'' When you feel my heat
Look into my eyes
It's where my demons hide
It's where my demons hide
Don't get too close
It's dark inside
It's where my demons hide
It's where my demons hide ''
Imagine Dragons - Demons Hide
§ • Capitolul 16: '' Te iubesc! '' • §
Alexander
Inspir adanc si rog demonul din mine sa ramana calm, macar pentru zece minute. Imi rotesc ochii, acum ingropati in lacrimi amare si oftez pentru mine cand le simt umezindu-mi obrazul mai rece ca gheata. Sparg linistea din incapere printr-un marait manios si imi trag doua palme mintale, incercand sa ma trezesc la realitate. Oficial, sunt cel mai mare prost din aceasta lume! O puteam lua cu mine in acel moment, o puteam scapa de tot acest cosmar, o puteam salva. Dar, fara a-mi da seama am lasat-o cu propriile maini in ghearele pericolului si pentru asta am platit cu varf si indesat. Pedepsit doar cu cateva saptamani de suferinta, saptamani ce au parut a fi ani si lipsit de chipul sau angelic, de buzele pline si rozalii ce te indemnau in orice clipa la pacat, de corpul de zeita, de trasaturile de amazoana, nu poate fi decat o alta sageata otravitoare strapungandu-mi inima de zeci de ori in fiecare minut ce trecea. Parca abandonat intr-o lume a intunericului si pustietatii, am luptat cu insasi inima mea pentru a ajunge, macar pret de o secunda, la lumina. Ca si cum totul nu ar fi fost distrus, ca o ultima lovitura, o micuta invitatie la balul celor pe care pot zice ca ii urasc cel mai mult pe lumea asta, nu s-a facut intarziata. Cu un dezgust ce nu poate fi explicat, dar in acelasi timp gestul de caritate trezindu-mi o imensa curiozitate am acceptat sa onorez aceasta petrecere cu prezenta mea si a oamenilor mei de incredere, totusi pregatiti in orice moment de un nou razboi.
Un fir de electricitate nu ezita sa-mi loveasca brutal intregul corp cand la mai putin de un metru, acei ochi ce mi-au dat viata peste cap inca din prima secunda in care i-am vazut, dar care acum sunt mai intunecati ca negrul noptii, ii privesc sfidator pe ai mei. Imaginea din fata mea ma lasa la propriu fara aer si tot nu imi vine sa cred ca poate fi adevarat. Lunga pana-n pamant si despicata in fasii lungi de material de la solduri in jos, rochia, de o culoare eleganta ii imbraca formele voluptoase ca pe o a doua piele, scotandu-i in evidenta picioarele lungi si fine, parca de gazela. Parul lung si bogat de culoarea mierii acopera in mare parte sanii rotunjiti, ce se contureaza intr-un decolteu cat se poate de decent. Pielea fina si mai alba ca varul, nasul micut si buzele pline trezesc in mine mii de senzatii greu de explicat. Parfumul de vanilie ce-i poseda trupul imi incanta narile inca din departare si nu pot sa ma abtin sa nu scuip un '' Drace! '' plin de venin cand amintirea zilei in care am crezut ca nu voi mai avea ocazia sa o mai revad vreodata ia nastere din nou in mintea mea. Pentru prima data, am simtit ce inseamna frica. Pierderea ei mi-a dovedit cate sentimente umane a reusit sa starneasca aceasta femeie in adancul sufletului meu doar cu o simpla privire, doar printr-un simplu gest si blestem momentele in care monstrul ce ma caracterizeaza a facut-o sa sufere amarnic. Acum, sincer, as face si imposibilul numai pentru a da inapoi timpul ca sa pot repara acele clipe care pur si simplu mi-au distrus atat interiorul, cat si exteriorul.
Trezit la realitate de sunetul intepat al tocurilor ce spulbera linistea mormantala din jur, raman uimit cand trupul firav al acesteia se apropie cu pasi marunti si hotarati de mine. Cu extrem de mult curaj, inainteaza fara a baga de seama susotelile si avertismentele celor prezenti si nu se opreste decat cand distanta dintre noi devine milimetrica. Deja fermecat de gingasia ochilor ce-mi studiaza , fara a omite vreun detaliu, fiecare trasatura inghit in sec cand o vad in toata splendoarea ei. Tot daca instinctul imi zice sa o trag in bratele mele, sa ma scufund in mirosul placut al corpului sau, sa-i simt buzele pline strivindu-mi-le pe ale mele intr-un sarut salbatic, dar pasional si sa profit la maxim de faptul ca am regasit-o dupa cautari indelungate si obositoare, ceva ma opreste. Prezenta ei aici, printre demoni trebuie sa insemne ceva, la fel ca si invitatia!
