Harry's P.O.V
N-aveam nici cea mai mică idee ce oră indica ceasul în momentul în care mi-am deschis ochii, dar cert era că soarele răsărise deja astfel încât câteva raze călduțe se reflectau pe podea. Mi-am frecat pleoapele cu podul palmei și am dat să mă mișc, dar ceva sau mai bine spus, cineva, nu mi-a permis.
Jumătate din corpul Ambrei se odihnea pe mine. Capul îi era lipit de pieptul meu, una dintre mâini îmi înconjura abdomenul, iar piciorul drept îi era îndoit, fixat pe bazinul meu, ajungând cu tibia într-o zonă mai sensibilă. Buzele îi erau întredeschise, iar aerul cald se lovea de pielea mea. Am zâmbit la imaginea ei și mi-am așezat capul înapoi pe pernă, trecându-mi mâna prin părul bogat al iubitei mele.
Și-a foit capul când mi-a sesizat atingerea și m-a strâns în brațe, de parcă aș fi fost un ursuleț de pluș, cu care obișnuia să doarmă în nopțile mai puțin plăcute. Mi-am lipit buzele de creștetul capului său și i-am dat o parte din păr după ureche. Doamne, cât de mult puteam să o iubesc.
Fiecare celulă din corpul meu o iubea, cu toate nesiguranțele, imperfecțiuni și fricile ei. O iubeam atât de mult încât m-aș fi sacrificat pentru ea, doar ca să o văd fericită. Aș fi trecut prin foc, m-aș fi lăsat schingiuit, mi-aș fi dat sufletul și inima, doar pentru ea. Poate nu eram bărbatul ideal și nici nu puteam atinge perfecțiunea, dar o iubeam sincer și fără nicio ezitare. Cele patru camere ale inimii au fost umplute de prezența Ambrei.
Nu cred că am mai trăit moment atât de intens ca cel de aseară. Știam ce simțea, sentimentele i se reflectau în ochii și gesturi. Nu mai era nevoie de cuvinte când iubirea mi-o demonstra prin fapte. În ciuda a tot ce se întâmplase, Ambra își făcuse curaj să spună ceea ce nu credeam că o să aud prea curând de la ea. De fapt, nu credeam că o s-o aud vreodată. În momentul în care cele două cuvinte i-au părăsit buzele un amalgam de emoții mi-a explodat în piept. Mă simțeam de parcă trăiam un vis. Fericirea îmi curgea prin vene și inima îmi zburda în coaste, ca și acum când o priveam cum dormea în brațele mele.
I-am ferit chipul de șuvițele ciocolatii, trecându-mi degetele prin păr pentru a i-l da pe spate. Ambra a tors precum o pisică răsfățată de razele soarelui și s-a lăsat dezmierdată de atingerile mele pe chipul ei. Cu degetele i-am trasat conturul ochilor, al pomeților, al nasului și într-un final cel al buzelor pline. Răsuflarea caldă îmi adia pielea degetelor. M-am aplecat și am depus un sărut pe buzele ei întredeschise, mângâindu-i mai apoi buza de jos. Și-a presat corpul de al meu, deschizând leneș ochii.
- Bună dimineața, somnorici! Am întâmpinat-o cu un zâmbet, iar ea m-a privit pe sub gene, somnoroasă.
- Cât e ceasul? Glasul ei era răgușit din cauza somnului.
M-am întins după telefonul aflat pe noptieră și am verificat ceasul.
- E nouă și un sfert.
- Putem să mai stăm puțin, te rog? M-a rugat dulce, punându-și mâna pieptul meu.
- Sigur.
Mi-am pus brațele în jurul ei și am așezat-o deasupra mea, trupurile noastre fiind lipite până la refuz. S-a făcut comodă la pieptul meu și a plasat un sărut în dreptul inimii, apoi pleoapele i-au alunecat pe ochi, iar eu mi-am strecurat mâinile pe sub tricoul ei pentru a-i mângâia spatele cald. I-am dezvelit baza spatelui, mișcându-mi palmele de sus în jos de-a lungul coloanei. Buzele mi s-au lipit de fruntea ei caldă, primind din partea Ambrei un sunet asemănător cu cel pe care îl scot copiii mici când cineva îi alinta.
- Iubito? Am întrebat-o după câteva minute în care am lăsat-o să moțăie la pieptul meu.
Nu am primit niciun răspuns. Mi-am ridicat capul pentru a verifica dacă dormea în continuare. Pleoapele îi erau căzute peste ochi, genele lungi atingându-i obrajii rozalii. Nu m-am îndurat să o trezesc, așa că m-am hotărât să o las să doarmă cât timp eu aveam să pregătesc micul dejun.
M-am întors pe o parte și i-am plasat corpul pe saltea, urmând să-i așez capul pe pernă, dar n-am mai putut face nicio mișcare, deoarece mâinile ei s-au strâns în jurul torsului meu.
- Nu pleca. M-a rugat cu ochii închiși, ascunzându-și fața în pieptul meu.
- Trebuie să pregătesc micul dejun, iubito. I-am răspuns, sprijinindu-mi greutatea corpul în brațe.
- Mai târziu. Acum, vreau să stai cu mine. Și-a exprimat dorința, trăgându-mă mai aproape de ea până piepturile ni s-au unit.
- Și eu îmi doresc același lucru, dar nu se poate. I-am spus zâmbind, iar a strâmbat din nas vădit nemulțumită.
- De ce nu?
- Să zicem că am pregătit ceva pentru ziua de astăzi.
- Despre ce e vorba? Ochii i s-au deschis, privindu-mă curioși.
- Vei afla la momentul potrivit. Mi-am trecut mâna prin părul ei, aplicând un sărut pe frunte.
Și-a ridicat bărbia, dându-mi de înțeles că voia să o sărut pe buze. M-am aplecat zâmbind și mi-am lipit buzele de ale ei, formând un sărut dulce. Mâinile mi-au cuprins gâtul și am fost nevoit să mă sprijin în coate pentru a nu-mi lăsa greutatea pe corpul ei. A zâmbit în sărut și degetele i s-au împreunat la ceafă.
