M am uitat spre fereastra uriașă a camerei. Priveam în gol. Mii de amintiri îmi tulburau sufletul și nu reușeam să rostesc cuvintele pline de durere. Cândva aveam totul. Apoi totul s a transformat în nimic, iar acel moment a fost unul dintre cele mai dureroase din viața mea, am simțit că viața mea reprezintă o monotonie continuă. A fost specială, cel mai bun lucru care mi s a întâmplat. Mi a adus fericirea supremă, dar, totodată, mi a spart sufletul în bucățele mărunte de durere și regret. Pot spune că a fost a mea, dar nu știu dacă am avut o vreodată în întregime.
1 part