Clipesc repede cand isi intinde galant mana in directia mea si imi simt corpul tremurand cand glasul melodios de care mi-a fost atat de dor imi loveste timpanele:
-'' Señor Alexander, vreau sa-mi cer mii de scuze pentru lipsa tatalui meu de la aceasta minunata petrecere. Este o mare onoare sa va avem in aceasta placuta seara printre noi si chiar as fi extrem de bucuroasa daca veti fi multumit de tot ce va inconjoara! Oamenii nostri au muncit mult pentru a va intampina asa cum se cuvine! ''. Maresc ochii si fara sa-mi dau seama, paharul imi scapa din mana la auzul acestor cuvinte parca rostite de o alta persoana, dar totusi ea fiind autoarea lor. Tresare cand zgomotul cauzat in urma contopirii dintre pahar si podea rasuna asurzitor in fiecare unghi al incaperii si brusc, privirile ni se intersecteaza. Inca uimit de cele spuse, ma uit in adancul irisilor ce m-au fermecat de fiecare data si aproape tresar cand tot ce vad in ei e doar ura si poate putina teama. Imi intreb creierul ce pare ca a cazut prizonier unui somn adanc din clipa in care am revazut-o ce se petrece cu adevarat aici si marai gutural cand raspunsul nu mai apare. Fara a-mi da seama, degetele mi se lipesc de obrazul catifelat al fiintei ce continua sa ma uimeasca prin fiecare gest sau vorba si intr-un final ma trezesc zicand:
-'' Oh, drace! Esti chiar tu! ''. Oricat de mult as fi vrut sa sune a o intrebare, nu am reusit. Stiu, simt ca e ea, dar e total absenta. Suspina adanc la gestul meu si simt cum furia imi pulseaza violent prin vene cand, de parca nici nu m-ar cunoaste, imi atinge sfios mana indemnand-o sa se indeparteze. Dar, nici nu ma gandesc sa-i dau ascultare, dimpotriva. Uit ca suntem inconjurati si priviti atat de demoni, cat si de vampiri si cu mana libera ii lipesc pieptul vehement de al meu, pe cealalta ingropandu-mi-o in perdeaua de par ce straluceste in lumina slaba a camerii. Trag usor de el pana cand isi lasa capul bland pe spate si nu ma pot abtine sa nu admir frumusetea rara ce-mi incanta ochii. Zambesc pentru scurt timp cand palmele tremurande ale acesteia imi ating umerii cu scopul de a ma indeparta rezultat ce sfarseste a fi, din nou, negativ. '' Ce ti-au facut? ''. O intreb cu o tenta de regret in glas direct pe buze, dar avand mare grija sa nu i le ating.
-'' Da-mi drumul! ''. Inspir adanc cand aceste cuvinte inecate in venin ii parasesc gatul. Instantaneu corpurile noastre se contopesc intr-unul singur si ranjesc cand ii aud suspinul lovindu-se de timpanele mele. Nu bag de seama eforturile micii tornade din bratele mele de a scapa si din pura dorinta buzele saruta apasat locul in care parul si rochia ii lasa descoperit umarul. Tresare speriata de gestul meu, iar pe chipul ei se poate citi o explozie de emotii. Uluiala, furie, suparare si frica. Isi revine imediat din starea euforica in care a fost scufundata timp de cateva secunde si inghite in sec facand in acelasi timp o ultima incercare, imposibila, de a scapa. Ofteaza zgomotos la vederea incapatanarii mele, iar un zambet victorios imi pateaza fata. E a mea, doar a mea si nimeni sau nimic nu o sa reuseasca sa ma indeparteze de ea orice i-ar fi facut! Stiu ca undeva in spatele acestei masti dure si nemiloase e aceeasi ea, aceeasi domnisoara care a reusit sa trezeasca adevarate sentimente in mine si nu doar dorinta ca celelalte, tot daca acum se comporta ca si cum as fi un strain, ca si cand orice urma de suferinta, bucurie, ura sau iubire n-ar fi existand.