- Să știi că nu am uitat de datorie. A șoptit, dezlipindu-și pentru o secundă buzele de ale mele.
- Ai impresia că eu am uitat? I-am dat replică, furându-i un alt sărut. Va trebui să-mi oferi ceea ce mi se cuvine, să știi.
- Serios? A zâmbit și degetele ei au trecut prin părul meu.
Am încuviințat și mi-a tras chipul mai aproape pentru a-mi săruta maxilarul, apoi obrajii și bărbia. Nu știam care era cauza afecțiunii Ambrei, dar îmi plăcea această latură a ei.
- Și ce ți se cuvine?
- Cred că știi prea bine. I-am răspuns, dându-i părul de pe umeri.
Mi-a mângâiat cu degetele chipul și am închis ochii, atingerea ei simțindu-se ca o pană fină. Unul dintre degete i-a alunecat pe buzele ușor întredeschise, masându-le cu delicatețe. I-am sărutat ușor degetul și ea a chicotit, prinzându-mi obrazul în palmă. Înainte să pot deschide ochii, Ambra mi-a sărutat cu delicatețe buza inferioară, apoi gura i s-a unit cu a mea într-un sărut inițiat de aceasta.
I-am cuprins șoldurile în palme, pe sub tricou, simțindu-i pielea cum se înfioară. Mi-am împins delicat genunchiul între coapsele ei până acestea s-au depărtat și mi-a permis să mă așez în spațiul liber. Și-a încrucișat gleznele în jurul bazinului meu, lipindu-ne corpurile până la refuz. Buzele ni se mișcau în sincron, în timp ce mâinile cutreierau porțiuni de piele înfierbântată. Mi-a strâns părul între degete când i-am prins buza între dinți, tachinând-o ușor, ca mai apoi s-o sărut apăsat.
Am rupt sărutul și mi-am înălțat capul pentru a o privi în ochi. Îi străluceau într-un mod diferit și îi erau plini de emoție, ba chiar am putut zări iubirea cu care mă privea. Mi-am simțit inima bătându-mi de două ori mai tare. A schițat un mic zâmbet și mâinile ei s-au plimbat pe umeri, apoi au coborât pe brațe. Toate acestea fără a rupe contactul vizual.
- De ce mă privești așa? A întrebat nedumerită, văzând că am rămas concentrat cu privirea pe fața ei.
- Mi se pare ireal ceea ce mi se întâmplă. I-am recunoscut, iar ea s-a încruntat preț de o secundă.
- De ce?
- Pur și simplu. Am ridicat din umeri, iar Ambra mi-a prins obrajii în palme. Am visat de atâtea ori la aceste momente încât acum am impresia că mă aflu într-un vis și tot aștept ca cineva să mă trezească.
- Totul e cât se poate de real, Harry. Mi-a șoptit peste buze.
- Nu vreau să mai pleci de lângă mine. Plecarea ta mi-ar frânge inima și nu ar fi prima dată.
- Nu o să plec nicăieri. M-a asigurat, mângâindu-mi obrazul.
- Te rog, nu-mi frânge inima.
- N-am s-o fac. Mi-a promis în mod indirect înduioșată de rugămintea mea.
Mi-am ridicat mâna și am așezat-o pe obrazul ei, mușcându-mi buza. Voiam un viitor cu acest înger. Îmi doream ca relația dintre noi să meargă, chiar dacă eram conștient că nu putea fi totul doar lapte și miere. Eram mai mult ca sigur că vom întâmpina multe greutăți și piedici în drumul nostru, dar important era să rămânem uniți și să avem încredere unul în celălalt. Nimic nu avea să fie ușor, dar împreună puteam trece peste toate.
Ambra și-a mișcat mâna și ochii ei i-au întâlnit pe ai mei, încercând să-mi citească gândurile.
- La ce te gândești? M-a întrebat observând că mă uitam insistent la ea fără a scoate vreun sunet.
- Zici că nu ești un vis?
- Ce aș putea face pentru a-ți demonstra că ceea ce se întâmplă acum nu e niciun vis? A întrebat trecându-și degetul peste sprânceana dreaptă.
Mi-am contopit gura cu a ei pentru a-mi demonstra de unul sigur că era reală, ci nu o întruchipare a minții, cum de altfel am mai avut parte și în alte situații. Mi-a răspuns la sărut și i-am cerut permisiunea de a-i explora fiecare colțișor al gurii. Ambra și-a lăsat capul într-o parte, oferindu-mi mai mult spațiu de manevră în sărut. Gura îi era caldă, iar gustul buzelor divin, chiar ispititor.
Îi mângâiam pielea coapselor dezgolite, alunecând cu degetele spre interiorul acestora. Ambra și-a strâns picioarele în jurul meu și a murmurat ceva în sărut, dându-mi de înțeles că acea zonă era una delicată și se gâdila. Palmele i-au coborât mai jos, pe abdomen, făcându-mi mușchii să se încordeze. Îmi plăcea că nu mai era la fel de reticentă în a mă atinge. Pielea îmi ardea sub atingerile ei și nici nu știam până atunci că aveam nevoie să mă atingă.
Mi-am lăsat mâinile să urce de pe coapse spre abdomen, atingând pielea fină. Ambra a suspinat în sărut când degetele s-au deplasat în zona coastelor, masându-le cu blândețe. Spatele i s-a arcuit și bazinul i s-a ridicat involuntar, lipindu-l de al meu. I-am prins buza între dinți, scoțând un mârâit. Sângele deja îmi fierbea în vene alături de dorința de a-i descoperi fiecare părticică din trup. Cu vârful degetelor i-am atins în treacăt curba sânului, iar în urma atingerii s-a înfiorat.
Gura și-a găsit loc pe maxilarul ei, mergând până la punctul sensibil aflat sub ureche. Corpul i se foia sub mine și mișcarea ei trezea totul la viață. Nu era prima dată, însă de această dată se simțea complet diferit. Voiam să-i îndepărtez orice material pe care-l purta și să-i venerez corpul cu buzele mele.
