Ingerul din Ajunul Craciunului

Mii de stele argintii cadeau acum din cer,ca in fiecare Ajun de Craciun.Peste tot unde te uitai vedeai  oamenii care ,presati de putinul timp ramas,dadeau navala in magazine in cautarea cadoului perfect.In copaci,pe cladiri,in magazine  si pe strazi atarnau ghirlande si luminite de toate culorile, specifice sarbatorilor de iarna.Orasul era plina de vocile colindatorilor ce cantau din casa in casa vestind nasterea domnului Iisus Hristos.

In toata aceasta atmosfera de veselie si fericire,eu eram singura persoana care strica tot.In urma cu 2 ore ma certasem cu mama,iar acum rataceam pe strazile pline ale orasului.Ajungand in centrul orasului m-am asezat pe o banca privind grandiosul brad pregatit cu atata iscusinta de muncitorii primariei.Era frumos sa vezi cum oamenii se bucurau cu tot sufletul de aceste sarbatori daruindu-si cadouri,petrecandu-si aceste momente impreuna sau pur si simplu plimbandu-se de mana .

 -Este frumos nu?am auzit o voce de langa mine

Mi-am intors privirea si am zarit ,stand langa mine pe banca,o fata de vreo 17 ani cam cat mine de inalta,cu ochii mari si verzi si cu o fata atat de copilaroasa usor incadrata in parul blond,usor ondulat.

 -Sa vezi fericire pe chipurile tuturor oamenilor…Dar tu?Tu de ce esti trista?spune uitandu-se de data asta in ochii mei

 -Stii de cand sunt mica am fost inavata sa nu vorbesc cu strainii.zic incercand sa zambesc

 -O te rog sa ma scuzi.Eu sunt Maria,fiica noilor tai vecini.Stam in locul doamnei Winged.

 -Incantata de cunostinta,eu sunt Andra.spun intinzand o mana

 -De asemenea.zice apucandu-mi mana Stii eram prin preajma si te-am vazut stand singura pe banca.S-a intamplat ceva?

 -Nimic deosebit,doar ca m-am certat cu mama.zic prinzand un fulg in palma dreapta Tatal meu a murit in urma cu 4 ani si de obicei faceam Craciunul impreuna.Chiar si dupa ce el a murit noi am pastrat traditia asta,doar ca anul acesta am vrut sa-l fac cu prietenii insa mama nu fost de acord asa ca ne-am certat pana ce ,nervoasa fiind,am plecat trantind usa in urma mea.

 -Si ce vei face acum?

 -Nu stiu.raspund eu sincera

 -Eu in locul tau m-as intoarce acasa si mi-as cere scuze apoi as petrece Craciunul impreuna cu mama mea.Vrei sa stii de ce?

 -De ce?intreb uimita de raspunsul ei

 -Pentru ca oricat de ciudat ar parea ziua de maine nu iti va fi niciodata garatata.Asa ca ce ai alege?Sa iti petreci ultimele clipe langa persoana draga,bucurandu-va impreuna de Ajunul Craciunului sau sa colinzi singura strazile?Gandeste-te  la asta.spune in timp ce se ridica de pe banca si da sa plece Apropo,Craciun fericit!zice facandu-se nevazuta printre multimea de oameni

Desi plecase,vorbele ei inca mi se derulau in minte.Abia atunci am realizat cata dreptate putea sa aiba asa ca m-am ridicat de pe banca si,desi imi calcam peste orgoliu, ceea ce de obicei nu-mi statea in fire,am plecat spre casa cu gandul de a-mi cere scuze.Ajunsa in fata usii am tras aer in piept ,mi-am  repetat modul in care imi voi cere scuze apoi am intrat in casa.Mama statea pe scaun, cu masa plina de bucate ,uitandu-se in gol pe fereastra parca asteptand pe cineva.

 -Mama?

 -Andra poti sa pleci sa-ti petreci Craciunul cu prietenii.Nu vreau sa ne mai certam,macar acum in ultimele minute vreau sa fiu linistita si impacata cu sufletul.zice intorcandu-si fata spre mine,avand ochii rosii semn ca plansese

 -Am venit sa-mi cer scuze,nu sa plec.zic apropiindu-ma de ea.Crezi ca ma poti ierta?o intreb cu u ton vinovat

 -Normal.Un parinte e datora sa-si ierte copilul de fiecare data.spune imbratisandu-ma

 -Te iubesc mama!.

  -Si eu.

Acea seara fost una dintre cele mai frumoase seri de Craciun.Am mancat,am vorbit,am ras si am depanat amintiri ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.A doua zi am deschis cadourile impreuna  dis-de-dimineata.Mai tarziu mi-am amintit de Maria si am plecat spre casa ei,decisa sa ii multumesc pentru sfaturile bune pe care mi le-a impartasit.Daca nu ar fi fost ea,Ajunul Craciunului ar fi  trecut fara sa ma fi bucurat de el asa cum ar fi trebuit.Cum am ajuns am batut la usa ,deschizandu-mi o femeie in varsta de 27 de ani.

 -Buna ziua.O puteti chema pe Maria ?As vrea sa vorbesc cu ea,

 -Maria?Nu cunosc nici o Maria.

 -Cum adica?Maria,o fata cam la fel de inalta ca mine cu ochii mari si verzi care s-a mutat de curand in acesta casa.

 -Imi pare rau,dar nu locuieste nici o Maria aici.Doar eu si cu sotul meu ne-am mutat de curand aici,in locul doamnei Winged.

 -Atunci cred ca e o confuzie.Imi pare rau ca v-am deranjat.zic eu confuza

 -Nu face nimic.

Cum sa nu locuiasca nici o Marie aici?Doar ea cu gura ei mi-a spus ca s-a mutat aici nu?Intrebarile astea imi rasunau in minte si nu le gaseam nici un raspuns.Derutata m-am dus iar in centrul orasului sperand sa o gasesc si de aceasta data acolo.Ajungand acolo,m-am indreptat spre banca pe care am vorbit cu ea in urma cu cateva ore si vrand sa ma asez am gasit un biletel.

     Draga Andra,

    Ma bucur nespus de mult ca ai tinut cont de sfaturile mele.Sa ai un Craciun plin de fericire!

                                                                                                                     Cu dragoste,

                                                                                                                Maria

Atunci am realizat ca toate cautarile mele nu ar fi avut niciun rost,pentru ca Maria nu locuia undeva anume.Si poate o sa credeti ca sunt nebuna spunand acest lucru dar eu sunt convinsa ca ea era un inger,unul care mi-a dat o lectie de viata pe care nu o voi uita niciodata.

Sper ca aceasta poveste va dat macar pentru o secunda ceva de gandit,si ca va placut desigur.Oricum va doresc un Craciun fericit si plin de bucurii tuturor>:D<Sper sa va aduca Mosul tot ce va doriti:X