-'' Alexander, indeparteaza-te de ea! ''. Marai gutural si privesc tinta spre persoana ce a avut curajul sa spuna asta. Fulger din priviri barbatul care si-a facut loc pe lista mea de dusmani acum mult timp in urma si cu un ton ce suna mai mult amenintator, ii zic cand se opreste in dreptul nostru:
-'' Allen O'Connel. ''. Zambeste larg cand accentuez fiecare silaba in parte. '' Vad ca ti-ai mai revenit de la ultima noastra intalnire. Dupa ce ati fugit ca niste lasi, aveti curajul sa va intoarceti si mai ales sa ma chemati in fata voastra sau poate doriti inca un numar destul de frumusel de pierderi? ''. Continui si urmaresc cu atentie agitatia ce incepe sa renasca in jurul nostru. Fac semn lui Erik, ce priveste la fel de uimit ca mine fiinta din bratele mele, sa se apropie dar vocea demonului ma opreste.
-'' Stai calm, Alexander! Nu am intentia sa ma cert cu tine, cel putin nu in seara asta. Acum, vreau doar sa-ti iei mainile de pe logodnica mea! ''. Brusc, vointa imi cedeaza la fel si puterea. Parca lovit de o sageata inflacarata, imi simt corpul mai moale ca niciodata. Mintea imi ingheata, o imensa ceata imi acopera gandurile si tot ce fac e sa marai in surdina. Ma abtin cu greu sa nu distrug tot ce imi iese in cale si imi inclestez puternic degetele pentru a incerca sa calmez monstruozitatea ce tocmai incepe sa-mi posede intregul corp. Inchid ochii si imi fortez creierul sa se trezeasca si sa caute adevaratul sens al acelor cuvinte atat de dureroase. '' Alexander! ''.
-'' Chiar credeati ca o sa ma puteti distruge in felul asta? ''. I-o tai in timp ce ochii imi raman atintiti spre inelul ce impodobeste mana asezata elegant pe pieptul meu. Imi apropii usor buzele de lobul urechii acesteia si dupa ce depun un mic sarut pe el, soptesc neintrerupand contactul vizual cu demonul ce ranjeste trufas spre mine : '' Acum ca te-am regasit, nici Diavolul nu va mai avea puterea sa ne desparta! Ma voi intoarce, Anna si data viitoare ma voi asigura ca iti vei aminti totul! ''. Tresare cand termin de spus aceste vorbe atat de incet incat mi-e greu sa cred ca le-a auzit. Ma priveste uimita si pot simti cum frica incepe sa-i pompeze puternic prin venele ce adapostesc lichidul fierbinte si sarat ce-mi trezeste o placuta amintire a gustului mirific cel poseda. Dupa o scurta ezitare, ma impinge cu toata forta ce-i mentine trupul drept si de data asta refuz sa ma mai impotrivesc protestelor ei. O urmaresc cu privirea si oftez pentru mine cand o vad ca se arunca in bratele lui. Un sentiment ciudat imi loveste corpul ce fierbe in furie si simt cum panica ma cuprinde asa, ca aleg sa ma intorc pe calcaie si sa inspir adanc. Cu pasi hotarati ma indrept spre imensile usi din sticla ce se deschid imediat ce ma apropii de ele si, inainte sa ies nu ma pot abtine sa nu mai privesc o singura data spre ea. Ingropata intr-o imbratisare dragastoasa simt cum creierul imi va exploda daca mai privesc mult spre bratele dusmanului inconjurandu-i talia in locul meu. Imi dau ochii peste cap si imi mut imediat privirea in directia opusa. Tinand un pahar de sampanie in mana si ridicandu-l incet astfel incat sa para ca ma saluta cand isi da seama ca o privesc, nimeni alta decat Cassandra imi provoaca un imens soc. '' Cateaua dracului! ''. Scuip catre ea si parca intelegandu-mi vorbele, zambeste draceste. Pregatit sa ma duc si sa ma ocup de frumoasa coafura a doamnei, sunt oprit de mana extrem de rece a lui Erik ce ma forteaza sa ies cat mai repede din acel loc. Marai gutural si daca nu ar stii ce e mai bine pentru mine, acum cel mai probabil ar fi lipit de unul din peretii ce ne inconjoara.