Inima îi bătea din ce în ce mai tare și simțeam acest lucru din pricina venei ce pulsa sub buzele mele. Mâinile i s-au agățat de umerii mei, în timp ce îi ridicam tricoul și îi sărutam gâtul. M-am aplecat și mi-am lipit buzele de abdomenul său, răsfrângându-mi buza de jos. Am înaintat cu capul sub tricoul ei și m-am jucat cu pielea ei, făcând-o să suspine.
Tot momentul nostru s-a dus pe apa sâmbetei când soneria unui telefon a răsunat în dormitor. Am mârâit nemulțumit și mi-am lipit fruntea de stomacul Ambrei. I-am simțit mâinile pe spatele meu și m-am ridicat din pat, căutând obiectul ce stricase atmosfera. Sunetul provenea din geanta iubitei mele, așa că am luat-o de pe fotoliu și i-am înmânat-o. Aceasta mi-a mulțumit printr-un mic zâmbet și m-am așezat înapoi, cu capul pe abdomenul ei.
- Neața, Kate! I-am auzit glasul oarecum vesel al Ambrei.
Corpul i s-a mișcat și a încercat să se ridice, dar nu am lăsat-o. Mi-am înălțat capul și ea a mimat ceva pe buze. Nu am înțeles prea bine, așa că m-am făcut comod, iar Ambra s-a dat bătută.
- Nu, nu e nicio problemă, stai liniștită.
Ba eu zic că era o problemă. Nu voiam să par rău pentru că era prietena ei, dar totuși nu-și putea găsi alt moment să sune? Am oftat la propriile gânduri și Ambra și-a trecut degetele prin părul meu, învârtind pe deget o șuviță.
Am încercat să fac abstracție de la convorbirea lor și mi-am făcut de lucru cu tivul tricoului, ridicându-l ușor pentru a-i mângâia pielea. Ambra și-a mișcat piciorul, deoarece atingerea mea o gâdila și mi-a prins încheietura la scurt timp. I-am sărutat mâna și am continuat să fac cerculețe cu degetul pe pielea ei.
Din fericire discuția telefonică cu prietena ei nu a durat prea mult. Mi-am ridicat capul când a lăsat telefonul pe partea goală a patului.
- N-am ascultat conversația voastră, dar ai pomenit ceva de un doctor. E totul bine? Am întrebat-o, fixând-o cu privirea.
- Da. Ieri am fost împreună cu Kate la un cabinet de obstetrică și ginecologie. A rostit oarecum reținută și m-am încruntat pentru o secundă.
- Și care dintre voi a fost pacienta?
- Tu ce crezi?
Și-a îngustat ochii în direcția mea, de parcă nu era evident răspunsul.
- Ai ceva să-mi spui, iubito? Am tachinat-o, iar Ambra și-a dat ochii peste cap, neimpresionată.
- Da, Kate e bine, dacă asta întrebai. A răspuns și am zâmbit amuzat. Doar că e puțin...însărcinată.
- Puțin? Întrebarea retorică a ieșit printre buzele mele acompaniată de un chicotit.
- Bine, nu puțin, dar e însărcinată. Se pare că o să fiu mătușă.
Nu știu de ce sau ce m-a îndemnat să fac acel gest, dar mi-am plasat palma pe pântecul ei. Ambra nu a trecut cu vederea gestul meu și m-a privit în ochi. Am observat că își rodea interiorul obrazului, ceea ce mi-a dat de înțeles că ne gândeam la același lucru.
- Mă bucur pentru ea. Un copil e o binecuvântare.
- Știu, doar că e puțin speriată în momentul de față și nu știe cum să gestioneze situația. Ce-i drept, cred că și eu aș fi fost la fel dacă eram în locul ei.
- Sufletul ce se dezvoltă în pântecele ei este rodul iubirii dintre ea și Liam. Nu-i va fi ușor, dar sunt sigur că împreună se vor descurca. I-am împărtășit părerea mea, mângâindu-i aproape insesizabil abdomenul.
- Sunt de acord cu tine.
I-am zâmbit larg și m-am așezat deasupra ei, iar Ambra și-a afundat capul în pernă, amuzată, punând distanță între fețele noastre.
- Așadar, unde am rămas? Am zâmbit cu subînțeles, umezindu-mi buzele.
- Nu cred că-mi amintesc. A ridicat din umeri, inocentă și mi-a mângâiat brațele.
- În acest caz, lasă-mă să-ți împrospătez memoria, iubito.
A zâmbit când mi-am lipit gura de a ei, sărutând-o cast. Mi-a înconjurat gâtul cu brațele și m-a tras mai aproape, punându-și picioarele în jurul meu. Mi-am dus palmele la șoldurile ei, pe care le-am strâns ferm, apoi m-am lăsat ușor peste ea, apăsându-mi trupul de al ei. Buzele ei s-au deschis cu un sunet aproape insesizabil și am profitat de ocazie pentru a-i savura dulceața.
Mi-am strecurat brațul sub mijlocul ei și printr-o mișcare Ambra a ajuns să stea deasupra, cu corpul peste al meu. I-am îmbrățișat talia, gustându-i buzele dulci, care nu mă lăsau să mă îndepărtez.
Ambra s-a retras brusc din sărut când telefonul a început să-i sune pentru a doua oară. Mi-am dat ochii peste cap, iar ea s-a ridicat în șezut cu mâinile pe abdomenul meu, apoi s-a întins după telefon. A privit puțin încruntată ecranul, apoi a acceptat apelul.
- Bună, tată! A rostit oarecum emoționată și mi-am ridicat capul, întâlnindu-i privirea derutată.
Chipul i-a devenit serios, în timp ce cu o mâna și-a dat părul după ureche. Își mușca buza de jos, ascultând cu atenție ceea ce i se comunica. M-am ridicat în coate și am întrebat-o din priviri dacă era totul în regulă. A aprobat din cap și s-a așezat în stânga mea, în poziția turcește.
Nu voiam să-i dau impresia că nu țin deloc la intimitatea ei, așa că m-am îndreptat spre baie, lăsând-o să discute în voie cu părintele ei. Cel puțin Ambra mai putea discuta, le mai putea auzi glasul ființelor ce i-au dat viață.
