Aniela nu îi răspunsese, ci rămăsese ascunsă după canapea, voia să vadă cum o caută, cum se sperie atunci când nu dă de ea pe nicăieri.
— Iubito, poți să ieși acum, începuse el, a plecat, adăugase și verificase toate camerele din apartament, însă fără rezultat. Aniela, dacă te joci cu mine, rostise cu glasul gros, să știi că nu e amuzant, ieși odată, mârâise.
În schimb, ea nu făcuse nicio mișcare, rămăsese tăcută în spatele canapelei, până când liniștea din cameră o apăsase atât de mult și se ridicase ușor, vrând să vadă ce face Lyov. Șocul cel mai mare fusese atunci când dăduse nas în nas cu acesta, care stătea lângă canapea, cu brațele sprijinite de margine și ușor aplecat, având o priveliște superbă asupra ei.
— Lyov, începuse zâmbind strâmb, când ai venit? Nu te-am auzit.
— Chiar așa? mârâise. Dacă sunt atât de silențios, chiar și când te strig, aș putea să mă angajez ca ninja, nu crezi?
— Cred că îți stă mai bine ca orice faci tu acum, își frecase cotul cu palma.
Ieșise de după canapea, iar tensiunea care se resimțea între ei îi împingea tot mai mult unul către celălalt.
— De ce te ascunzi de mine? o întrebase și își desfăcuse câțiva nasturi de la cămașă, simțindu-se tot mai aprins.
— Cum e mai satisfăcător pentru un leu, să își ia prada de-a gata, să i se ofere pe tavă, sau să o vâneze și, când o prinde, își trecuse senzual limba peste buza de jos, să îi poată face orice își dorește?
— Îmi place să vânez, Aniela, îmi place să te vânez, rectificase rânjind, iar acum că te-am prins, îți pot face orice doresc, nu? Doar tu ai zis-o, iubito, și mi-ar plăcea să știu la ce s-a gândit mintea ta.
— Cred că ar trebui să schimbăm puțin jocul, Leule, începuse ea cu un iz de mister și senzualitate, lasă prada să îi facă orice dorește vânătorului, privise în jos și rânjise, iar pe buzele bărbatului apăruse un zâmbet șiret.
— Atunci mă las prada ta, dragoste, rostise și palmele ei îl împinseseră spre canapea.
Fata se așezase în genunchi între picioarele lui, iar bărbatul rămăsese șocat.
— Aniela, ce faci? reacționase, însă nu-și putuse reține un sunet de plăcere atunci când degetele ei îi atinseseră membrul întărit prin stofa neagră a pantalonilor săi.
— Ce ți se pare că fac? replicase și îi desfăcuse nasturii din partea de jos a cămășii.
Urcase cu buzele pe abdomenul lui și palma acestuia se încleștase în părul ei blond și mătăsos. Lyov își lăsase capul pe spate în timp ce ea îi desfăcea cureaua și slițul de la pantaloni. Umflătura proeminentă abia era ținută în frâu de boxerii săi, iar atunci când Aniela o eliberase de sub strângerea acestora nu-și putuse reține câteva sunete de plăcere.
— La dracu! mârâise atunci când palma ei se așezase peste mădularul său.
Își lăsase privirea spre ea și se excitase și mai puternic atunci când îi întâlnise ochii mari și inocenți, în contradicție cu mâna sa care făcea mișcări circulare de-a lungul masculinității sale.
Aceea fusese prima lui fantezie cu ea, să o vadă la picioarele lui, supusă și repetând domnule Makar, apelativ pe care îl mai folosea doar în fața celorlalți sau poate...:
— Iubito, gemuse, amintește-ți de noaptea în care ne-am întâlnit, continuase și îi strânsese părul în palmă, vocea ta îmi excita întregul trup, iar modul în care îmi spuneai..., nu mai apucase să continuie, căci de pe buzele rozalii ale frumoasei sale balerine se desprinseseră cuvintele mult așteptate:
— Domnule Makar, gemuse la rându-i și rânjise când îi văzuse expresia chinuită de plăcere.
— Mă omori, fetițo, îi apucase chipul în palme în timp ce buzele ei se așezaseră în jurul masculinității lui.
Își mișcase gura până la jumătate, sugându-i mădularul, iar camera era animată de sunetele de plăcere ale lui Lyov. Îi plăcea atât de mult încât îl durea, buzele ei se mișcau atât de bine încât l-ar fi adus la orgasm doar privindu-le, însă se abținea cu greu să nu o facă.
Când simțise că nu mai poate rezista, îi cuprinsese obrajii în palme și se aplecase spre ea, sărutând-o pe buze. Mâna ei continua să facă mișcări circulare pe mădularul lui și voia să se retragă din sărut pentru a termina ceea ce începuse.
— E de ajuns, Aniela, murmurase răgușit.
— Dar nu ai terminat, Lyov, îi răspunsese privindu-l în ochi.
— Nu vreau să termin în gura ta, iubito, mârâise și îi apucase din nou părul în palmă.
— Vreau eu, îi zise tare și îl lăsase din nou uimit.
Frumoasa lui balerină îl uimea tot mai mult cu fiecare zi care trecea și începuse să se aștepte la tot mai multe surprize din partea ei. Era plină de mistere, asemenea Universului sau adâncurilor mării, cu cât explorezi mai mult, cu atât descoperi mult mai multe.
Îi apucase din nou vârful între buzele sale și fusese suficient ca sămânța Lordului Leu să se scurgă în gura sa. Un geamăt gutural îi părăsise pieptul și toți mușchii i se contractară, ca mai apoi să se realxeze și să se lase cu spatele lipit de spătarul canapelei.
Aniela gâfâise ușor și își ștersese colțul gurii cu palma, ridicându-se.
— Mâine plec, îi zise și îl scosese din starea de relaxare în care intrase.
— Poftim? reacționase. Mai rămâi, Aniela, abia am terminat treburile în avans pe câteva zile ca să îmi pot petrece timpul cu tine, de aceea nu am trecut pe aici.
— Nu pot, Lyov, mama este oricum supărată pe mine, răspunsese.
Următoarea dimineață Lyov o lăsase pe Aniela în spatele blocului ei, așa cum ea ceruse, pentru a nu fi văzuți de Anastasia.
— Te voi căuta eu, îi zisese, lăsându-se cu chipul în dreptul ferestrei sale după ce coborâse, dar înainte trebuie să se liniștească apele, continuase referindu-se la situația ei de acasă.
O sărutase apăsat pe buze și cu greu o lăsase să plece de lângă el. O urmărise cu privirea până ce dispăruse în scara blocului și plecase cu viteză de pe loc, auzind puțin timp mai târziu cum sună telefonul.
— Domnule, ce facem cu fata de la depozit? întrebase unul dintre oamenii săi.
— Du-o la apartamentul meu de lângă golf, aveți grijă să păziți toate intrările în bloc și fiți cu ochii în patru după orice persoană dubioasă.
Închisese apelul și aruncase telefonul pe scaunul din dreapta și călcase pedala de accelerație. Trebuia să ajungă la întâlnirea cu avocatul său, care pregătise actele de divorț. Totul s-ar fi rezolvat rapid, cu două semnături, asta dacă și Yasha va fi de acord. Dacă nu, aveau să se lupte în instanță, iar el nu-și dorea ca asta să se întâmple, nu voia ca Aniela să fie părtașa sau martora războiului lor.