-'' Calmeaza-te, Alexander! Ne vom ocupa de ea mai tarziu! ''. Sopteste incat sa-l pot auzi numai eu.
-'' M-a tradat! ''. Rostesc raspicat. '' Din cauza ei demonii sunt aici si sigur tot ea e vinovata si pentru disparitia Annei! ''.
-'' Stiu, dar nu e nici locul nici momentul potrivit pentru un razboi! Hai sa mergem si ne intoarcem in momentul potrivit! Acum stim unde sunt! ''. Continua cu speranta ca ma va convinge.
-'' O sa-i distrug! Jur! ''. Spun si ma fac nevazut in spatele usilor.
***
Dau pe gat inca un pahar de bautura si imi las capul sa atinga spatarul fotoliului. Imi asez picioarele pe singurul lucru ce a ramas intreg din intregul birou si iau sticla de bautura din locul unde acum un sfert de ora era o masuta. Nervii ma cuprind din nou cand observ ca sticla e goala si la fel ca celelalte, sfarseste aruncata in cel mai apropiat perete intalnit in calatoria sa. Sunetul cauzat de miile de cioburi lovind podeaua ma duce pur si simplu la disperare si printr-o simpla miscare apuc cu o mana biroul si il daram, in timp ce lovesc violent cu pumnul oglinda din fata mea. Un tipat animalic imi paraseste plamanii si ca si cum nu am baut destul in ultimele doua zile ma apropii de inca o sticla si desfac fara a sta pe ganduri minusculul capacel. Beau fara a ma opri pana si utima picatura din interiorul ei, dar tot nu are efectul dorit. Nimic nu poate face ca macar pentru cateva minute chipul gingas al Annei sa-mi dispara din minte. Continui sa daram tot ce imi iese cale incercand din rasputeri sa ma calmez, dar ma trezesc cazand in genunchi lipsit de orice chef de viata. Dupa doua zile in care am inlocuit sangele cu tot felul de bauturi ma simt mai slabit ca niciodata. Gandul la ei doi sifonand asternuturile ma bantuie in fiecare secunda care trece si faptul ca unul din cei mai mare dusmani ai mei a atins ce-mi apartine ma face sa doresc razbunarea tot mai mult!
-'' Drace! ''. Aud un glas extrem de cunoscut spargand linistea din camera. '' Oh, Alexander! Ce naiba se intampla cu tine? ''. Continua si simt dupa atatea ore de chin si suferinta cum inima incepe sa-mi zambeasca.
-'' Marishka! ''. Soptesc si incerc sa ma ridic, dar toata durerea si oboseala isi pun amprenta. Nu reusesc sa misc nici macar un deget, iar lacrimile ce le-am tinut in tot acest timp in mine acum imi tradeaza increderea. Parasindu-mi involuntar ochii, acestea par sa formeze un ocean al suferintei in jurul meu. Oricat de mult as vrea macar sa par puternic, nu pot! Nu in fata ei, niciodata nu am putut! '' Sunt distrus, Marishka! ''. Suspin cand ii simt bratele cuprizandu-ma intr-o imbratisare calduroasa si imi sprijin capul de umarul gata sa ma ajute mereu cand am nevoie.
-'' Gata, fratioare! Acum sunt aici si promit sa nu mai fac aceasi greseala in viata mea! De acum voi fi mereu aici pentru voi! O vom vindeca, Alexander! Dar, trebuie sa ma asculti si sa te odihnesti! Mi-au spus ca nu ai mai iesit de zile bune din birou! Nu poti rezolva nimic daca esti in starea asta! ''. Oftez zgomotos si incuviintez printr-o simpla inclinare a capului. Ii pot simti zambetul asa ca imi ridic privirea pentru a vedea acea culoare calda a ochilor sai ce mereu m-a facut sa-i fiu pe plac si de care am ascultat mai tot timpul. Parul negru, ca pana corbului, intra intr-un minunat contrast cu pielea mai alba ca varul si cu ochii verzi evidentiati prin genele lungi si dese. Cu aceasi blandete si finete ce o defineste, imi atinge usor obrazul stang si sterge dara fierbinte lasata de lacrimile amare si dupa, cu un glas de ingeras sopteste : '' In sfarsit traiesc si eu ziua sa te vad iubind, sa te vad plangand dupa persoana draga! Dupa ani de zile ma bucur ca cineva a reusit sa descopere acea latura omeneasca pe care ai ascuns-o mereu! ''.