Am făcut un duș rapid, cam rece, ce-i drept, din cauza momentelor de mai devreme, apoi mi-am făcut rutina de dimineață. Când am ieșit din baie Ambra era tot în pat, vorbind la telefon.
- Nu e adevărat, tată. Vei vedea că nu e așa. I-a comunicat tatălui ei, trecându-și mâna peste obraji.
Mi-a arătat un zâmbet strâmb când mi-a sesizat prezența. I-am făcut semn că merg la bucătărie, primind din partea sa o încuviințare din cap. Mă întrebam dacă Ambra le-a spus despre planul nostru de a-i vizita în weekend. Mai mult ca sigur i-a anunțat, dar exista posibilitatea să se fi împotrivit ideii din cauza trecutului. Cum ar fi primit în casa lor omul ce le-a ținut fiica departe timp de câteva luni? Cred că niciun părinte nu ar fi fost de acord. Nici eu nu aș face asta dacă aș fi fost în locul lor.
Gândurile veneau unul peste altul, dar am preferat să nu-mi stric mai tare buna dispoziție și am pornit espressorul de cafea. Nu-mi putea începe dimineața fără acest lichid savuros, care-mi oferea energia pe tot parcursul zilei.
M-am uitat scurt prin frigider și din lipsă de inspirație pentru micul dejun, am recurs la niște ouă și șuncă prăjită. Mi se părea prea liniște în casă, așa că am dat drumul la muzică, setând un volum mediu, pentru a nu deranja convorbirea Ambrei, care dura mai mult decât m-aș fi așteptat. Probabil, aveau multe de discutat, habar nu aveam.
Ridicând din umeri, am așezat tigaia pe plită și abia după ce s-a încins puțin am spart ouăle, pe care le-am condimentat puțin. Pe o altă tigaie tip grill am pus feliile de șuncă, strecurându-mi în gură o fâșie. Era delicioasă. Deja mi se făcuse foame doar din pricina mirosul ce plutea în bucătărie.
Espressorul a scos un sunet scurt, semnalându-mi că ceașca mea de cafea era gata. Am luat cana-n mână și am dus-o la buze, nerăbdător, sorbind o gură din lichidul cald. Cu toate că mi-am cam ars limba, cafeaua era așa cum trebuia, adică perfectă.
Cu o paletă din lemn în mână și cu ceașca în cealaltă, am mestecat în tigaie, mișcându-mi capul pe ritmul muzicii. Șunca sfârâia pe grill, gâdilându-mi nările cu mirosul ei. Două brațe mi-au cuprins mijlocul pe la spate, iar un sărut mi-a fost depus pe omoplatul stâng.
- Ce bine miroase! A rostit Ambra, așezându-și bărbia pe umărul meu pentru a vedea ce gătesc.
Mi-a zâmbit când mi-am întors capul, oferindu-mi un sărut scurt pe obraz. Am indicat cana de cafea, iar ea a scuturat din cap și am lăsat-o pe blat. Mi-am pus palma peste antebrațele ei, mângâindu-i pielea.
- Probleme? Am întrebat-o, făcând referire la discuția cu tatăl ei.
- Nu.
- Sigur?
- Da, Harry. A rostit pe un ton convingător, lăsându-și obrazul pe umărul meu. Le-am spus despre hotărârea pe care am luat-o și intenția noastră de a-i vizita.
- N-au fost de acord, așa-i? Mi-am întors privirea către ea, dar și-a ferit ochii.
- Cu tata a fost mai greu, dar într-un final au spus că ne așteaptă. Mi-a comunicat și trebuie să recunosc că eram puțin surprins. Nu mă așteptam să accepte.
- Ești sigură că n-au nimic împotrivă?
- Dacă aveau, îmi spuneau că nu mă primesc decât pe mine, nicidecum că ne așteaptă, pe amândoi. În plus, mama chiar m-a întrebat dacă vreau să gătească ceva anume.
- Pentru mine e suficient să mă primească în casa lor.
- De aceea i-am spus că poate să gătească ce vrea. A zâmbit și i-am dus mâna la gură, sărutându-i podul palmei.
- Vrei să tai tu roșiile, te rog?
A încuviințat din cap și brațele ei mi-au părăsit trupul, dar am prins-o de talie înainte să plece și am tras-o lângă mine. I-am cuprins ceafa în palmă și mi-am apăsat buzele de ale ei, reușind să simt gustul pastei de dinți pe limbă. Am zâmbit în sinea mea și i-am prins buza de jos între dinți, tachinând-o.
- Suntem bine?
- De ce nu am fi? M-a întrebat, atingându-mi brațul cu palma.
- Ultima noastră discuție nu s-a terminat prea bine.
- Îmi pare rău. Nu ar fi trebuit să-ți vorbesc așa. Ar fi trebuit să discut cu tine înainte, apoi să trag concluziile, nu invers.
- Trebuie să ai încredere în mine, Ambra. Doar așa lucrurile pot funcționa.
- Îmi pare rău că mi-am încălcat promisiunea.
Mi-am lipit fruntea de a ei și i-am putut vedea vinovăția și regretul în privire. Palmele i-au cuprins obrajii, mângâindu-i cu degetele mari.
- Și mie îmi pare rău că a trebuit să mergi la întâlnire cu acel nemernic pentru a mă salva pe mine. Îți mulțumesc că ai făcut-o, dar te rog, data viitoare nu te mai pune în pericol pentru mine.
Buzele i s-au deschis și a vrut să spună ceva, dar s-a răzgândit.
- Nu vreau să dăm cu piciorul la ce avem acum. Dacă ai vreo problemă, te rog, vino și vorbește cu mine, în regulă?
- Și tu să faci la fel.
Am asigurat-o printr-o simplă mișcare a capului, zâmbindu-i în același timp. M-am aplecat să-i fur un alt sărut, prelungind puțin momentul, ca mai apoi să o las să-și vadă de treabă. Mă simțeam ușurat că am lămurit lucrurile și nu s-a ajuns la un alt conflict.
