Petru

Vol 1. Glasul Răzbunării

Capitolul I:Satul
Acum mai bine de 20 de ani şi o lună trecură de la decesul tragic a lui Ion al
Glanetaşului, un om isteţ, lacom şi necinstit ale cărui păcate nu au avut parte de iertarea Domnului. Părea că lucrurile s-au liniştit. Bârfele zilnice au evoluat de la "aventurile lui Ion şi Florica" la"haideţi să mergem la pomana babii Geta".În timp ce tovarăşul George Bulbuc avea să îşi petreacă veacul în"Puşcăria din Carpaţi",doamna Florica Bulbuc,nevastă-sa,îşi îndeplinea obiceiul zilnic de a-l jeli pe scumpul ei Ionică,la mormântul său.
Dar veni o vreme când Florica se simţi rău şi decise să ceară sfat unei babe vecine. Aceasta îi spuse că un făt avea să nască. Trecură lunile şi Florica îşi născu fata,pe Ionica,o fată brunetă şi rea de gură ca taso,dar harnică şi descurcăreaţă.
Aşa au trecut anii şi frumuseţea Floricăi s-a mutat la Ionica, care acum era adultă în toată firea, şcolită, şi cu numeroase pământuri de moştenit.
Trecuse de mult Războiul,dar ce să ştie mândrii satului Pripas despre ce nenorociri aveau să urmeze.
Venea sărbătoarea Paştelui,mare sărbătoare unde sătenii îşi puteau sacrifica sau vinde mieii,dar în ziua de Dumincă,înainte cu o săptămână de marea sărbătoare,numeroşi săteni nu şi-au mai găsit mieii in curţile lor,iar alţii i-au găsit chiar morţi.
La biserica din centrul satului se află câteva babe înţelepte şi două doamne. Acestea decid să-şi împărtăşească gândurile rele cu Părintele.
"Ce ne facem fără miei,părinte?",au întrebat babele Părintele Victor Herdelea,nepotul lui Zaharia Herdelea.
"Chemăm ofiţerii doamnelor. E cea mai bună cale.",le-a răspuns Părintele.
"Da nimic nu fac ăştia,nimic Părinte!!Rămânem fără miei!!",afirmă o doamnă.
Între timp ciobanul Ghiţă deschise uşile bisericii,intră, şi le dădu oamenilor noile ştiri.
"S-a întors de la oraş!!!",zise Ghiţă.
"Cine s-a întors,ciobane?",îl întrebă Părintele Herdelea.
"Ăla micu...ăla micu a lu' Baciu!",răspunse Ghiţă.
"Petrişor?"
"Da."
"Atunci ar fi bine să-l primim cum se cuvine. Adu-l aici,Ghiţă. Vreau să schimb câteva vorbe cu el.",îi spuse Părintele,după care Ghiţă o rupse de fugă după băiat.
După ceva momente,apare ciobanul cu feciorul.
"Sărut mâna,Părinte.",spuse băiatul.
"Bine ai revenit,Petru. Ce te aduce înapoi aici?",spuse Părintele.
"Am venit pentru parastasul moşului Vasile. Nimic altceva.",a răspuns Petru.
"Avem necazuri in apropiere, va trebui să stai mai mult.",îi zise Părintele.
Petru al Glanetaşului,un tânăr de 20 de ani,brunet cu ochi albaştrii ca ta-so,dar cu suflet mare ca mă-sa,a crescut în satul Pripas alături de Vasile Baciu,un bătrân beţiv,bunic al său,până la vârsta de 5 ani cand Baciu a cedat băuturii şi a dat colţul. Acesta a fost crescut de către sora lui Vasile, Ţaţa Anişoara,care i-a şi organizat parastasul,până la vârsta de 14 ani când s-a dus să-şi continue şcoala la un liceu din Suceava. După ce şi-a terminat liceul la 18 ani,a mai rămas 2 ani datorită postului de îngrijitor al unei ferme,care era plătit pe placul său.