-'' Mi-ai lipsit mult, surioara! ''. Surade usor si imi saruta cu grija crestetul capului.
-'' Si voi! Nu stiu cum am putut trai tot timpul asta fara tampeniile lui Devyl si autoritatea ta! Acum, hai sa te ducem in camera ta. Ai nevoie de un dus rece ca sa-ti revii si de niste ore bune de somn, dupa mergem sa-ti recuperam iubitica! ''. Ma ajuta sa ma ridic, dar in ciuda cantitatii mari de alcool consumata nici nu-mi pot tine echilibrul. Observ cum isi da ochii peste cap si indreptandu-si privirea spre usa, striga : '' Devyl! Am nevoie de ajutor! ''.
-'' Il duc eu, surioara. Tu pregateste-i o punga uriasa de sange. A baut prea mult! ''. Imi sprijin greutatea corpului de umarul lui Devyl si in urmatoarea secunda simt cum stropii reci de apa ma aduc in simturi. Injur printre dinti cand vad ca inca sunt imbracat si opresc pentru cateva secunde apa, timp in care ma dezbrac si arunc hainele in cosul pentru rufe. Imi rasfat pielea sub stratul frumos mirositor al gelului de dus pentru ca mai tarziu sa o las prada jetului de apa la fel de rece.
Dupa ce imi infasor un prosop in jurul taliei, ma strecor in dormitor si ma indrept spre dressing de unde imbrac o pereche de pantaloni gri, lejeri. Zambesc cand observ o punga cu sange pe marginea patului si fara a gandi de doua ori, o iau si imi infing puternic coltii in ea. Hranesc si calmez in acelasi timp monstrul din mine, dupa ma intind pe asternutul negru al patului. Imi fortez muschii sa se relaxeze si imediat cum gasesc un loc cat mai confortabil in imensul paradis, somnul nu intarzie sa-si faca simtita prezenta trimitandu-ma intr-o lume carui i-am simtit lipsa in ultima vreme.
***
Dupa cateva ore de somn dormite cat de cat bine si o predica frumoasa din partea Marishkei despre comportamentul meu cam greu de controlat, am reusit sa parasesc castelul viu. Privesc inca o data spre chipul zambitor al surorii mele ce ma priveste de la terasa camerii ei si inainte de a urca in limuzina neagra de langa mine nu ezit sa-mi admir din nou reflexia in oglinda retrovizoare. Dupa ce ma asigur ca sunt incarcat cu multa energie pozitiva si ca, costumul pe care mai mult am fost obligat sa-l imbrac e perfect aranjat, ma alatur celor doi.
-'' Pregatit fratioare? ''. Ma intreaba Devyl. Il privesc pe sub gene si dupa ce inclin aprobator din cap face semn soferului sa porneasca. '' Alexander, stii ca nu avem nevoie de nervi, nu? Trebuie sa ramai calm, daca o vrei inapoi! ''. Continua asezandu-si o mana pe umarul meu.
-'' Stiu! ''. Raspund scurt intorcandu-mi capul spre peisajul din spatele geamului fumuriu, dar intunericul sau poate viteza nu-mi permite sa vad mai nimica. '' Va multumesc ca ati chemat-o pe Marishka! Daca nu era ea nu mai ieseam din camera aia! ''. Zic dupa un moment de tacere.
-'' Este datoria noastra sa stim ca Regele e sanatos! ''. Raspunde razand Erik aducandu-mi si mie o urma de zambet pe chip.
-'' Sofia?! ''. Intreb rugator pe amandoi sperand la un raspuns afirmativ din partea lor.
-'' Cauta cu Marishka si Fiona leacul sau ce o poate ajuta sa-si aminteasca. Sigur va reusi, mereu a facut-o! ''. Ma incurajeaza Erik tot daca stie ca nu cred pana ce nu vad. Zambesc usor in coltul gurii si privesc pe furis spre Devyl care isi da imediat seama la ce ma gandesc. '' Ce e? ''. Reia cand observa privirile noastre curioase umarindu-l.