Mi-am lins buzele și colțurile gurii mi s-au arcuit involuntar când i-am simțit gustul. Nu mă săturam din a o săruta. Buzele îi erau atât de moi și dulci încât mi-aș fi petrecut întreaga viața sărutând-o neîncetat. Era a mea și mă simțeam atât de mândru când o spuneam. Nu Ambra era norocoasă, ci eu. Eram un bărbat norocos pentru ca aveam o astfel de femeie în viața mea.
La scurt timp micul dejun a fost gata, motiv pentru care m-am întors pe călcâie, pregătit să o ajut pe Ambra să aranjeze masa, dar aceasta deja rezolvase această problemă. Cum spuneam, Dumnezeu m-a binecuvântat cu o minune de femeie.
Ambra mi-a zâmbit apreciativ când i-am pus farfuria în fața, inspirând aburul cald ce se induia în aer. Chiar în acel moment stomacul ei a scos un sunet ce m-a amuzat teribil, dar pe ea a făcut-o să se rușineze.
- Cuiva chiar îi este foame! Am remarcat, luând o gură din cafea.
Și-a mușcat buza de jos și nerăbdătoare să guste din mâncare, dar cel mai probabil să-și astâmpere stomacul, a înfipt furculița într-o felie de șuncă, azvârlind-o în gură. Expresia mulțumită de pe chipul ei spunea totul. Am încetat să o mai privesc și i-am urmat exemplul, gustând din micul dejun.
- Încă nu mi-ai spus ce planuri ai astăzi?
Glasul ei a spart liniștea ce domnise timp de aproximativ zece minute. Mi-am ridicat privirea din farfurie și am lăsat furculița în farfurie, ștergându-mă la gură.
- Avem. Am corectat-o, ducând la buze cana cu cafeaua care s-a cam răcit între timp.
- Și ce planuri avem mai exact? A rostit încruntată.
S-a întins să ia ultima felie de roșie din farfurie. Când a dus-o către gură felia i-a căzut din furculiță și a aterizat fix pe tricoul ei. Ambra a icnit surprinsă și pe mine m-a bufnit râsul. Cu două degete a luat felia, lăsând la iveală o pată pe tricoul alb. A murmurat ceva indescifrabil în barbă și s-a grăbit să ia un șervețel pentru a remedia situația.
- Ți-am pătat tricoul. Îmi pare rău. Mi-a spus pe un glas scăzut, frecând de zor acea pată, care în mod clar nu avea să dispară dacă nu băga tricoul la spălat.
- E doar un tricou, Ambra.
M-am ridicat de pe scaun și i-am prins încheietura mâinii, oprind-o. Am privit-o blând, asigurând-o că era în regulă. Nu îmi păsa câtuși de puțin de pata ce se afla pe tricou, dar ei îi păsa.
- Mă simt prost. Nici măcar nu-i lucrul meu. A murmurat și i-am mângâiat părul.
- Nu-ți bate capul, îl vom pune la spălat.
A oftat și umerii i s-au lăsat odată cu aerul ce a ieșit din plămâni. I-am luat șervețelul boțit din mână, oferindu-i un zâmbet și un sărut pe frunte.
- N-ai de gând să-mi spui nimic despre ce ai plănuit pentru astăzi? A insistat, în timp ce strângeam farfuriile.
- Nu era vorba să plecăm undeva doar noi doi? I-am reamintit o parte din planurile pe care ni le-am făcut cu ceva timp în urmă.
- Vorbești serios?
Am aprobat din cap și chipul Ambrei s-a luminat, zărindu-i licăritul din ochi.
- Doar noi doi? A repetat, nevenindu-i să creadă.
- Da, doar noi doi, departe de această lume.
Buzele ei s-au curbat într-un zâmbet larg și fericit, care mă molipsea și pe mine. M-am apropiat de ea și am prins-o de talie, ridicând-o în brațe asemenea unui copil mic.
Mâinile i s-au agățat de gâtul meu, sărutându-mi obrazul.
- Ar trebui să ne îmbrăcăm. Va fi nevoie să facem o mică oprire pentru a-ți lua câte ceva de îmbrăcat. Am înștiințat-o, cuprinzându-i coapsele pentru o mai bună susținere.
Nu a avut nimic de obiectat, doar a aprobat din cap și mi-a zâmbit. Adoram acel zâmbet. Nu m-am putut abține și mi-am strivit buzele de ale ei, urmând ca degetele ei să se strecoare în părul de la ceafă.
M-am îndreptat în direcția dormitorului, cu Ambra în brațele mele, iar când am pătruns în încăpere am lăsat-o pe propriile picioare, dar fără a întrerupe sărutul. Mâinile ei au coborât pe pieptul meu și buzele i s-au îndepărtat de ale mele.
- Ai idee unde îmi pot găsi rochia?
I-am cuprins mâna într-a mea fără să-i răspund la întrebarea și am ghidat-o către dressing, unde am lăsat rochia de aseară. Buzele ei s-au întredeschis la vederea începerii spațioase, care era mai mult decât suficient pentru o singură persoană. Ledurile s-au aprins automat când am pășit pe covorul simplu, dar modern, luminând întregul spațiu. Am chicotit pe seama reacției Ambrei și m-am îndreptat către locul în care am lăsat rochia sa.
- N-ai prefera altceva? Am întrebat-o, ținând între degete umerașul.
- Ba da, dar nu cred că am vreo altă opțiune.
- Poate poți găsi ceva pe aici. I-am sugerat, iar ea s-a încruntat.
- Nu-mi spune că ai și haine de damă.
- Nu, iubito. Am râs scurt și mi-am dat părul pe spate. Mă refeream la faptul că poate găsești ceva de la mine ca să te simți mai confortabil.
- Crezi că ai avea ceva pe mărimea mea?
- Putem căuta. I-am răspuns, ridicând din umeri.
Am lăsat rochia deoparte și atenția mi-am fixat-o asupra cămășilor ce se odihneau pe umerașe. Mi-ar fi plăcut mie să o văd pe Ambra îmbrăcată într-o cămașă de a mea, dar nu știu dacă i-ar conveni și ei.
- Vrei să mă îmbrac cu o cămașă de-a ta?
Vocea ei mi-a ajuns la urechi, fiind mai aproape decât m-aș fi așteptat. S-a postat în dreapta mea, trecând atent cu privirea peste piesele vestimentare. Mâna a apucat o cămașă neagră, atent apretată, dintr-un material fin la atingere precum pielea Ambrei.
