𝑫𝒂𝒅𝒅𝒚'𝒔 𝒃𝒐𝒚

Cap 1.

•JungKook•

De curând am văzut o știre online unde era un tip ce spunea, că cică noi oamenii avem nevoie de alți oamenii pentru a duce o viață confortabilă. Însă eu unul nu sunt de acord de loc cu acest lucru.Deoarece ca eu să trăiesc și să supraviețuiesc în lumea asta de doi bani, trebuie să trăiesc singur și departe de ceilalți oamenii. De ce?ca să supraviețuiesc. Poate părea ciudat și ieșit din comun și ușor exagerat însă m-am născut
cu o alergie ciudată, rară și atât
de puternică încât să mă ucidă.

Alergie la contactul fizic cu ființe umane. Însă nu mă plâng, de fapt nu o mai fac de ceva timp. Când eram tânăr obișnuiam să o fac,mi se părea nedrept cum toți ceilalți își trăiesc viața alături de ce-i dragi iar eu o trăiesc pe a mea singur și fără nimeni aproape. Cu toți pot avea prietenii, relați, copii și familia aproape însă eu nu. Deși eu cel de 40 de ani, sunt obișnuit cu acest lucru și învățat să trăiesc de unul singur, în interiorul meu este încă un puști
de 12 ani ce abia învață să trăiască singur, un puști ce speră că există cineva acolo care să nu se teme de el și să nu-l vadă ca pe un monstru. Cu trecerea timpului și cu procesul constant a lucrurilor, am putut avea roboți și lucruri robotice prin preajmă, cu ele mă simt mai puțin singur și îmi țin și de urât. Deși m-am obișnuit cu o viață singuratică mă tot întreb dacă va există cineva care să mă privească cu ochii buni
și care să îmi fie alături fără a-mi declanșa boala. Și dacă da, cine e acea persoană și cel fel de om este?

...
Acasă trăiesc singur, și pentru a nu intra în contact cu oamenii, îmi fac curat și de mâncare de unul singur. Iar la muncă pentru siguranța mea, am pus două reguli de bază pentru toți angajații mei. 1.Angajații sunt obligați să păstreze distanța față
de director! 2. Este cod roșu atunci când directorul ajunge la muncă.

chiar acum sunt în mașină, mergând spre muncă. Ajung la aceiași ora ca de obicei. Parchez apoi cobor din mașină apoi intru în companie. Compania era goală și liniștită însă brusc aud pași din spatele meu, nu apuc să spun ceva sau să mă întorc să văd chipul persoanei care a îndrăznit să încalce una din reguli, pentru că acesta se lovește de mine

-LA DRACU..
"Pielea începe să mi se încrecească, și ușor mi se duce graiul și puterea, cad pe jos,și încep să urlu de durere"

Ce fel de durere simt mai exact în astfel de momente? Păi eu aș asocia durerea asta cu moartea. Se simte de parcă aș fi înjunghiat de mai multe ori dintr-o dată. Respir și expir cu greu, apoi îmi duc mâna tremurată în buzunar și scot o injecție pe care mi-o fac repede în braț. -La naiba..

După câteva momente pielea îmi revine la normal, mă ridic și primul lucru pe care îl fac este să privesc spre persoana ce încă avea tupeul să fie încă pe hol. -Nu știi regulile?

-Dumneavoastră.. Sunteți.. Sunteți..

-Ești concediat! "Spun dur apoi mă duc spre biroul meu, însă pe drum îmi puteam auzi angajații ce șoșoteau și își dădeau cu părerea despre ce sa întâmplat cu mine mai devreme. Și făcându-mă monstru, însă cum am spus sunt obișnuit. Se întâmplă asta totuși de 40 de ani"

După ce îmi las lucrurile în birou,
semnez niște hârti, aprob câteva contracte apoi particip și la o ședință online. Apoi mă duc și spre cealaltă companie. Unde pot spune că este domeniul meu. Ajung după 20 de minute, parchez mașina însă când vreau să ies din aceasta, încep să aud pași, acest lucru mă înfurie. -Oamenii ăștia chiar nu își știu locul? "Bufnesc, însă brusc ușa din spate a mașini mele este deschisă și pe i-a intră un tânăr. " CE DRACU -

-Shh!
"Îmi pune mâna la gură, vreau să îi dau mâna la o parte însă acesta mă prinde de mâini și mă privește dur însă cu ochii blânzi. Eram atât de nervos încât nu observasem faptul că acesta nu îmi declanșaze boala. După ce realizez acest lucru, îi
dau peste mâini, apoi îl privesc dur"

-Nu mă privi așa. Îmi pare rău, mă urmărea un idiot. Acum plec! "Vrea să plece însă închid ușa" Ce naiba?

-Cine dracu ești și de ce nu am nimic? Ești aproape de mine și mai și atins. Trebuia să fiu aproape inco-

-Domnule sunteți puțin cam dus cu capul. Mersi de ajutor, acum adios!

"Deschide ușa, mă privește zâmbind în colțul gurii apoi părăsește mașina lăsându-mă confuz și cu atâtea întrebări"-Ce dracu,chiar sunt bine?