-'' Fiona. ''. Spunem la unison fapt la care isi da ochii peste cap.
-'' Ai ceva sa ne spui, vampirasule? ''. Continua Devyl largindu-si ranjetul la maxim in timp ce bratele i se impletesc elegant la piept, iar spatele i se lipeste de portiera. '' Te ascultam! ''.
-'' Oh, drace! Sunteti imposibili! ''. Abia reusesc sa-mi stapanesc rasul si ca sa nu fiu un prieten rau, spun:
-'' Totul e pregtit pentru seara asta? Devyl, te-ai ocupat de tot? ''.
-'' Da! Demonii vor avea o surpriza nu prea placuta. Bazeaza-te pe noi, tu doar ocupa-te de Anna! ''.
-'' Nu vreau sa iasa niciunul viu, Devyl! Si-au cerut-o cu mana lor! Sunteti siguri ca va descurcati fara mine? ''.
-'' Alexander oi fi eu mai tantalau, dar nu te voi dezamagi niciodata. Stai calm! Suntem mult mai multi ca ei si nici macar nu se asteapta la vreun atac surpriza. Nu sta cu gandul la noi. Rezolva-ti probleme cu Anna. Vom avea grija sa nu ne scape niciunul! ''. Imi scuipa deranjat de neincrederea mea in el. Nu-i bag de seama reactia sau cuvintele si ma uit spre Erik ce ne asculta cuminte conversatia.
-'' Esti sigur ca vrei sa faci asta? ''.
-'' Mai sigur ca niciodata. De cand astept sa ma ocup de femeia aia! ''.
Pe tot parcursul drumului a fost liniste. Niciunul din noi nu a mai indraznit sa aduca vorba de nimeni si nimic, iar tot ce am facut a fost sa privesc absent pe geam si sa rog Diavolul sa mai tina macar de data asta cu noi. Cobor din masina imediat cum opreste si fara a sta pe ganduri ma indrept spre intrarea in cladirea unde acum mult timp in urma credeam ca nu voi mai calca vreodata.
-'' Señor Alexander, nu stiam ca trebuie sa veniti. Doriti sa-l anunt pe Señor del Monte? ''. Un glas strain ma opreste cand ajung in dreptul usii. Ma intorc spre sursa si cu cel mai mare zambet fals pe care il pot afisa in acest moment, salut printr-o simpla inclinare a capului demonul ce obisnuieste sa se asigure cu linistea printre semenii lui. Imi raspunde imediat prin aceasi forma si cum vad ca doreste sa-si continue replica, il intrerup.
-'' Nu te deranja! Il voi vizita personal! ''.
-'' Señor, stiti doar ca nu ii plac asemenea vizite! ''. Incearca acesta sa ma convinga aplecandu-si capul in clipa in care imi simt ochii arzand. Marai nervos si inainte de a pleca mai privesc o data spre Devyl ce abia asteapta acordul meu.
-'' Chiar te rog! Nu mai astepta! ''. Zic obtinand un zambet de multumire din partea lui. Inspir adanc si cu ajutorul vitezei, in mai putin de doua minute ma aflu in fata bucatii de lemn alb ce ma desparte de dusman. Imi dreg glasul si dupa ce sunt sigur ca pot da piept cu realitate bat de trei ori in usa si nu ezit sa intru dupa ce acordul mi-a fost dat. Ma asez pe scaunul din fata biroului ce troneaza in mijlocul camerii si imi sprijin coatele de suprafata plata a acestuia. Imi mut ochii pe fotoliul din fata mea si buzele iau forma unui ranjet pronuntat cand persoana ce-l ocupa nici macar nu se deranjeaza sa se intoarca pentru a-si vedea musafirul.
-'' Allen, sper ca ai facut ce ti-am spus! Nu avem timp de pierdut! ''. Ma abtin cu greu sa nu fac auzit un raset energic si intr-un final aleg sa nu dau importanta vorbelor sale.
-'' Karen del Monte. ''. Spun tare si raspicat. Se intoarce ca ars si ramane uimit cand vede cine i-a invadat cu adevarat spatiul. '' Cam cat timp a trecut? Un secol sau doi? ''. Intreb lasandu-mi spatele sa se lipeasca de spatarul scaunului.