Mi-a arătat alegerea ei și n-am putut decât să zâmbesc. Chiar îmi plăcea acea cămașă și deja mi-o imaginam pe Ambra îmbrăcată în ea, defilând sub privirile mele.
- Poți să te schimbi aici. I-am sugerat când am văzut-o indecisă.
- Ți-ar plăcea, nu-i așa?
I-am zâmbit inocent și mi-am împreunat mâinile, adoptând o figură cuminte și nevinovată asemenea unui copil. Bineînțeles că Ambra nu s-a lăsat înduplecată și mi-a făcut semn să mă întorc cu spatele. Nu am protestat și i-am făcut pe plac. Mi-am încrucișat brațele la piept și am așteptat să termine.
Cu coada ochiului i-am urmărit mișcările, iar când degetele au încheiat primul nasture m-am răzgândit și m-am întors, făcând-o să-și mărească ochii. Cămașa îi ajungea cam cu două palme mai jos de posterior și despicătura formată din cauza nasturilor desfăcuți îi acoperea în mare parte sânii, însă dezvăluia pielea abdomenului și coapsele ferme. Am înghițit în sec la imaginea pe care o aveam în fața ochilor.
Privirile ni s-au intersectat și involuntar mi-am lins buzele. M-am apropiat cu pași agale de ea și puteam să jur că am văzut-o mușcându-și buza, în timp ce degetele au prins unul din nasturi pentru a-l încheia. În treacăt i-am atins pielea caldă, care ar fi meritat să-i acord mai multă atenție. I-am încheiat restul nasturilor, dar pe ultimii trei i-am lăsat desfăcuți. Am aranjat gulerul cămășii, dându-i părul pe spate pentru a avea mai mult acces la gâtul ei.
Și înălțat privirea către mine, simțindu-i suflul cald pe bărbie. Palmele i s-au sprijinit de abdomenul meu și brusc o scânteie s-a aprins în mine. Fruntea mi s-a lipit de a ei și nasurile ni s-au atins. Degetele îmi coboară pe șoldurile ei și dorința ce a stârnit-o imaginea Ambrei îmbrăcată în cămașa mea îmi curgea prin vene într-un mod irațional. Nu mă puteam lăsa pradă acestei dorințe. Ar fi însemnat să-mi pierd rațiunea și să-mi las trupul să-l cunoască pe al ei.
Mi-am afundat nasul în locul dintre umărul și gâtul ei, inspirând mirosul pielii. Încă îi puteam simți parfumul în combinație cu gelul meu de duș.
- Să înțeleg că îți place cum îmi vine cămașa? I-am auzit șoapta și mi-am încordat degetele pe șoldul ei.
- Dacă-mi place? Am întrebat retoric, atingându-i gâtul cu buzele.
A înghițit în sec și mi-am apropiat buzele de urechea ei.
- Mă stăpânesc cu greu să nu te ating mai mult decât o fac deja. Creierul meu a început să nu mai gândească rațional și imaginația mi-a devenit mai bogată.
A înghițit în sec și chiar dacă nu o vedeam știam că obrajii ei s-au încălzit. Fără să mai stau pe gânduri mi-am zdrobit buzele de ale sale și una dintre mâini mi s-a strecurat în părul lung, luând-o total pe nepregătite. I-am susținut corpul copleșit de senzații cu un braț, lipindu-ne piepturile astfel încât inimile noastre băteau în tandem.
Mâinile s-au pierdut în părul meu, în timp ce îmi răspundea la sărutul înflăcărat pe care-l aveam. Îmi mișcam mâna nestingherit pe spatele ei și mă delectam cu savoarea oferită de buzele ei.
Trebuia să mă opresc până când lucrurile nu deveneau mai înflăcărate. Corpul îmi ardea deja și rațiunea îmi era înăbușită de senzația pe care mi-o dăruia atingerea ei. Deși nu voiam, am rupt sărutul dintr-o dată și mi-am mușcat buza de jos, respirând scăldat. Ambra mă privea tulburată și respira alarmant, simțindu-i pieptul cum se lovea de al meu. Am făcut un pas în spate și mi-am trecut o mână prin părul prin care degetele Ambrei și-au făcut de cap.
- Cred că o să rămân la rochie. A adăugat cu răsuflarea tăiată.
- Bună idee. Am aprobat-o, întinzându-i rochia.
Mi-a luat umerașul din mână cu un zâmbet recunoscător și s-a îndreptat către baie pentru a se schimba. Mi-am calmat respirația și tot ceea ce răscolise sărutul de mai devreme, apoi m-am ocupat de bagaj. Cât timp Ambra se pregătea mi-am băgat în geanta de voiaj câteva haine, în mare parte lejere pentru că nu-și aveau locul cele elegante în locul în care mi-am propus să mergem. Era prima noastră escapadă și speram ca locația aleasă să fie pe placul Ambrei.
M-am schimbat între timp, apoi am făcut o scurtă verificare, cu scopul de a vedea dacă mi-am luat tot ce-mi trebuia. Am apucat geanta de mânere și am lăsat-o pe fotoliu. Mi-am așezat ceasul la încheietura mâinii stângi și am aruncat o privire fugitivă în oglindă, aranjându-mi șuvițele rebele de păr.
Am ciocănit de două ori în ușa de la baie, înainte să mă strecor înăuntru la permisiunea îngerului ce se chinuia să-și lege corsetul în oglindă. M-am apropiat de ea și mi-a mulțumit din priviri, căci i-au amorțit brațele. Și-a înlăturat părul și palmele și le-a presat de partea din față a materialului pentru a nu cădea. Am cuprins cele două panglici între degete, străgând ușor de ele pentru a fixa corsetul de trunchiul Ambrei, apoi le-am legat stil fundă.
- Mulțumesc! Mi-a zâmbit prin intermediul onglinzii și buzele mi s-au lipit de umărul ei gol.
