi, foarte matur, dar gândeam diferit.
În vorba noastră acolo s a ajuns la niște cuvinte din parte ei care m au lăsat masca
" nu mai am încredere în tine crede ma,,
" ești un nimic, nu o sa fii nimic în viata,,
" crezi ca nu pot sa ți dau blok, ce mai contează ce a fost?,,
Toate cuvintele astea și altele m au rănit pentru ca eu încă o iubeam ca pe sora mea.
După ce am început sa ma iau de ea, mi a spus ca a spus toate astea doar ca să ma îndepărtez de ea, pentru ca cică o încurcam eu, ii stricam viitor pentru ca ii era dor de mine.
Eu nu cred ca ți lași o prietenie doar ca vai îți este dor de aceea persoana și nu știu ce, serios eu n as face asta.
Mi a părut super rău dar eu am ales, după tot ce s a întâmplat între mine și ea, eu no s o mai caut, m a pierdut.
Imediat poți pierde un prieten și mai ales încrederea din câte vad.
Oricum, chiar am simțit sa scriu asta pentru ca, sunt unele persoane care încă n au învățat din asta, crede ma, eu am învățat, mi am dat sufletul pe tava și nu a fost bine.
Niciodată sa nu mai faceți greșeală mea, nu lăsați pe nimeni, dar pe nimeni ( inafara de familie) sa va cunoască cu adevărat, da-ți-le doar impresia ca va cunosc atât.
Va mulțumesc ca a-ți citit chit ca nu avea nici o legătură în mare parte