-'' Alexander ... Ce surpriza. Nu credeam ca o sa te mai vad vreodata pe aici! ''.
-'' Nici eu nu credeam ca voi mai fi nevoit sa am de-a face cu voi, dar viata e nedreapta nu crezi? ''.
-'' Da, chiar foarte nedreapta uneori! Scuza-ma, unde-mi sunt manierele? Doresti sa bei ceva? ''. Spune aratand spre sticla ce se afla la marginea biroului.
-'' Nu am venit aici ca sa petrec! ''.
-'' Exact! Ai venit dupa ceva sau cineva ori ma insel? ''.
-'' Am venit sa iau ce-mi apartine del Monte si, nu am de gand sa plec pana ce nu obtin ceea ce vreau. Stii doar cat de incapatanat pot fi! ''.
-'' Atunci cred ca ai gresit locul, señor Alexander. Aici nu e nimic ce va apartine! ''. Oricat as vrea, de data asta nu ma pot abtine si las rasetul meu sa cutremure intreaga incapere. Privesc cu dezgust demonul ce acum se apropie cu pasi hotarati de imensa fereastra din spatele sau si dupa ce inghit nodul ce mi s-a format in gat, ii zic:
-'' Desigur ca nu-mi apartine, nu in mod legal, dar totusi e al meu si, tot ce e al meu nu are ce cauta in acest loc infect numai in cazuri nobile! ''.
-'' O logodna nu e un caz nobil? ''. Brusc, imi simt muschii incordandu-se camasa devenind imposibil de suportat. Marai gutural si incerc, doar incerc pentru o secunda sa ma stapanesc, dar deja sunt controlat in totalitate de el. Diavolul nu face altceva decat sa ma transforme in bestia insetata de sange si zambesc usor cand culoarea ochiilor o copiaza pe cea a lichidului dupa care tanjesc. Corpul mi-e rece, pielea mai alba ca niciodata si sunt constient ca intr-un timp extrem de scurt o adevarata lupta se va declansa in acest loc care dintr-odata a devenit atat de ingust, daca nu va gandi de doua ori inainte sa vorbeasca in preajma mea. Sa castig de unul singur in fata sefului demonilor e ceva greu, dar nu imposibil. Unde mama dracu e Devyl cand ai nevoie de el, fiindca am presentimentul ca o sa stric totul daca nu apare?!
-'' Iarasi o logodna al carui rezultat va fi unul negativ? Karen, daca tu ai fost refuzat nu obliga pe altcineva sa o faca! ''. Ii pot auzi maraitul lovindu-mi timpanele si ma bucur cand observ ca nu sunt singurul care nu-si poate controla monstrul din interiorul sufletului sau.
-'' Drac ce esti! Meritai sa mori odata cu ei! ''. Tipa, dar nu face decat sa-mi trezeasca mai multa pofta de ras.
-'' Oh, Karen! Sincer, mi-e mila de tine! Refuzat de o muritoare si totusi nici macar nu ai avut curajul si demnitatea sa recunosti asta! Ai apelat la crima si pana la urma tot nu ai reusit sa-ti duci planul la bun sfarsit! ''.
-'' O faceam daca ... ''.
-'' Daca Eveline nu apela la mine? ''. Il intrerup fulgerandu-l cu privirea. '' Acum sa dam cartile pe fata. La cat de mult il iubea normal ca nu si-ar fi lasat fiica pe mana demonilor! Dar totusi, atat de tradat si jignit te-ai simtit incat sa incerci sa omori intreaga familie Blake? Pacat ca nu ai reusit! ''.
-'' Nu uita ca mostenitoarea e pe mainile mele! ''.
-'' Nu uita ca sunt aici si esti constient ca o voi scapa din nou. ''.
-'' Maretul vampir Alexander e cumva indragostit? De unde pana unde asa ceva? ''.
-'' Si mie imi vine greu sa cred asta, dar se pare ca viata e plina de surprize! ''.
-'' Sa vedem daca si ea va mai simti la fel in momentul cand va afla ca ai fost de fata cand parintii i-au fost ucisi si tot ce i-ati spus e doar o minciuna! ''.
-'' Am jurat sa o apar pe ea, nu familia ei! Putin imi pasa atunci ce li s-a intamplat. Nici macar nu stiam cum arata, pana ce au adus-o la palat. Dar trebuia sa o recunosc din timp. Totusi, frumusetea o are mostenita de la Eveline si curajul de la Rick, nu? ''.