Mi-am trecut degetele prin buclele dezordonate, aranjându-i-le pe spate. Ambra mă privea zâmbind. S-a întors cu fața la mine și mi-a înconjurat talia cu brațele, păstrând același zâmbet drăgăstos, care-mi făcea inima să tresalte de bucurie. Am cuprins-o în brațe și buzele ei le-au atins scurt pe ale mele, ca mai apoi capul i-a ajuns pe pieptul meu.
- Oricât de mult îmi place să te țin în brațe, mă tem că trebuie să plecăm.
Ambra a aprobat ușor din cap și i-am sărutat fruntea înainte să se desprindă de mine, luând-o înaintea mea. Brusc mi-am adus aminte motivul pentru care am venit în baie, produsele de igienă.
Când m-am întors din baie am surprins-o pe Ambra aplecată deasupra patului, sprijinindu-se într-o mână, în timp ce cu cealaltă își recupera telefonul abandonat pe așternuturile aranjate. Rochia i se ridicase periculos pe coapse, lăsând la iveală pielea fină a picioarelor lungi. Imaginea din fața mea ar fi stârnit imaginația multor bărbați.
- Harry? I-am auzit glasul și mi-am scuturat capul, fixând-o cu privirea. Ai ceva aici.
O încruntătură mi-a brăzdat fruntea și mi-a dus mâna la colțul gurii, loc indicat de Ambra. Insinua cumva că salivam? A chicotit amuzată pe seama naivității mele și mi-am îngustat ochii în direcția ei când am realizat că mă șicana.
Și-a luat poșeta cu un zâmbet larg și a luat-o înaintea mea, lăsându-mă să mă delectez cu parfumul și mersul ei grațios. Mi-am mușcat buza de jos și am înșfăcat geanta de pe fotoliu. Era clar. Astăzi și-a propus să mă ațâțe cu fiecare ocazie pe care o prindea.
Se oprise pe hol și mă aștepta să ieșim împreună din apartament. I-am cuprins mâna într-a mea îndată ce am strecurat cheile de la casă în buzunar și am chemat liftul. Ambra și-a rezemat capul de umărul meu și am zâmbit, lipindu-mi buzele de fruntea caldă.
Nările mi-au fost învăluite de un parfum țipător și dulce, care îmi era extrem de cunoscut. Prezența brunetei din dreapta mea mi-a confirmat bănuielile. Și când mă gândeam că dimineața începuse atât de bine.
- Să vezi și să nu crezi!
Glasul ei mi-a ajuns la timpane, iritându-mă. După ce am descoperit cine era cu adevărat și trecutul nu prea frumos, mă simțeam dezgustat de persoana ei.
- Ce surpriză plăcută să te revăd, Ambra. I s-a adresat pe un ton încărcat de bucurie falsă.
- Nu e reciproc. A murmurat Ambra lângă mine, strângându-mi ușor mâna.
- Să înțeleg că te-ai decis în sfârșit să-i dai o șansă?
Nici măcar nu știam cui i-a adresat întrebarea.
- Nu cred că e problema ta. I-a răspuns Ambra.
Eram prins între cele două și nu-mi plăcea deloc acea situație pentru că bruneta nu aveam niciodată intenții prea bune.
Unde era liftul ăla?
- Ai dreptate, scuze. A răspuns Grace și m-a uimit puțin atitudinea ei.
Ușile liftului s-au deschis și am pătruns înăuntru toți trei. Eu și Ambra ne-am așezat mai în spate, păstrând o distanță rezonabilă față de Grace. Mi-am așezat palma pe șoldul iubitei mele care părea încordată și deranjată de faptul că bruneta respira același aer cu noi.
- Plecați într-o escapadă romantică?
S-a întors cu jumătate de corp către noi și ne-a aruncat o privire întrebătoare, punându-și o mână-n șold.
- De ce? Vrei să vii cu noi? I s-a adresat Ambra ironică și Grace a pufnit.
- Nu, draga mea. Eu abia m-am întors dintr-o călătorie.
Ambra s-a încruntat și Grace a zâmbit vădit satisfăcută de reacția sa.
- Și a fost minunat. Nu-i așa, Harry?
Ochii i s-au îndreptat asupra mea și limba i-a trecut peste buzele conturate cu un ruj roșu.
- Cred că ai greșit persoana, Grace. Am rostit degajat. Minciunile ei nu mai aveau niciun efect.
- Nu asta mi-ai spus când mă sărutai cu atâta înflăcărare.
- Aberezi, Grace. I-am atras atenția asupra prostiilor ce le scotea pe gură.
- Chiar și acum mă trec fiorii când îmi pronunți numele. Mi l-ai rostit de atâtea ori în ureche încât vocea ta mi-a rămas întipărită în minte.
Ochii îi străluceau a viclenie. Voia cu orice preț să o rănească pe Ambra cu minciunile ei. O ataca cu tot felul de afirmații nefondate și îi transmitea numai săgeți prin priviri, pe care dacă aș fi putut le-aș fi întors împotriva ei.
- Viața ta pare mult mai frumoasă în vise, nu? Acolo primești tot ceea ce nu poți avea. A venit replica Ambra și am zâmbit în sinea mea oarecum mândru.
- Oh, draga mea, ți-ai fi dorit tu să vorbesc despre vise. Tu chiar nu ai aflat ce s-a întâmplat?
- Ce ar trebui să știe? Am intervenit curios de minciuna pe care voia să o arunce.
- Vrei să ne prefacem în continuare? Bine. Mi-a dat replică, dându-și o șuviță de păr de pe chip.
Ambra asculta tăcută schimbul de replici din noi.
- Ți-am promis că nu-i voi spune și sunt un om de cuvânt, Harry.
- Ce nu ar trebui să-mi spună? A întrebat-o Ambra și Grace doar a fluturat din genele rimelate, schițând un zâmbet perfid.
- Credeam că ți-ai satisfăcut această curiozitate cu acel filmuleț.
- Acel video de prost gust și slabă calitate? Da, l-am văzut, din păcate. Îmi e milă de iubitul tău că a trebuit să-ți privească prostiile. I-a aruncat Ambra cuvintele și i-am strâns șoldul apreciativ.
- Ești atât de naivă, Ambra, încât nu poți vedea adevărul ce se află chiar sub nasul tău.
- Adevărul e că îți faci speranțe deșarte. Nu poți avea ceva ce nu ai avut niciodată, Grace.
- Nici tu. Nu o să rămână lângă tine prea mult. Se va întoarce la mine, așa cum a făcut-o și zilele trecute.
- Despre ce tot vorbești? Am întrebat-o deja iritat de vorbele pe care le arunca fără nicio reținere.
- Cred că ți-ar prinde bine o vizită la psihiatrie. A adăugat Ambra, iar expresia lui Grace s-a preschimbat într-una nervoasă. Și poate îți convingi iubitul să meargă cu tine.
- Vorbește cea care s-a îndrăgostit de cel care i-a răpit libertatea. I-a aruncat cu venin cuvintele în față.
Mă enervase pe mine, darămite pe Ambra, care îmi strângea palma atât de tare încât îi simțeam unghiile străpungându-mi carnea. Grace a zâmbit mulțumită de tăcerea Ambrei și s-a întors cu spatele la noi când ușile liftului s-au deschis cu un clinchet.
A pășit cu dreptul înainte, dându-și părul peste umăr cu un aer încrezut, de parcă câștigase o nouă luptă. Sunetul produs de tocurile ei umplea întreaga liniște ce domnea pe holul lung și încercarea ei de a-și balansa șoldurile într-o manieră senzuală mi se părea patetică.
- Ești bine? M-am adresat Ambrei cu un ton blând, văzând că nu scotea niciun sunet.
- Da.
Răspunsul ei simplu și sec mi-a dat de înțeles că nu-i picase tocmai bine ceea ce i-a spus Grace. Nici mie nu mi-au plăcut cuvintele pe care i le-a adresat Grace. Nu înțelegeam de unde avea atâta răutate în vene. Scotea minciuni peste minciuni menite să distrugă ceea ce încercam eu și Ambra să construim.
Nu mi-a adresat niciun cuvânt nici când am ajuns la mașină, ci doar a așteptat să deblochez autovehiculul pentru a se așeza pe scaunul pasagerului. Mi-am lăsat geanta în portbagaj și mi-am încleștat involuntar maxilarul pentru că starea Ambrei s-a schimbat din cauza apariției lui Grace. De ce trebuia să complice lucrurile?
M-am urcat la volan și i-am aruncat Ambrei o privire fugitivă, observându-i încruntătura de pe frunte.
- Îmi pare rău.
Glasul meu a reverberat în mașină și capul i s-a întors aproape mecanic în direcția mea. A stăruit cu privirea asupra chipului meu și pe neașteptate s-a întins către mine, cuprinzându-mi obrajii în palme. Buzele ei le-au întâlnit pe ale mele într-o apăsare aprigă. Am fost surprins de gestul ei la început, însă i-am înconjurat talia cu brațul și am lipit-o de mine, sărutând-o la rândul meu.
Mi-am dus o mână în părul său, iar ea și-a înclinat capul într-o parte pentru a-mi oferi pe deplin acces asupra buzelor ei, care s-au deschis pentru mine. Eram fermecat de savoarea gurii ei, atât de dulce.
- Pentru ce a fost asta? Am întrebat-o când ne-am despărțit din sărut, respirând amândoi scăldat.
- Am simțit nevoia să o fac.
A ridicat din umeri și nu mi-am putut abține zâmbetul ce mi-a cuprins buzele. Și-a cuplat centura și palmele i-au netezit rochia pe coapse, ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat, însă acel mic zâmbet o dădea de gol.
Jumătate de oră mai târziu mă aflam în apartamentul Ambrei, ajutând-o cu bagajul. Eu stăteam pe pat și ea îmi adresa din când în când câte o întrebare legată de vreo haină, pe care ar trebui să o adauge în bagaj.
- Ar trebui să-mi iau un anumit tip de îmbrăcăminte? M-a întrebat dintr-o dată, în timp ce își împacheta o pijama, ca mai apoi să mi-o plaseze.
Se schimbase într-o pereche de blugi și o bluză cu volănașe în zona taliei, cu umerii goi, iar părul și l-a prins într-o coadă de cal lejeră. Nu a adăugat niciun strop de machiaj pe ten și o apreciam pentru asta, căci îmi plăcea foarte mult naturalețea ei.
- Nu contează. A venit și răspunsul meu după ce mi-am desfătat privirea cu imaginea ei.
A aprobat din cap și s-a întors la dulapul a cărui uși erau larg deschise. Am aranjat pijamalele în geanta de mână destul de încăpătoare pentru dimensiunea ei și am așteptat următoarele alegeri ale Ambrei în ceea ce privea îmbrăcămintea. Ambra mi-a înmânat restul hainelor, care erau împăturite frumos și miroseau a parfumul pe care-l folosea. Mă așteptam să-și umple bagajul cu fel și fel de ținute, însă Ambra și-a luat doar strictul necesar, ceea ce m-a surprins.
După ce s-a încălțat cu o pereche de espadrile negre a căror șireturi îi înconjurau gleznele golașe, am părăsit apartamentul. La mașină i-am așezat bagajul lângă al meu și îndată ce motorul a prins viață am putut să pornim la drum.
Aveam de parcurs în jur de o oră și jumătate, poate chiar două dacă traficul era aglomerat, până la destinația finală. Abia așteptam să ne petrecem timpul împreună, așa cum am plănuit.
Să fim doar noi doi și nimeni altcineva.
Hey dragii mei!❤
Îmi pare rău pentru inactivitate. Sunt prinsă cu examenele și îmi este dificil să postez în această perioadă.
Sper din suflet că v-a plăcut și acest capitol.
Vă mulțumesc că încă îmi citiți cartea și nu v-ați pierdut interesul. De asemenea, vă mulțumesc pentru fiecare vot și comentariu. Încurajările și susținerea voastră mă determină să continui.
Aș aprecia dacă mi-ați putea spune părerea voastră despre carte. Ceea ce vă place, ceea ce nu vă place, accept orice fel de critică, fără nicio supărare.
Vă rog să-mi scuzați eventuale greșeli gramaticale sau de ortografie.
Mulțumesc mult!xx
O zi frumoasă în continuare!