-'' Taci! ''.
-'' De ce? Te deranjeaza faptul ca a ales sa-si petreaca viata alaturi de el si nu de tine? ''.
-'' Da, de ce as minti? Acum Anna va plati pentru alegerea mamei ei. Vrei sa-ti trimit invitatia de la nunta sau preferi sa nu vi? ''.
-'' Nu, dar sigur voi trece pe la mormantul tau si iti voi aduce aminte de ziua in care ai indraznit sa atingi ce e al meu! ''. Fara a gandi de doua ori ajung in fata lui. Uit tot ce am zis, tot ce am planuit si acum singurul lucru pe care il vreau e sa ma ocup personal de acest om care mi-a distrus total viata. Cu un marait venit din partea amandurora, Iadul se dezlantuie intre noi. Obisnuitul cerc de foc apare dupa o simpla pocnitura din degete, iar vantul ce distruge tot ce se afla in camera nu se face intarziat. Un sunet asurzitor bantuie incaperea, iar pofta de razbunare se citeste pe chipul nostru de la mii de kilometrii distanta. Stam fata-n fata, dar niciunul nu indrazneste sa faca nimic inafara de a declansa apocalipsa in imprejurul nostru. Prinse parca intr-o tornada, tablourile, dosarele, hartiile sfarsesc izbite de cel mai apropiat perete intalnit si totul doar pentru ea ...
-'' Ce naiba? Tata?! ''. E tot ce trebuie sa aud ca sa fiu scos din transa si sa-mi indrept privirea spre singura fiinta ce-mi poate calma demonii.
________________________________________________
Oh, la dracu! Habar n-aveam cat de greu e sa scrii din alta perspectiva. Mi-a luat doua saptamani sa descriu totul la perfectie, sa fac ca totul sa iasa cat de cat bine. Primul capitol din perspectiva lui Alexander si pentru numele lui Dumnezeu cred ca e si ultimul. Mai usor e sa scriu din cea a Annei, mult mai usor, dar eram nevoita sa o fac si pe asta. Daca scriam numai din perspectiva Annei nu puteati intelege capitolul si cred ca e momentul in care vampirasul nostru sa isi dea seama ca defapt o iubeste pe eroina ( ca sa zic asa ) !
Am vazut ca doua, trei persoane nu prea au inteles capitolul 15, asa ca le spun aici despre ce e vorba. Daca ati fost atente cand ati citit capitolul 14, la sfarsit cand cei doi straini au intrat in casa ei unul a vrajit-o sa-si uite trecutul, iar in capitolul 15 ea era deja sub influenta acelei vraji. Partea cu flashback-ul va arata cu ajutorul cui Karen a gasit-o, ajutor fiind dat de Cassandra. Sper ca v-am scos la lumina cu acest capitol!
Acum, am si eu o surpriza pentru voi. M-am intalnit cu Mos Craciun mai devreme si mi-a dat un cadou pentru voi. Daca intrati pe profilul meu, la descriere aveti link-ul cadoului. Sper sa va placa ce v-a adus Mosul si vreau sa-mi lasati parerea voastra in legatura cu el. Dupa cum vedeti avem si o noua coperta, iar pentru ea ii multumesc lui @DirtyWords. Iti multumesc scumpo! E superba!
Nu stiu daca voi fi acasa de Craciun si Revelion si de asta e graba cadoului si mai ales va urez de pe acum '' Sarbatori fericite si Anul Nou sa va aduca in suflet doar bucurie si sanatate! Sa aveti parte de cele mai frumoase clipe langa cei dragi si sa nu uitati ca eu, una, va iubesc enorm! ''. Link-ul cadoului il voi lasa si aici si voi incerca si la Link Extern daca pot, daca nu il veti gasi - cum am spus si mai sus - pe profilul meu la descriere.
Va pup dulce si va multumesc din inima pentru cele 18,193 de lecturi si 1,383 de voturi. E cadoul perfect pentru Craciun daruit de voi! Sunteti minunati!
LINK CADOU : http://laviniaraduta285.wix.com/aleasa-aleasa
P.S. : Eu iubesc melodia de la cadou! Nu uitati sa o ascultati!